ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2020/2003

S-a luat în examinare recursul în anulare declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție împotriva deciziei nr.1258 din 23 iulie 2001 a Curții de Apel Bacău – Secția civilă. La apelul nominal s-a prezentat intimatul-reclamant M.I.D., prin procuratorul F.D., lipsind intimații-pârâți V.I., Consiliul Local al Comunei Ardeoani, județul Bacău – Comisia Locală pentru Aplicarea Legii nr.18/1991 și Prefectura Județului Bacău – Comisia Județeană pentru Aplicarea Legii nr.18/1991. Procedura completă. Neexistând cereri prealabile, instanța constată că pricina este în stare de judecată. Reprezentanta Ministerului Public susține recursul în anulare. Procuratorul F.D.

solicită respingerea recursului în anulare, pentru motivele prezentate în memoriul de la dosar. C U R T E A Asupra recursului în anulare de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție a declarat în temeiul art.330 pct.2 C.proc.civ., astfel cum a fost modificat prin O.U.G. nr.138/2000 și O.U.G. nr.59/2001, recurs în anularea deciziei civile nr.1258 din 23 iulie 2001 a Curții de Apel Bacău, Secția civilă. În motivarea recursului în anulare s-a arătat că decizia instanței de recurs a fost pronunțată cu încălcarea esențială a legii, ceea ce a determinat o soluționare greșită pe fond precum și că este totodată, vădit netemeinică.

S-a menționat că greșit a fost admisă acțiunea formulată de reclamantul M.I.D.și a fost anulat parțial titlul de proprietate al pârâtului V.I.întrucât M.I., tatăl reclamantului, nu a dobândit, prin succesiune testamentară, de la tatăl său, I.M., suprafața de teren în litigiu. Recursul în anulare urmează să fie admis ca fondat pentru următoarele considerente: Prin acțiunea înregistrată la data de 7 septembrie 1999 M.D.a chemat în judecată pe pârâții V.I., Comisia locală și Comisia județeană de aplicare a Legii nr.18/1991, solicitând anularea titlului de proprietate emis pe numele lui V.I.pentru suprafața de 2400 mp teren arabil, situat în intravilanul comunei Ardeoani, județul Bacău în punctul „Poarta Leontinești”.

În motivarea acțiunii reclamantul a arătat că posedă un teren arabil în suprafață de 3360 mp situat în pct.”Șes-Leontinești” în extravilanul localității Ardeoani, cu titlu de moștenire de la tatăl său, teren pe care l-a folosit din anul 1953 până la cooperativizare. Din această suprafață totală, comisiile pentru aplicarea Legii nr.18/1991 i-au reconstituit dreptul de proprietate doar pentru suprafața de 2400 mp, înscrisă în titlul de proprietate din 27 februarie 1995, restul suprafeței aflându-se în posesia lui V.I.și fiind înscrisă în titlul de proprietate emis acestuia. Prin sentința civilă nr.1553 din 26 mai 2000 Judecătoria Moinești a admis acțiunea, a constatat nulitatea titlului de proprietate din 6 septembrie 1994 emis pe numele pârâtului V.I.pentru suprafața de 1997 mp, teren situat în extravilanul comunei Ardeoani, tarlaua 23, parcela 346/25 cu motivarea că reclamantul figurează înscris în registrul agricol cu suprafața de 0,24 ha.

Prin decizia civilă nr.106 din 31 ianuarie 2001 Tribunalul Bacău a admis apelul pârâtului V.I., a schimbat în tot sentința apelată, în sensul că a respins acțiunea ca nefondată. Totodată a respins excepția lipsei calității procesuale active invocată de pârât. Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a reținut că prima instanță a făcut confuzie între numele reclamantului și cel al tatălui soției pârâtului V.A., că persoana înscrisă în registrul agricol între anii 1959-1962 cu suprafața de 0,24 ha este autorul numitei V.A., anume M.I.D., decedat în prezent, iar nu reclamantul, ce poartă același nume. S-a reținut că M.I. a testat celor patru copii ai săi mai multe trupuri de teren; tatăl reclamantului, M.I.I.

nu a fost gratificat cu teren în punctul „La Poarta Leontinești” sau „Pe șes”. Recursul reclamantului M.I.D. a fost admis prin decizia civilă nr.1258 din 23 iulie 2003 a Curții de Apel Bacău care a modificat hotărârea tribunalului, a respins apelul declarat de pârâtul V.I. și a menținut hotărârea judecătoriei. Instanța de recurs a statuat că persoana înscrisă în registrul agricol pe anii 1959-1961 ca având suprafața de 0,24 ha teren arabil extravilan în punctul „Pe șes” este reclamantul iar nu tatăl A.V. Hotărârea curții de apel a fost pronunțată cu încălcarea esențială a legii, ceea ce a determinat o soluționare greșită a cauzei pe fond și este, totodată, și vădit netemeinică. Din testamentul autentificat la data de 13 mai 1937 de fosta Judecătorie mixtă Moinești, județul Bacău, rezultă că I.M.

a testat celor patru copii ai săi I., G.,D. și surorii sale, C.M., mai multe trupuri de teren arabil și pădure. D. I.M. , tatăl A.V., soția pârâtului V.I., a fost gratificat cu suprafața de 53 ari și 70 centuarii la punctul denumit „Pe șes”, în localitatea Ardeoani, adică terenul în litigiu. Din cuprinsul aceluiași testament, rezultă că I.I.M., tatăl reclamantului M.I.D. a fost gratificat cu o suprafață de teren într-un punct denumit „Șes”, dar având alte vecinătăți și alt amplasament decât terenul revenit fratelui lui, D. În perioada 1959-1962 în registrul agricol al comunei Ardeoani persoana înscrisă cu suprafața de 0,24 ha teren în punctul „Pe șes” este M.I.D. Față de considerentele menționate, Curtea va admite recursul în anulare, va casa decizia curții de apel și va respinge recursul declarat împotriva deciziei tribunalului pe care o va păstra.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul în anulare declarat de Procurorul General de pe lângă Curtea Supremă de Justiție. Casează decizia nr.1258 din 23 iulie 2001 a Curții de Apel Bacău – Secția civilă. Respinge recursul declarat de reclamantul M.I.D.împotriva deciziei nr.106/A din 31 ianuarie 2001 a Tribunalului Bacău – Secția civilă, pe care o păstrează. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 mai 2003.