ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2008/2021

Ședința publică din data de 31 martie 2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2017, la data de 9 noiembrie 2017, astfel cum a fost precizată la termenul de judecată din 22 februarie 2018, reclamantul Clubul Sportiv Concordia Chiajna, în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul General pentru Imigrări - Serviciul pentru Imigrări al Județului Ilfov, a contestat refuzul eliberării avizului de angajare pentru cetățeanul din Republica Cap Verde A. emis la data de 25.09.2017, solicitând anularea deciziei contestate și obligarea la emiterea avizului de angajare solicitat.

Prin sentința civilă nr. 764 din 22 februarie 2018, Curtea de Apel București a admis acțiunea formulată de reclamantul Clubul Sportiv Concordia Chiajna, în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul General pentru Imigrări - Serviciul pentru Imigrări al județului Ilfov, a anulat decizia conținând refuzul eliberării avizului de angajare nr. x/25.09.2017 și a obligat pârâtul la emiterea avizului de angajare pentru cetățeanul A..

Totodată, a luat act că reclamantul își rezervă dreptul de a solicita cheltuieli de judecată pe cale separată.

Împotriva sentinței menționate la pct. I.2, a declarat recurs pârâtul Inspectoratul General pentru Imigrări, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând casarea sentinței atacate și, în rejudecare, respingerea acțiunii, ca neîntemeiată.

În motivarea recursului, pârâtul susține, în esență, că instanța de fond a făcut o greșită aplicare a dispozițiilor legale incidente în speță, respectiv a art. 4 alin. (2) lit. d) din O.G. nr. 25/2014, anulând decizia conținând refuzul eliberării avizului de angajare nr. x/25.09.2017 și obligându-l să emită aviz de angajare pentru cetățeanul străin.

Contrar celor reținute de instanța de fond, în opinia recurentului-pârât, decizia contestată este legală, întrucât, la data de 25.09.2017, sancțiunea contravențională subzista.

Arată în acest sens că, la momentul refuzului eliberării avizului de angajare, procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției beneficia de prezumția de legalitate, având în vedere că decizia civilă de admitere a plângerii contravenționale anterior menționate a fost pronunțată ulterior deciziei atacate în cauză, respectiv la data de 05.01.2018.

Astfel, având în vedere că la data emiterii refuzului, respectiv la data respingerii contestației administrative prealabile, sentința civilă nr. 8066/16.11.2016 pronunțată de Judecătoria Buftea în dosarul nr. x/2016 nu era definitivă, instanța de fond în mod greșit a avut în vedere împrejurările existente la data deliberării, inexistente la data emiterii actului administrativ contestat, moment la care ar fi trebuit raportat examenul de legalitate.

Recurentul-pârât arată că nu putea prevedea în ce sens se va pronunța instanța de control judiciar, acest lucru fiind contrar principiilor de drept, care consfințesc prezumția de legalitate a actelor administrative, până la o decizie definitivă a justiției.

Mai mult, arată că în cazul în care s-ar conforma dispozițiilor instanței de fond și ar emite avizul de angajare în cauză, fără efectuarea unor noi verificări, astfel cum sunt prevăzute de lege în acest sens, s-ar putea ajunge în situația în care societatea intimată să beneficieze de un drept fără a îndeplini condițiile prevăzute de lege, fapt ce ar eluda scopul preventiv avut în vedere de către legiuitor la momentul emiterii normelor juridice în discuție, anume acela de a împiedica, respectiv limita șederea ilegală a străinilor pe teritoriul României, sub pretextul desfășurării de activități lucrative pe teritoriul României.

Face trimitere în acest sens la prevederile art. 4 al O.G. nr. 25/2014 care, la alin. (2) lit. a) - f), prevede condițiile generale pentru eliberarea avizului de angajare.

Intimatul-reclamant Clubul Sportiv Concordia a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Instanța de fond a reținut în mod corect puterea de lucru judecat a hotărârii din 16.11.2016 a Judecătoriei Buftea, în conformitate cu dispozițiile art. 430 alin. (4) din C. proc. civ., întrucât, până la judecarea pe fond a cererii deduse judecății în cauză, respectiv la data de 5.01.2018, hotărârea prin care a fost anulat procesul-verbal a rămas definitivă.

Cât privește art. 9 alin. (1) lit. a) din H.G. nr. 500/2011, care reglementa cealaltă pretinsă contravenție, arată că această normă a fost abrogată prin O.U.G. nr. 53/2017, anterior emiterii actului administrativ, astfel că nu mai poate produce efecte.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport de motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul declarat de pârât este nefondat, pentru următoarele considerente:

Intimatul-reclamant Clubul Sportiv Concordia Chiajna a învestit instanța de contencios cu o acțiune vizând refuzul rezolvării cererii sale având ca obiect eliberarea avizului de angajare pentru cetățeanul străin A., exprimat prin Adresa/Decizia nr. x/25.09.2017 emisă de pârâtul Inspectoratul General pentru Imigrări - Serviciul pentru Imigrări al județului Ilfov, act pe care l-a atacat în temeiul art. 28 alin. (5) din O.G. nr. 25/2014 privind încadrarea în muncă și detașarea străinilor pe teritoriul României și pentru modificarea și completarea unor acte normative privind regimul străinilor în România.

Prima instanță, admițând acțiunea reclamantului Clubul Sportiv Concordia Chiajna a reținut, pe de o parte, soluția de anulare a procesului-verbal de contravenție pronunțată în dosarul nr. x/94/2016 de Judecătoria Buftea, secția civilă prin sentința civilă nr. 8066/16.11.2016, rămasă definitivă prin decizia nr. 30/5.01.2018 pronunțată de Tribunalul București, secția de contencios administrativ și fiscal, iar pe de altă parte, că art. 9 alin. (1) lit. a) din H.G. nr. 500/2011, la momentul formulării cererii de către reclamant - 10.08.2017, era abrogat începând cu 7.08.2017, prin O.U.G. nr. 53/2017.

Criticile recurentului-pârât se axează în esență pe ideea că refuzul de a elibera avizul de angajare pentru cetățeanul străin este legal, întrucât la momentul emiterii actului administrativ contestat (25.09.2017), sancțiunea contravențională subzista, respectiv procesul-verbal de contravenție beneficia de prezumția de legalitate, de vreme ce sentința civilă nr. x/16.11.2016 pronunțată de Judecătoria Buftea nu era definitivă.

În opinia recurentului-pârât, instanța de fond a pronunțat o soluție greșită în cauză, întrucât trebuia să efectueze controlul de legalitate al actului administrativ contestat în raport de momentul emiterii lui, iar nu în raport de un moment ulterior, respectiv acela al rămânerii definitive a sentinței anterior menționate, prin decizia nr. 30/5.01.2018.

Înalta Curte constată că aceste critici sunt nefondate.

Prin Adresa/Decizia nr. x/25.09.2017, s-a decis neacordarea avizului de angajare, reținându-se că nu este îndeplinită condiția impusă de dispozițiile art. 4 alin. (2) lit. d) din O.G. nr. 25/2014.

În concret, textul normativ anterior arătat impune condiția ca "angajatorul să nu fi fost sancționat potrivit art. 36 alin. (1) din prezenta ordonanță, art. 260 alin. (1) lit. e) din Codul muncii sau potrivit art. 9 alin. (1) lit. a) din Hotărârea Guvernului nr. 500/2011 privind registrul general de evidență a salariaților, cu modificările ulterioare, în ultimii 3 ani anteriori depunerii cererii."

Este necontestat că, prin procesul-verbal de contravenție nr. x din 13.07.2016 încheiat de Inspectoratul General pentru Imigrări - Serviciul pentru Imigrări Ilfov, clubul sportiv reclamant a fost sancționat cu amendă în valoare de 30.000 RON pentru încălcarea prevederilor art. 36 alin. (1) din O.G. nr. 25/2014 privind încadrarea în muncă și detașarea străinilor pe teritoriul României, coroborat cu art. 260 alin. (1) lit. e) din Codul muncii, ca urmare a primirii la muncă, fără drept de muncă, a unor cetățeni străini nominalizați în respectivul proces-verbal.

Însă, la data de 10.08.2017, când a fost înregistrată cererea la autoritatea recurentă, intimatul nu figura cu sancțiuni contravenționale pentru nerespectarea temeiului legal aflat în discuție, întrucât, prin sentința civilă nr. 8066/16.11.2016, Judecătoria Buftea, urmare admiterii plângerii contravenționale formulată de intimatul-reclamant, a anulat procesul-verbal nr. x/13.07.2016, exonerându-l de executarea sanctiunilor contraventionale aplicate prin acesta.

Este adevărat că sentința nr. 8066/16.11.2016 era supusă apelului și că ulterior, recurentul-pârât a și exercitat această cale de atac, însă, potrivit art. 430 alin. (4) C. proc. civ., și hotărârea supusă apelului sau recursului se bucură de autoritate de lucru judecat provizorie.

Cu privire la soluția pronunțată asupra plângerii contravenționale, se observă că aceasta a rămas definitivă prin decizia nr. 30/5.01.2018, pronunțată de Tribunalul București, astfel încât, la data pronunțării unei soluții definitive în prezenta cauză, chestiunea litigioasă a nelegalității procesului-verbal de contravenție a fost tranșată definitiv.

În acest context, Înalta Curte constată, după cum în mod deplin justificat a arătat și judecătorul fondului, că refuzul recurentului-pârât Inspectoratul General pentru Imigrări - Serviciul pentru Imigrări al județului Ilfov de a elibera avizul de angajare pentru cetățeanul străin A. are caracter nejustificat, în condițiile în care probatoriul administrat în cauză demonstrează îndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 4 alin. (2) lit. d) din O.G. nr. 25/2014.

Înalta Curte constată nefondată și susținerea recurentului-pârât potrivit căreia nu poate fi obligat la emiterea avizului de angajare, fiind necesară efectuarea unei noi verificări a condițiilor prevăzute de lege.

Obiectul controlului judecătoresc în cauza de față fiind reprezentat de refuzul eliberării avizului pe motivul existenței sancțiunii contravenționale anterior menționate, obligarea la emiterea avizului reprezintă consecința constatării greșitei rețineri de către autoritatea pârâtă a neîndeplinirii condiției referitoare la lipsa sancțiunilor contravenționale.

Pentru aceste considerente, constatând că nu este incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în temeiul dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004, raportat la prevederile art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de pârâtul Inspectoratul General pentru Imigrări, ca nefondat.

Totodată, în temeiul art. 453 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va obliga recurentul-pârât Inspectoratul General pentru Imigrări la plata către intimatul-reclamant Clubul Sportiv Concordia Chiajna a sumei de 2.000 RON reprezentând onorariu de avocat, cu aplicarea art. 451 alin. (2) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâtul Inspectoratul General pentru Imigrări împotriva sentinței civile nr. 764 din 22 februarie 2018 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Obligă recurentul-pârât Inspectoratul General pentru Imigrări la plata către intimatul-reclamant Clubul Sportiv Concordia Chiajna a sumei de 2.000 RON reprezentând onorariu de avocat, cu aplicarea art. 451 alin. (2) C. proc. civ.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 31 martie 2021.