Decizia nr. 2000/2022 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — cale de atac împotriva sentinței nr. 107/2019 a Curții de Apel Brașov

Cererea de chemare în judecată Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Brașov la data de 25.09.2019, reclamanta A. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură - Centrul Județean Brașov suspendarea executării și anularea Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/11.03.2019 emis de pârâtă, precum și anularea Deciziei de soluționare a contestației nr. 14P/09.04.2019 emisă de pârâta Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură - Centrul Județean Brașov.

Hotărârea instanței de fond Prin sentința nr. 107 din 28 octombrie 2019 Curtea de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal a hotărât următoarele: "Admite cererea de suspendare formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâta Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură - Centrul Județean Brașov și, în consecință,: Suspendă executarea Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/11.03.2019 emis de pârâta Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură - Centrul Județean Brașov până la soluționarea definitivă a cauzei. Admite acțiunea formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâta Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură - Centrul Județean Brașov și în consecință: Anulează Procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/11.03.2019 emis de pârâta Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură - Centrul Județean Brașov și Decizia de soluționare a contestației nr. 14P/09.04.2019 emisă de pârâta Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură - Centrul Județean Brașov." Soluția pronunțată asupra cererii de suspendare a executării a rămas definitivă prin respingerea recursului ca nefondat, potrivit deciziei Î.C.C.J. nr. 4310/10.09.2020.

Recursul exercitat în cauză Împotriva soluției pronunțate asupra acțiunii în anulare din cuprinsul sentinței instanței de fond a declarat recurs pârâta Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură - Centrul Județean Brașov, criticând-o pentru nelegalitate și, în temeiul dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., a solicitat casarea hotărârii, rejudecarea acțiunii și respingerea acesteia ca neîntemeiată. În motivarea căii de atac, recurenta-pârâtă a arătat, în esență, următoarele: - instanța de fond a realizat o interpretare și aplicare greșită a dispozițiilor Ordinului M.A.D.R. nr. 246/2008 și ale Regulamentului U.E. nr. 73/2009. - instanța de fond în mod nelegal a reținut că: "Art. 4 alin. (1) reglementează ipoteza documentelor doveditoare privind dreptul de folosință a terenului agricol, iar art. 5 alin. (1) pe cele privind dreptul de folosință a pajiștilor permanente, doar în privința acestora din urmă adeverința eliberată de primărie fiind un document cerut imperativ, în ipoteza prevăzută la art. 4 alin. (1) adeverința eliberată de primărie fiind prevăzută cu titlul exemplificativ ", dând o interpretare greșită art. 4 alin. (1) și art. 5 alin. (1) din Ordinul M.A.D.R. nr. 246/2008 raportat la cererea unică de plată depusă de intimata-reclamantă. Atât art. 4 alin. (1) cât și art. 5 alin. (1) stabilesc două categorii obligatorii de documente care fac dovada utilizării legale a suprafeței de teren solicitate la plata sprijinului financiar susținut din bugetele UE, respectiv: - documente prin care se face dovada dreptului de folosință (fiind enumerate documentele pentru fiecare categorie de teren) și - documentul prin care se face dovada utilizării terenului, care este adeverința eliberată de primărie conform înscrisurilor din registrul agricol. În ambele cazuri, adeverința este obligatorie, aceasta fiind documentul prin care se face dovada utilizării terenului. - suprafața de teren pentru care intimata-reclamantă a solicitat sprijin financiar are categoria de folosință "pajiști permanente comunale". Chiar dacă, s-ar considera raționamentul instanței de fond ca fiind corect, ceea ce nu este cazul (cât privește faptul că pentru terenul agricol adeverința este prevăzută cu titlu exemplificativ), față de categoria de folosință a terenului solicitat la plată de către intimata-reclamantă, aceasta avea obligația să depună adeverință eliberată de primărie, conform înscrisurilor din registrul agricol, pentru a face dovada că terenurile solicitate sunt utilizate cu drept de către aceasta. - instanța de fond, în mod nelegal a reținut că: "adeverința eliberată de primărie nu se încheie, ci se eliberează și atestă o situație preexistentă", dând o interpretare greșită art. 6 alin. (1) și (2) din Ordinul M.A.D.R. nr. 246/2008 și art. 124 alin. (2) teza II din Regulamentul UE nr. 73/2009. Apreciază recurenta și susține că sunt incidente dispozițiile anterior menționate, întrucât adeverința eliberată de primărie conform înscrisurilor din registrul agricol face dovada că terenurile pentru care se depune cerere de sprijin la A.P.I.A., se află în anul de campanie 2014 la dispoziția solicitantului (până la data de 31.12.2014) și nu au făcut obiectul unor cereri de retrocedare în perioada scursă între campania precedentă și anul curent de cerere. - instanța de fond, în mod nelegal, a reținut că "există și situații în care nu este necesară prezentarea documentelor prevăzute la art. 4 și 5 la depunerea cererii de plată" dând o interpretare greșită dispozițiilor Ordinului M.A.D.R. nr. 246/2008. Astfel, există documente care se depun la alte termene, cum ar fi dovada comercializării fânului, activitate ulterioară cosirii și strângerii acestuia, dovada comercializării sfeclei de zahăr ulterior recoltării acesteia, dovada comercializării produselor din sectorul zootehnic etc., dar aceste documente nu fac parte și nu sunt menționate de textele de lege incidente ca fiind "documentele doveditoare ale utilizării legale a terenului pentru care s-a depus cererea" și pentru care textele normative indicate anterior prevăd obligativitatea depunerii la data depunerii/semnării cererii unice de plată. Așadar, conform Regulamentului CE nr. 73/2009, O.U.G. nr. 125/2006 și Ordinului M.A.D.R. nr. 246/2008, dovada dreptului de folosință a pajiștilor permanente comunale, în campania 2014, se face pe baza actelor doveditoare ale dreptului de proprietate, a contractelor de concesiune sau de închiriere, încheiate între consiliile locale și crescătorii de animale, din care să reiasă suprafața folosită cu drept și dovada utilizării pajiștilor permanente comunale se face pe baza adeverinței eliberate de primărie, conform înscrisurilor din registrul agricol. - recurenta a criticat hotărârea instanței de fond și pentru aplicarea greșită a dispozițiilor art. 6 și 7 alin. (1) din O.U.G. nr. 125/2006, întrucât a reținut, cu eludarea dispozițiilor menționate, că "cerința ca documentele să fie încheiate anterior depunerii cererii de plată are în vedere necesitatea de a dovedi preexistența drepturilor, ceea ce nu este cazul pentru ipoteza adeverinței", "există și situații în care nu este necesară prezentarea documentelor prevăzute la art. 4 și 5 la depunerea cererii de plată". Din analiza textelor de lege prezentate rezultă că beneficiarii plăților directe în cadrul schemei de plată pe suprafață sunt persoanele care "exploatează terenul agricol pentru care solicită plata", sens în care, trebuie "să înscrie, sub sancțiunea legii penale, date reale, complete și perfect valabile in formularul de cerere de plată directă pe suprafață și în documentele anexate, inclusiv lista suprafețelor" și "să prezinte documentele care fac dovada utilizării legale a terenului pentru care s-a depus cererea". - instanța de fond, în mod nelegal a reținut că adeverința nu este imperios necesară pentru a dovedi preexistența drepturilor. - recurenta a mai criticat hotărârea și prin prisma aplicării greșite a dispozițiilor art. 7 alin. (5) din O.U.G. nr. 125/2006, instanța reținând greșit că "Cerința ca documentele să fie încheiate anterior depunerii cererii de plată are în vedere necesitatea de a dovedi preexistența drepturilor, ceea ce nu este cazul pentru ipoteza adeverinței". - recurenta a invocat și aplicarea greșită a dispozițiilor art. 7 alin. (5) 1 din O.U.G. nr. 125/2006, conform cărora "responsabilitatea privind valabilitatea și legalitatea documentelor menționate la alin. (5) aparține fermierului și/sau autorității care a emis/atestat aceste documente, după caz." Câtă vreme, potrivit dispozițiilor art. 7 alin. (1) lit. f) din O.U.G. nr. 125/2006 coroborat cu art. 5 alin. (1) din Ordinul M.A.D.R. nr. 246/2008, se stipulează clar că adeverința este documentul prin care se face dovada eligibilității cererii de plată cu privire la dreptul de utilizare al suprafețelor agricole pentru care se solicită sprijin financiar din bugetul UE, este clar că se pune problema legalității documentului. - a mai apreciat recurenta că hotărârea este rezultatul și al aplicării greșite a dispozițiilor art. 77 alin. (2) lit. c) și d) din Regulamentul UE nr. 1306/2013 și art. 21 din Regulamentul UE nr. 73/2009. - instanța de fond, eludând în mod nelegal, dispozițiile art. 77 alin. (2) lit. c) și d) din Regulamentul UE nr. 1306/2013 și art. 21 din Regulamentul UE nr. 73/2009, a reținut că "reclamanta nu putea fi sancționată cu respingerea cererii unice de plată pe suprafață pentru campania 2014".

Apărările formulate de intimat/ă Intimata-reclamantă A. a depus întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legală a soluției pronunțate asupra acțiunii în anulare formulate.

Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Analizând sentința recurată prin prisma motivelor de casare invocate, a actelor dosarului și a dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte constată următoarele: Intimata-reclamantă A. a investit instanța de contencios administrativ și fiscal pe calea prevăzută de art. 51 alin. (2) din O.U.G. nr. 66/2011 privind prevenirea, constatarea și sancționarea neregulilor apărute în obținerea și utilizarea fondurilor europene și/sau a fondurilor publice naționale aferente acestora, cu o acțiune îndreptată împotriva Deciziei de soluționare a contestației nr. 14P/09.04.2019, emisă de pârâta Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură - Centrul Județean Brașov, formulată față de Procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/11.03.2019 emis de pârâtă, solicitând anularea acestora, precum și suspendarea măsurilor dispuse prin acestea. Prima instanță, a admis cererea de suspendare, precum și cererea de anulare și a anulat Procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/11.03.2019 emis de pârâta Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură - Centrul Județean Brașov și Decizia de soluționare a contestației nr. 14P/09.04.2019 emisă de pârâta Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură - Centrul Județean Brașov. Împotriva soluției pronunțate asupra acțiunii în anulare din cuprinsul sentinței instanței de fond a declarat recurs pârâta Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură - Centrul Județean Brașov, criticând-o pentru nelegalitate și, în temeiul dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., a solicitat casarea hotărârii, rejudecarea acțiunii și respingerea acesteia ca neîntemeiată. Potrivit acestui motiv de recurs, casarea unor hotărâri se poate cere când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material. Prin intermediul acestui motiv de recurs poate fi invocată numai încălcarea sau aplicarea greșită a legii materiale, nu și a legii procesuale. Hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii atunci când instanța a recurs la textele de lege aplicabile speței dar, fie le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, adăugând sau omițând unele condiții pe care textele nu le prevăd, fie le-a aplicat greșit. În cauza de față aceste motive nu sunt incidente, soluția primei instanțe este expresia interpretării și aplicării corecte a prevederilor legale în raport cu starea de fapt rezultată din probele administrate în procedura administrativă și în cea judiciară. Astfel, situația de fapt reținută de prima instanță și necontestată de părți este următoarea: Reclamanta A. a formulat la data de 14.05.2014 cererea unică de plată nr. x aferentă campaniei 2014 prin care a solicitat plata de fonduri de cofinanțare pentru scheme de sprijin pe suprafață finanțate din fondurile FEGA, FEADR și de la bugetul național după cum urmează: 1. pentru suprafața de 3076,30 ha- schema de plată mică pe suprafață - SAPS; 2. pentru suprafața de 2966,16 ha - schema de plată "Măsuri de agromediu"- Pachetul 1- Pajiști cu înaltă valoare naturală; 3. pentru suprafața de 2966,16 ha- schema de plată "Măsuri de agromediu" - Pachetul 2 - Practici Agricole tradiționale . În vederea instrumentării dosarului, reclamanta se adresase la data de 14.04.2014 Primăriei Jibert cu cerere de eliberare a adeverinței privind modul de utilizare a terenurilor agricole situate pe raza localității, însă această adeverință a fost eliberată abia la data de 25.02.2015 sub numărul x . Adeverința a fost comunicată în original autorității pârâte cu adresa nr. x/06.03.2015, iar la data de 09.04.2015 pârâta a emis Decizia nr. 279585/09.04.2015 prin care a acordat reclamantei plățile în cadrul schemei de sprijin, stabilindu-se un rest de plată în favoarea reclamantei în sumă de 3.181.833,76 RON . Ulterior acordării plăților, în anul 2019 cererea de plată nr. x/14.05.2014 a făcut obiectul unui control efectuat de către o echipă mixtă formată din consilieri din cadrul DGCAI - MADR & DACIS - APIA constatându-se că documentul care atestă dreptul de utilizare a suprafețelor de teren solicitate la plată prin cererea unică de plată depusă la APIA la data de 14.05.2014 - respectiv adeverința nr. x/25.02.2015, prezintă următoarele nereguli: a fost emisă de Primăria Comunei Jibert după termenul legal de încheiere/emitere prevăzut de Regulamentul (CE) nr. 73/2009, O.U.G. nr. 125/2006 și OMADR nr. 246/2008; a fost depusă de solicitantul plății A. după termenul legal de depunere prevăzut de Regulamentul (CE) nr. 73/2009, O.U.G. nr. 125/2006 și OMADR nr. 246/2008. Rezultatul acestui control a fost concretizat în procesul-verbal nr. x/11.03.2019, prin care s-a constatat primirea de către beneficiar a unei sume necuvenite și s-a stabilit în sarcina acestuia un debit în cuantum de 3.181.833,76 RON, din care: aferent bugetului Uniunii Europene 3112120,35 RON; FEGA - pentru schema de plata SAPS: 1787564,84 RON FEADR - pentru schema de plata M214 agromediu Pachetul 1 - AMP1: 902444,39 RON FEADR - pentru schema de plata M214 agromediu Pachetul 2 - AMP2: 422111,12 RON aferent bugetului de stat 69713,41 RON; BN1-AMPI: 47497,06 RON BN1-AMP2: 22216,35 RON . Prin Decizia de soluționare a contestației nr. 14P/09.04.2019, emisă de pârâta Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură - Centrul Județean Brașov a fost respinsă contestația formulată de A. . Anterior acestor verificări fusese emisă și Decizia nr. x/06.09.2018, tor de către APIA-Centrul Județean Brașov, prin care, în temeiul O.U.G. nr. 125/2006 și a Ordinului MADR nr. 246/2008, a fost respinsă cererea unică de plată pe suprafață pentru campania 2014, cu motivarea că "documentul care atestă dreptul de utilizare a suprafețelor de teren solicitate la plată de către A., respectiv Adeverința nr. x/25.02.2015 emisă de Primăria Jibert, a fost emisă de Primărie și depusă de solicitantul sprijinului financiar, la dosarul constituit la APIA CJ Brașov, după termenul legal de depunere" . Anulând actele administrative atacate, prima instanță a reținut în esență că mențiunea din cuprinsul art. 6 alin. (2) din Ordinul 246/2008, potrivit căreia documentele prevăzute la art. 4 și 5 se încheie până la data depunerii cererii de plată trebuie înțeleasă ca făcând referire la documente doveditoare precum contract de concesiune, de asociere în participațiune, de arendare, de închiriere, de comodat, ori înscrisuri sub semnătură privată, căci numai acestea "se încheie", iar nu adeverința eliberată de Primărie, care nu se încheie, ci se eliberează și atestă o situație preexistentă. Recurenta APIA susține că instanța de fond a realizat o interpretare și aplicare greșită a dispozițiilor Ordinului M.A.D.R. nr. 246/2008, O.U.G. nr. 125/2006 și ale Regulamentelor U.E. nr. 73/2009 și 1306/2013. Potrivit dispozițiilor art. 6 și 7 din Ordonanța de urgență nr. 125/2006 pentru aprobarea schemelor de plăți directe și plăți naționale directe complementare, care se acordă în agricultură începând cu anul 2007, și pentru modificarea art. 2 din Legea nr. 36/1991 privind societățile agricole și alte forme de asociere în agricultură, forma în vigoare la data de 23.05.2014 (cuprinzând ultima modificare înainte de expirarea termenului limită de depunere a cererilor de plată, 9 iunie): "Art.

(1) Beneficiarii plăților directe în cadrul Schemei de plată unică pe suprafață pot fi persoanele fizice și/sau persoanele juridice care exploatează terenul agricol pentru care solicită plata, în calitate de proprietari, arendași, concesionari, asociați administratori în cadrul asociațiilor în participațiune, locatari sau altele asemenea. (2) Arendatorul, concedentul și/sau locatorul nu beneficiază de plăți directe pentru terenul arendat, concesionat și/sau închiriat. Art.

(1) Pentru a beneficia de acordarea de plăți în cadrul schemelor de plată unică pe suprafață, solicitanții trebuie să fie înscriși în Registrul fermierilor, administrat de Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură, să depună cerere de solicitare a plăților la termen și să îndeplinească următoarele condiții generale: a) să exploateze un teren agricol cu o suprafață de cel puțin 1 ha, iar suprafața parcelei agricole să fie de cel puțin 0,3 ha, iar în cazul viilor, livezilor, culturilor de hamei, pepinierelor pomicole, pepinierelor viticole, arbuștilor fructiferi, suprafața minimă a parcelei trebuie să fie de cel puțin 0,1 ha. b) să declare toate parcelele agricole; c) să înscrie, sub sancțiunea legii penale, date reale, complete și perfect valabile în formularul de cerere de plată directă pe suprafață și în documentele anexate, inclusiv lista suprafețelor; d) să fie de acord ca datele din formularul de cerere de plată să fie introduse în baza de date IACS, procesate și verificate în vederea calculării plății și transmise autorităților responsabile în vederea elaborării de studii statistice și de evaluări economice, în condițiile Legii nr. 677/2001 pentru protecția persoanelor cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal și libera circulație a acestor date, cu modificările și completările ulterioare; e) să respecte bunele condiții agricole și de mediu, reglementate prin legislația națională, pe toată suprafața agricolă a exploatației; f) să prezinte documentele necesare care dovedesc dreptul de folosință și să poată face dovada că utilizează terenul pentru care s-a depus cererea; g) să furnizeze toate informațiile solicitate de Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură, în termenele stabilite; h) să permită efectuarea controalelor de către Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură sau de către alte organisme abilitate în acest sens; i) să marcheze limitele parcelei utilizate, atunci când este cultivată cu aceeași cultură cu a parcelelor învecinate; j) să comunice în termen de 10 zile, în scris, Agenției de Plăți și Intervenție pentru Agricultură orice modificare a datelor declarate în cererea de plată survenită în perioada cuprinsă între data depunerii și data acordării plății. Aceste modificări se referă la suprafața agricolă utilizată a exploatației, transferarea proprietății fermei către un alt utilizator agricol, aprobarea unei rente agricole viagere, alte schimbări ale informațiilor din formularul de cerere. (2) Cererile de plată se depun până la data de 15 mai a fiecărui an calendaristic la centrele Agenției de Plăți și Intervenție pentru Agricultură, conform prevederilor Regulamentului (CE) nr. 796/2004 al Comisiei din 21 aprilie 2004 de stabilire a normelor de aplicare a ecocondiționalității, a modulării și a sistemului integrat de gestionare și control, prevăzute de Regulamentele (CE) nr. 1.782/2003 și (CE) nr. 73/2009 ale Consiliului și de aplicare a ecocondiționalității în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 479/2008 al Consiliului, publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene seria x nr. x din 30 aprilie 2004, cu modificările și completările ulterioare, și se înregistrează în Sistemul integrat de administrare și control. Cererile de plată pot fi depuse și după data de 15 mai, până la data de 9 iunie a fiecărui an calendaristic, cu o reducere de 1% pe zi lucrătoare a sumelor la care fermierul ar fi avut dreptul dacă cererea de plată ar fi fost depusă până la data de 15 mai. (3) Schemele de plăți directe pe suprafață prevăzute la art. 2 lit. a), b), d) și e) se aplică suprafețelor înscrise în Sistemul de identificare a parcelelor agricole care constituie referința pentru procesul de control și efectuarea plăților. (4) Solicitarea de către fermieri a modificării suprafețelor înregistrate în Sistemul de identificare a parcelelor agricole poate fi depusă la Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură până la data limită de depunere a cererilor de plată. Solicitările depuse după această dată se vor soluționa în cursul anului următor. Soluționarea modificărilor solicitate se va face numai după verificarea acestora efectuată de Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură. (5) Documentele care dovedesc dreptul de folosință și documentele din care reiese utilizarea terenului agricol se stabilesc prin ordin al ministrului agriculturii, pădurilor și dezvoltării rurale și se prezintă la solicitarea reprezentanților Agenției de Plăți și Intervenție pentru Agricultură. (5 1 ) Responsabilitatea privind valabilitatea și legalitatea documentelor menționate la alin. (5) aparține fermierului și/sau autorității care a emis/atestat aceste documente, după caz. (6) Pentru terenul care se constată că face obiectul cererilor a 2 sau mai mulți solicitanți în cadrul Schemei de plată unică pe suprafață (SAPS), plata directă pe suprafață nu se acordă niciunuia dintre solicitanți. La constatarea acestei situații, Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură va notifica solicitanții, care au obligația să rezolve litigiul. După rezolvarea litigiului, solicitanții au obligația să depună documentele rezultate la Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură pentru completarea dosarului cererii în vederea acordării sprijinului persoanelor îndreptățite." Se impune a menționa că, deși este invocat de recurentă, articolul 7 alin. (5 1 ) din Ordonanța de urgență nr. 125/2006, nu este incident în cauză întrucât nu se contestă valabilitatea și legalitatea adeverinței nr. x/25.02.2015 eliberată de Primăria Jibert, județul Brașov, ci este invocată doar eliberarea, respectiv depunerea sa cu întârziere la dosarul vizând cererea de plată aferentă campaniei 2014. Potrivit dispozițiilor Ordinului nr. 246/2008 privind stabilirea modului de implementare, a condițiilor specifice și a criteriilor de eligibilitate pentru aplicarea schemelor de plăți directe și plăți naționale directe complementare în sectorul vegetal, pentru acordarea sprijinului aferent măsurilor de agromediu și zone defavorizate emis de Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale - MADR, forma în vigoare forma în vigoare la data de 26.02.2014 (cuprinzând ultima modificare înainte de expirarea termenului limită de depunere a cererilor de plată, 9 iunie): "Art. 4. (1) Documentele doveditoare solicitate producătorului agricol, conform art. 7 alin. (1) lit. f) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 125/2006, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 139/2007, cu modificările ulterioare, privind dreptul de folosință a terenului agricol sunt, după caz, titlul de proprietate sau alte acte doveditoare ale dreptului de proprietate asupra terenului, contractul de arendare, contractul de concesiune, contractul de asociere în participațiune, contractul de închiriere, contractul de comodat, înscrisuri sub semnătură privată și alte acte care fac dovada utilizării terenului, cum ar fi adeverința eliberată de primărie conform înscrisurilor din registrul agricol. (2) Contractele de arendare menționate la alin. (1) vor respecta prevederile art. 1.836-1.850 din Legea nr. 287/2009 privind C. civ., republicată, cu modificările ulterioare. Contractele de arendare încheiate înaintea intrării în vigoare a noului C. civ. continuă să își producă efectele până la data încetării de drept. Art. 5. (1) Dovada dreptului de folosință a pajiștilor permanente comunale, conform art. 7 alin. (1) lit. f) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 125/2006, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 139/2007, cu modificările ulterioare, se face pe baza actelor doveditoare ale dreptului de proprietate, a contractelor de concesiune sau de închiriere încheiate între consiliile locale și crescătorii de animale, din care să reiasă suprafața folosită, iar dovada utilizării pajiștilor se face pe baza adeverinței eliberate de primărie conform înscrisurilor din registrul agricol. Orice contract încheiat înainte de intrarea în vigoare a prezentului ordin, având ca obiect utilizarea pajiștilor comunale, continuă să își producă efectele până la data încetării de drept. (2) Pentru acordarea plății unice pe suprafață pentru pajiștile permanente comunale utilizate pentru pășunatul animalelor sau producerea de furaje, pe lângă documentele prevăzute la alin. (1), se anexează următoarele: a) copie a cardului exploatației conform Normei sanitare veterinare pentru implementarea procesului de identificare și înregistrare a suinelor, ovinelor, caprinelor și bovinelor, aprobată prin Ordinul președintelui Autorității Naționale Sanitare Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor nr. 40/2010, cu modificările și completările ulterioare, după caz; b) Abrogat(ă) (3) Consiliile locale, în baza cererilor crescătorilor de animale, persoane fizice sau juridice cu animale înscrise în Registrul național al exploatațiilor, încheie contracte de concesiune ori de închiriere pentru suprafețele de pajiști permanente comunale disponibile. Concedentul/Proprietarul nu beneficiază de plăți directe pentru terenul concesionat și/sau închiriat în condițiile legii. (4) În cazul utilizării pășunilor comunale de către o formă asociativă legal constituită, aceasta poate depune cererea de plată prin reprezentantul legal și face dovada evidenței fiecărui proprietar de exploatație cu o copie după cardul exploatației și a suprafeței agricole care revine fiecărui membru pentru utilizare, printr-o listă nominală anexată la cerere, care trebuie să cuprindă și acceptul fiecărui membru pentru a solicita aceste plăți, în conformitate cu actul constitutiv și/sau statutul asociației, asumându-și responsabilitatea asupra cerințelor care condiționează plățile. (5) Membrii formei asociative nu pot depune în mod individual cereri de plată în cadrul SAPS pentru suprafețele pentru care și-au dat acceptul de a aplica prin intermediul formei asociative. (6) Abrogat(ă) (7) Consiliile locale, prin reprezentantul legal, pot depune cereri de plată numai pentru pajiștile permanente deținute de acestea pentru care nu au fost încheiate contracte de concesiune sau de închiriere ori pe care nu pășunează animalele fermierilor, cu respectarea condițiilor de eligibilitate prevăzute la art. 7 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 125/2006, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 139/2007, cu modificările ulterioare. (8) Suprafețele pentru care consiliile locale depun cerere de plată și care nu sunt utilizate în scopuri productive trebuie să fie cuprinse într-un plan tehnic de întreținere și îmbunătățire în scopul respectării bunelor condiții agricole și de mediu. (9) Consiliile locale, prin reprezentantul legal, depun la A.P.I.A., în copie, următoarele documentele justificative: a) planul tehnic de întreținere și îmbunătățire a pajiștilor; b) procese-verbale de recepție a lucrărilor prevăzute în planul tehnic. (10) Consiliile locale depun la A.P.I.A., pe lângă documentele menționate, și o situație, în conformitate cu datele înscrise în registrul agricol, care trebuie să cuprindă următoarele informații: a) suprafața totală de pajiști permanente deținută de consiliul local, din care: suprafețele de pajiști atribuite spre folosință în condițiile prevăzute la alin. (3) și suprafețele care nu sunt utilizate în scopuri productive; b) efectivul de animale, pe specii, al persoanelor care utilizează pajiști permanente comunale în condițiile prevăzute la alin. (3); c) efectivul de animale, pe specii, aflat în proprietatea consiliului local, după caz. (11) Consiliile locale, potrivit prevederilor alin. (10), stabilesc în baza solicitărilor crescătorilor de animale, suprafețele rămase disponibile, pentru care depun cererea de plată. (12) Consiliile locale sunt responsabile de realitatea datelor înscrise în documentele prevăzute la alin. (8)-(11), în conformitate cu prevederile legale în vigoare. (13) Orice modificare intervenită asupra situației existente la data depunerii documentelor se comunică la A.P.I.A. în termen de 10 zile lucrătoare de la producerea acesteia, însoțită de documente justificative. Art. 6. (1) Documentele prevăzute la art. 4 și 5 se prezintă, după caz, la depunerea cererii de plată de către producătorul agricol sau la solicitarea reprezentanților Agenției de Plăți și Intervenție pentru Agricultură, denumită în continuare A.P.I.A., în vederea efectuării procedurilor de administrare și control. (2) Documentele prevăzute la art. 4 și 5 se încheie până la data depunerii cererii de plată și/sau a modificării acesteia, în conformitate cu prevederile art. 124 alin. (2) din Regulamentul (CE) nr. 73/2009, cu modificările și completările ulterioare, și sunt valabile până la data de 1 decembrie a anului de cerere, în conformitate cu prevederile art. 29 alin. (2) din același regulament.(...)" Din dispozițiile art. 4 alin. (1) ale Ordinului MADR nr. 246/2008, menționate mai sus, rezultă fără putință de tăgadă că adeverința eliberată de primărie conform înscrisurilor din registrul agricol este arătată cu titlu de exemplu, fapt ce rezultă din folosirea expresiei "cum ar fi", fără a rezulta obligativitatea depunerii ei. Totuși, chiar considerând că ar fi incidente în cauză dispozițiile art. 5 ale Ordinului MADR nr. 246/2008, cu referire la pajiștile permanente comunale, în cazul cărora dovada utilizării pajiștilor se face pe baza adeverinței eliberate de primărie conform înscrisurilor din registrul agricol, se constată că articolul 6 din același act normativ prevede două momente de depunere a documentelor: la depunerea cererii de plată de către producătorul agricol sau la solicitarea reprezentanților Agenției de Plăți și Intervenție pentru Agricultură, în vederea efectuării procedurilor de administrare și control. Din situația de fapt prezentată mai sus rezultă că adeverința nu a fost depusă la momentul depunerii cererii de plată întrucât, deși fusese solicitată eliberarea sa de către Primăria Jibert, județul Brașov, această instituție o eliberează abia în luna februarie 2015, fără a se putea reține culpa solicitantului. Cu referire la cea de a doua situație de depunere a adeverinței, respectiv la solicitarea reprezentanților Agenției de Plăți și Intervenție pentru Agricultură, în vederea efectuării procedurilor de administrare și control, se constată că prin solicitarea de clarificări nr. 650730/27.08.2014, semnată la data de 23.02.2015, nu se solicită adeverința eliberată de primărie conform înscrisurilor din registrul agricol . Solicitarea de clarificare nr. 1457/5.08.2014 emisă de Centrul local Apia Făgăraș se referă la cererea unică de plată pe suprafață pentru anul 2013. Prin această solicitare de clarificare se solicită prezentarea următoarelor documente: "a- Acte doveditoare privind dreptul de folosință a terenului agricol: titlul de proprietate sau alte acte doveditoare ale dreptului de proprietate asupra terenului, contractul de arendare, contractul de concesiune, contractul de asociere în participațiune, contractul de închiriere, contractul de comodat, înscrisuri sub semnătură privată și alte acte care fac dovada utilizării terenului, cum ar fi adeverința eliberată de primărie conform înscrisurilor din registrul agricol.(...)" . Presupunând că acestă solicitarea de clarificare nu se referă la cererea unică de plată pe suprafață pentru anul 2013 (cu toate că acest an apare menționat expres în conținutul său) ci la cererea unică de plată pe suprafață pentru anul 2014, se observă că formularea solicitării reflectă conținutul legii, fără o individualizare raportată la cererea solicitantului A., care depusese restul actelor doveditoare ale dreptului de folosință și fără o solicitare expresă de a se depune adeverința eliberată de primărie conform înscrisurilor din registrul agricol. Având în vedere aceste considerente, Înalta Curte constată că în mod corect prima instanță a reținut că mențiunea din cuprinsul art. 6 alin. (2) potrivit căreia documentele prevăzute la art. 4 și 5 se încheie până la data depunerii cererii de plată trebuie înțeleasă ca făcând referire la documente doveditoare precum contract de concesiune, de asociere în participațiune, de arendare, de închiriere, de comodat, ori înscrisuri sub semnătură privată, căci numai acestea "se încheie", iar nu adeverința eliberată de Primărie, care nu se încheie, ci se eliberează și atestă o situație preexistentă. Cerința ca documentele să fie încheiate anterior depunerii cererii de plată are în vedere necesitatea de a dovedi preexistența drepturilor, ceea ce nu este cazul pentru ipoteza adeverinței. Potrivit Regulamentului (CE) NR. 73/2009 al Consiliului din 19 ianuarie 2009 de stabilire a unor norme comune pentru sistemele de ajutor direct pentru agricultori în cadrul politicii agricole comune și de instituire a anumitor sisteme de ajutor pentru agricultori, de modificare a Regulamentelor (CE) nr. 1290/2005, (CE) nr. 247/2006, (CE) nr. 378/2007 și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1782/2003: "Articolul 21- Reduceri și excluderi în eventualitatea nerespectării normelor de eligibilitate (1) Fără să aducă atingere niciunei reduceri sau excluderi prevăzute la articolul 23, dacă se constată că un agricultor nu respectă condițiile de eligibilitate privind acordarea ajutorului prevăzute în prezentul regulament, plata sau partea de plată acordată sau care urmează să fie acordată și pentru care s-au respectat condițiile de eligibilitate face obiectul unor reduceri și excluderi care trebuie stabilite în conformitate cu procedura menționată la articolul 141 alin. (2). (2) Procentajul reducerii este proporțional cu gravitatea, amploarea, persistența și repetarea nerespectării constatate și poate merge până la excluderea totală din una sau mai multe scheme de ajutor, pentru unul sau mai mulți ani calendaristici. (...) Articolul 124 - Suprafața inclusă în schema de plată unică pe suprafață (...) (2) Toate parcelele agricole care corespund criteriilor prevăzute la alin. (1), precum și parcelele agricole plantate cu culturi energetice din specii forestiere cu ciclu scurt de producție (cod NC ex 0602 90 41) care au fost menținute în bune condiții agricole până la 30 iunie 2003 sunt eligibile pentru acordarea plăților în cadrul schemei de plată unică pe suprafață. Cu toate acestea, toate parcelele care corespund criteriilor prevăzute la alin. (1), precum și parcelele agricole plantate cu culturi energetice din specii forestiere cu ciclu scurt de producție (cod NC ex 0602 90 41), sunt eligibile în cazul Bulgariei și României. Exceptând cazurile de forță majoră sau circumstanțele excepționale, parcelele menționate la primul paragraf se pun la dispoziția agricultorului la data stabilită de statul membru, dată care nu poate fi ulterioară datei stabilite în statul membru respectiv pentru modificarea cererii de ajutor. Suprafața minimă eligibilă pe exploatație pentru care pot fi solicitate plăți este de 0,3 ha. Cu toate acestea, oricare dintre noile state membre poate decide, pe baza unor criterii obiective și după aprobarea Comisiei, să stabilească suprafața minimă eligibilă pe exploatație la un nivel mai ridicat, dar care să nu depășească 1 ha." Din dispozițiile comunitare menționate mai sus și invocate de recurentă în susținerea căii de atac formulate, se reține că atunci când un agricultor nu respectă condițiile de eligibilitate privind acordarea ajutorului prevăzute în prezentul regulament, plata sau partea de plată acordată sau care urmează să fie acordată și pentru care s-au respectat condițiile de eligibilitate face obiectul unor reduceri și excluderi care trebuie stabilite în conformitate cu procedura menționată la articolul 141 alin. (2), urmând ca procentajul reducerii să fie proporțional cu gravitatea, amploarea, persistența și repetarea nerespectării constatate și poate merge până la excluderea totală din una sau mai multe scheme de ajutor, pentru unul sau mai mulți ani calendaristici. Or, în cauza de față nu s-a dovedit că agricultorul nu respecta condițiile de eligibilitate privind acordarea ajutorului și, dacă totuși s-a apreciat că agricultorul este culpabil, nu s-a făcut o analiză a proporționalității reducerii aplicate. Mai mult decât atât, în art. 124, alin. (2), teza a II din Regulamentul (CE) nr. 73/2009, dispoziție invocată de recurentă, se prevede că parcelele menționate la primul paragraf se pun la dispoziția agricultorului la data stabilită de statul membru, iar calitatea de agricultor aparține solicitantului A.. Deci dispoziția regulamentară invocată nu este incidentă în cauză. Potrivit art. 77 din Regulamentul (UE) NR. 1306/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 decembrie 2013 privind finanțarea, gestionarea și monitorizarea politicii agricole comune și de abrogare a Regulamentelor (CEE) nr. 352/78, (CE) nr. 165/94, (CE) nr. 2799/98, (CE) nr. 814/2000, (CE) nr. 1290/2005 și (CE) nr. 485/2008 ale Consiliului: (...) (2) Nu se aplică sancțiuni administrative: (a) în cazul în care neconformitatea este cauzată de forța majoră; (b) în cazul în care neconformitatea este cauzată de erori evidente, astfel cum este prevăzut la articolul 59 alin. (6); (c) în cazul în care neconformitatea este cauzată de o eroare a autorității competente sau a unei alte autorități și dacă eroarea nu ar fi putut fi detectată în mod rezonabil de persoana vizată de sancțiunea administrativă; (d) în cazul în care persoana vizată poate demonstra într-un mod considerat satisfăcător de către autoritatea competentă că nu este răspunzătoare pentru nerespectarea obligațiilor menționate la alin. (1), sau dacă autoritatea competentă stabilește într-un alt mod că persoana vizată nu este răspunzătoare în acest sens; (e) în cazul în care neconformitatea este minoră, inclusiv în cazul în care aceasta privește un prag, care urmează să fie stabilit de Comisie în conformitate cu alin. (7) litera (b); (f) alte cazuri în care nu se impune aplicarea unei sancțiuni, care urmează să fie definite de Comisie în conformitate cu alin. (7) litera (b). Nu se poate reține susținerea recurentei cum că solicitantul a stat în nepăsare și nu a formulat o acțiune în fața instanțelor de judecată prin care să ceară obligarea primăriei la eliberarea adeverinței atâta timp cât autoritatea publică nu a formulat o solicitare expresă de depunere a acestei adeverințe. Din contră, din actele depuse la dosar rezultă că anterior emiterii deciziei nr. x din 09.04.2015, recurenta a efectuat mai multe controale după cum urmează: - controlul încheiat cu Procesul-verbal pentru controlul vizual pentru cererea unică de plată pe suprafață 2014 încheiat la data de 14.05.2014; - procesul-verbal pentru cel de-al doilea control al solicitării 2014 datat 08.04.2015; - proces-verbal pentru supracontrolul controlului administrativ al cererii de plată pentru schemele de sprijin pe suprafață pentru anul 2014, datat 08.04.2015 . Potrivit dispozițiilor art. 2, alin. (1), lit. a) din Ordonanța de urgență nr. 66/2011 privind prevenirea, constatarea și sancționarea neregulilor apărute în obținerea și utilizarea fondurilor europene și/sau a fondurilor publice naționale aferente acestora, forma în vigoare la momentul emiterii actelor administrative atacate: "(1) În sensul prezentei ordonanțe de urgență, termenii și expresiile de mai jos au următoarele semnificații: a) neregulă - orice abatere de la legalitate, regularitate și conformitate în raport cu dispozițiile naționale și/sau europene, precum și cu prevederile contractelor ori a altor angajamente legal încheiate în baza acestor dispoziții, ce rezultă dintr-o acțiune sau inacțiune a beneficiarului ori a autorității cu competențe în gestionarea fondurilor europene, care a prejudiciat sau care poate prejudicia bugetul Uniunii Europene/bugetele donatorilor publici internaționali și/sau fondurile publice naționale aferente acestora printr-o sumă plătită necuvenit;(...)". Contrar celor susținute de recurenta APIA, Înalta Curte constată că nu sunt îndeplinite condițiile pentru a reține în sarcina intimatului A. vreo neregulă în sensul art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011, atâta timp cât la momentul emiterii de către A.P.I.A. a Deciziei nr. x din 09.04.2015, de acordare a plăților în cadrul schemelor de sprijin pe suprafață -campania 2014, A.P.I.A. a avut în vedere toate documentele existente la acel moment la dosarul cererii de plată și nu s-a invocat nici un moment că în anul 2014 A. nu avea calitatea de utilizator al terenurilor-pășune pentru care a solicitat și a primit subvenția. Sub aspectul criticilor de netemeinicie formulate de recurentă prin care se invocă modul de interpretare al probelor de către prima instanță, Înalta Curte apreciază că se impune a fi făcută o precizare cu privire la susținerile din cererea de recurs, anume aceea că poate proceda la examinarea doar a susținerilor care vizează legalitatea sentinței, nu și a celor care vizează netemeinicia acesteia. În acest sens, instanța are în vedere faptul că recursul este o cale extraordinară de atac prin intermediul căreia se poate solicita instanței de control judiciar, în condițiile și pentru motivele expres și limitativ prevăzute de lege, reformarea hotărârii pronunțate de instanța de fond sau de instanța de apel în anumite cazuri prevăzute de lege. Conform prevederilor legale în vigoare, recursul nu presupune examinarea cauzei sub toate aspectele, ci numai controlul legalității hotărârii atacate, respectiv al concordanței acesteia cu dispozițiile legii materiale și procesuale aplicabile. Astfel, motivele de recurs vizează numai nelegalitatea hotărârii atacate, nu și netemeinicia acesteia. Potrivit art. 483 alin. (3) C. proc. civ., recursul urmărește să supună Înaltei Curți de Casație și Justiție examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile. Exercitarea căii de atac are ca efect punerea în mișcare a controlului judiciar îndeplinit de instanța superioară asupra hotărârii instanței inferioare și este guvernată de principiul legalității căii de atac, în baza căruia recursul poate fi exercitat numai pentru motive care au făcut analiza instanței inferioare. Așa fiind, Înalta Curte constată că soluția adoptată a fost corect și amplu motivată, s-a fundamentat pe interpretarea probelor administrate raportat la prevederile legale aplicabile, astfel încât motivele de casare prevăzute de art. 488 din C. proc. civ. nu sunt incidente în cauză. 6. Soluția instanței de recurs și temeiul juridic al acesteia Pentru aceste considerente și în temeiul art. 20 din Legea contenciosului administrativ nr. 544/2004 și art. 496 din Codul de procedură civilă, Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură - Centrul Județean Brașov împotriva sentinței nr. 107 din 28 octombrie 2019 a Curții de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal - soluția pronunțată asupra acțiunii în anulare act administrativ. În temeiul art. 453 din Codul de procedură civilă, va obliga recurenta Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură - Centrul Județean Brașov să plătească intimatei A., cheltuieli de judecată în cuantum de 10.000 RON, reprezentând onorariu avocat, reduse conform art. 451 alin. (2) C. proc. civ. PENTRU ACESTE MOTIVE,