ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1014/2019

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanțele cauzei

Obiectul cererii

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2018, la data de 29 martie 2018, reclamanta SC A. SRL a chemat în judecată pe pârâta Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură, solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună suspendarea executării proceselor-verbale nr. x din 07 ianuarie 2016, nr. y din 08 ianuarie 2016 și nr. z din 08 ianuarie 2016 privind constatarea neregulilor și stabilirea creanțelor bugetare, emise de pârâta Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură, până la soluționarea definitivă a Dosarului nr. x/2016, aflat pe rolul Curții de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal.

Soluția instanței de fond

Prin Sentința nr. 88 din 30 mai 2018, Curtea de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal, a admis cererea formulată de reclamanta SC A. SRL în contradictoriu cu pârâta Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură și, în consecință: a dispus suspendarea executării proceselor-verbale nr. x din 07 ianuarie 2016, nr. y din 08 ianuarie 2016 și nr. z din 08 ianuarie 2016 privind constatarea neregulilor și stabilirea creanțelor bugetare, emise de pârâta Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură, până la soluționarea definitivă a dosarelor ce au ca obiect cererile de anulare a acestor acte; a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 16.904 RON cheltuieli de judecată.

Recursul

Împotriva sentinței, a declarat recurs pârâta Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură întemeiat în drept pe dispozițiile art. 488 pct. 6 și 8 C. proc. civ.

În motivarea cererii de recurs, s-au arătat următoarele:

În cauză instanța, făcând o aplicare greșită a legii, a apreciat că sunt întrunite cele două cerințe esențiale ale suspendării actului administrativ fiscal, referitoare la cazuri bine justificate și la iminența unei pagube. Astfel, în opinia recurentei nu se face referire la vreo probă din care să rezulte pe de o parte, existența unui caz bine justificat, iar pe de altă parte, nu rezultă că prin executarea actului administrativ fiscal, reclamantul ar suferi o pagubă iminentă.

În ceea ce privește cazul bine justificat, se susține că nu există o îndoială cu privire la legalitatea actului administrativ fiscal emis de instituția recurentă și nu a fost dovedită o astfel de împrejurare, întrucât Procesele-verbale de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x din 07 ianuarie 2016, nr. y din 08 ianuarie 2016, nr. z din 08 ianuarie 2016, au fost emise în baza și cu respectarea actelor normative în vigoare.

În ceea ce privește prevenirea unei pagube iminente, subliniază recurenta faptul că în cauza dedusă judecații, nu se face dovada unei pagube iminente, astfel cum este aceasta prevăzută de Legea nr. 554/2004, actul contestat fiind emis în conformitate cu prevederile legale mai sus menționate.

În ceea ce privește cheltuielile de judecată acordate de instanța de fond, recurenta susține că aceasta nu motivează care este rațiunea pentru care au fost încuviințate în cuantum de 16.904 RON.

Întâmpinarea

Intimata-reclamantă SC A. SRL a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului formulat de către Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură, ca nefondat.

Pe cale de excepție, a invocat nulitatea recursului formulat, în temeiul dispozițiilor art. 489 alin. (2) noul C. proc. civ., respectiv motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 noul C. proc. civ.

Cu privire la excepția nulității recursului

În susținerea excepției, s-a arătat că, deși se invocă în cuprinsul recursului motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., aspectele invocate ulterior nu aduc nicio critică efectivă de nelegalitate a hotărârii pronunțate de către instanța de fond, ci reiau fondul litigiului.

Or, din lecturarea cererii de recurs, Înalta Curte constată că există critici privind nelegalitatea sentinței, formularea și a unor referiri privind netemeinicia hotărârii nu poate duce la anularea recursului.

Ca urmare, se va respinge excepția nulității recursului, invocată de intimata-reclamantă.

Analiza motivelor de casare invocate de recurenta-pârâtă

Potrivit art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 "în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond".

Totodată, potrivit art. 15 din Legea nr. 554/2004, suspendarea executării actului administrativ unilateral poate fi solicitată, pentru motivele prevăzute de art. 14 odată cu acțiunea principală, până la soluționarea definitivă a cauzei.

Intimata-reclamantă a învestit instanța cu o cerere de suspendare a următoarelor acte administrative: Procesul-verbal nr. x din 08 ianuarie 2016 înregistrat la Direcția Antifraudă Control Intern și Supracontrol din cadrul A.P.I.A. sub nr. x din 06 ianuarie 2016 privind constatarea neregulilor și stabilirea creanțelor bugetare privind cererea de plată nr. x din 04 mai 2009, până la soluționarea definitivă a Dosarului nr. x/2016 aflat pe rolul Curții de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal, ce are ca obiect cererea de anulare a acestui act administrativ; Procesul-verbal nr. x din 08 ianuarie 2016 înregistrat la Direcția Antifraudă Control Intern și Supracontrol din cadrul A.P.I.A. sub nr. x din 06 ianuarie 2016 privind constatarea neregulilor și stabilirea creanțelor bugetare privind cererea de plată nr. x din 25 aprilie 2013, până la soluționarea definitivă a Dosarului nr. x/2016 aflat pe rolul Curții de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal, ce are ca obiect cererea de anulare a acestui act administrativ; Procesul-verbal nr. x din 07 ianuarie 2016 înregistrat la Direcția Antifraudă Control Intern și Supracontrol din cadrul A.P.I.A. sub nr. x din 07 ianuarie 2016 privind constatarea neregulilor și stabilirea creanțelor bugetare privind cererea de plată nr. x din 06 mai 2014, până la soluționarea definitivă a Dosarului nr. x/2016 aflat pe rolul Curții de Apel Brașov. secția contencios administrativ și fiscal, ce are ca obiect cererea de anulare a acestui act administrativ.

Prin sentința ce formează obiectul recursului, prima instanță a dispus suspendarea executării proceselor-verbale nr. x din 07 ianuarie 2016, nr. y din 08 ianuarie 2016 și nr. z din 08 ianuarie 2016 privind constatarea neregulilor și stabilirea creanțelor bugetare, emise de pârâta Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură, până la soluționarea definitivă a dosarelor ce au ca obiect cererile de anulare a acestor acte.

Prin Sentința nr. 151 din 17 octombrie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, în Dosarul nr. x/2016, s-a admis acțiunea formulată de reclamanta SC A. SRL, în contradictoriu cu pârâta Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură, s-a dispus anularea Deciziei de soluționare a contestației nr. 7035 din 12 mai 2016 emisă de APIA Aparat Central - Comisia de soluționare a contestațiilor și anularea Procesului-Verbal de constatare și stabilire a creanțelor bugetare înregistrat la APIA - Direcția Antifraudă Control Intern și Supracontrol sub nr. x din 06 ianuarie 2016 și la APIA sub nr. x din 07 ianuarie 2016.

Prin Sentința nr. 130 din 26 septembrie 2018 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, în Dosarul nr. x/2016, s-a admis acțiunea formulată de reclamanta Societatea A. SRL, în contradictoriu cu pârâta Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură, s-a anulat Decizia nr. 7033 din 12 mai 2016 și procesul-verbal nr. x din 08 ianuarie 2016 emise de pârâtă.

Prin Sentința nr. 123 din 19 septembrie 2018 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, în Dosarul nr. x/2016, s-a admis acțiunea formulată de reclamanta Societatea A. SRL, în contradictoriu cu pârâta Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură, s-a anulat Decizia de soluționare a contestației nr. 18974 din 08 mai 2016 emisă de APIA Aparat Central - Comisia de soluționare a contestațiilor și a Procesului-verbal de constatare și stabilire a creanțelor bugetare înregistrat la APIA - Direcția Antifraudă Control Intern și Supracontrol sub nr. x din 06 ianuarie 2016 și la APIA sub nr. x din 08 ianuarie 2016.

Soluțiile pronunțate de instanțele învestite cu acțiunile în anulare a actelor administrative a căror suspendare se solicită în prezenta cauză conferă consistență concluziei că este îndeplinită condiția cazului bine justificat, iar prin anularea acestor acte aparența de drept a fost consolidată.

În ceea ce privește paguba iminentă, această noțiune are în vedere producerea unui prejudiciu, or, măsura dispusă de recurentă generează o diminuare a patrimoniului intimatei, iar în condițiile în care această consecință este cauzată de acte administrative în privința cărora a fost răsturnată prezumția de legalitate, prin anularea lor, diminuarea respectivă nu mai are caracter prezumat legal, astfel că și această condiție este îndeplinită.

Înalta Curte are în vedere, mutatis mutandis, și dispozițiile art. 15 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, conform cărora "în ipoteza admiterii acțiunii de fond, măsura suspendării, dispusă în condițiile art. 14, se prelungește de drept până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei, chiar dacă reclamantul nu a solicitat suspendarea executării actului administrativ în temeiul alin. (1)."

Altfel spus, prin aplicarea art. 15 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, măsura suspendării executării actelor administrative atacate, dispusă de prima instanță, se prelungește ope legis până la soluționarea definitivă a cauzei având ca obiect anularea acestor acte.

Cu privire la cheltuielile de judecată acordate de instanța de fond se rețin următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 451 alin. (2) C. proc. civ., instanța poate, chiar și din oficiu, să reducă motivat partea din cheltuielile de judecată reprezentând onorariul avocaților, atunci când acesta este vădit disproporționat în raport cu valoarea sau complexitatea cauzei ori cu activitatea desfășurată de avocat, ținând seama de circumstanțele cauzei. Măsura luată de instanță nu va avea nici un efect asupra raporturilor dintre avocat și clientul său.

Neîndoielnic că intimata reclamantă a beneficiat, pe tot parcursul procesului, de asistență juridică calificată, complexă sub aspectul pregătirii apărării, avocatul depunând toate diligențele în scopul realizării unei apărări bine documentate, în vederea unei corecte aprecieri asupra drepturilor deduse judecății.

La fel de adevărat este și că onorariul de avocat fixat de comun acord de client și avocat, corespunde pe deplin exigențelor exercitării profesiei de avocat, însă cheltuielile acordate s-au raportat la munca îndeplinită de avocat și mai cu seamă la caracterul lor rezonabil, dat fiind că în fața Înaltei Curți a existat un singur termen de judecată.

Pentru aceste motive vor fi reduse cheltuielile de judecată de la suma de 16.904 RON la suma de 5000 RON, cu aplicarea dispozițiilor art. 451 alin. (2) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția nulității recursului.

Admite recursul formulat de Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură împotriva Sentinței nr. 88 din 30 mai 2018 a Curții de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința recurată în sensul că reduce cuantumul cheltuielilor de judecată acordate de instanța de la suma de 16.904 RON la suma de 5000 RON.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 28 februarie 2019.

Procesat de GGC - CT