ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1923/2022

Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, Ministerul Afacerilor Externe a formulat cerere de chemare în judecată prin care a solicitat în contradictoriu cu pârâta Curtea de Conturi a României anularea măsurilor dispuse la punctul II. 10 din Decizia Curții de Conturi a României nr. 12/10.09.2020, consecință a înlăturării abaterilor de la legalitate și regularitate consemnate la punctul 1.2 din respectivul act administrativ, precum și anularea încheierii nr. 1/09.11.2020, ambele acte administrative fiind emise de Curtea de Conturi a României.

Hotărârea instanței de fond Prin sentința civilă nr. 686 din 27 aprilie 2021 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, s-a respins contestația formulată de reclamantul Ministerul Afacerilor Externe, în contradictoriu cu pârâta Curtea de Conturi a României, ca neîntemeiată.

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva sentinței nr. 686 din 27 aprilie 2021, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, a formulat recurs reclamantul Ministerul Afacerilor Externe, criticând hotărârea pentru nelegalitate, din perspectiva dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ. În motivarea cererii, recurentul-reclamant a arătat, în esență, că instanța de fond a respins nemotivat argumentele invocate în susținerea cererii de chemare în judecată în ceea ce privește aprobarea ordonatorului de credite delegat și, totodată, a interpretat și aplicat greșit dispozițiile Legii nr. 98/2016. Astfel, în mod eronat și fără cercetarea documentației cuprinse în dosarul achiziției, instanța de fond a reținut că dejunul de lucru pentru care s-au solicitat serviciile de interpretariat a avut loc doar în intervalul orar 12:00-14:00, neluând în considerare adresa nr. x/02.09.2020 prin care recurentul-reclamant explică auditorilor Curții de Conturi a României că programul și formatul evenimentului au impus prezența interpreților la locația de la Ciugud cu cel puțin două ore înainte de începerea evenimentului în vederea efectuării probelor tehnice, studierii materialelor aferente evenimentului, agendei de întâlnire, prezentărilor, discursurilor, stabilirea terminologie de utilizat în cadrul întâlnirii (conform practicilor în domeniu) cât și faptul că înaintea începerii efective a lucrărilor precum și după terminarea acestora, au fost întâlniri tete-a-tete, premergătoare cât și ulterioare dejunului. Menționează, de asemenea, că toți interpreții au rămas la dispoziția recurentului-reclamant pentru eventuale intervenții în cadrul momentului următor din agenda reuniunii, în cazul în care unii dintre demnitarii participanți ar fi solicitat asistență de interpretariat, de unde rezultă foarte clar faptul că serviciile nu au fost prestate doar pe perioada strictă a dejunului de lucru, respectiv 2 ore, aspect ce rezultă, atât din caietul de sarcini, cât și din prevederile contractului încheiat, unde unitatea de măsură pentru prestarea serviciilor este ziua, și nu ora, așa cum eronat au interpretat auditorii publici. Astfel, cu toate ca instanța de fond reține că recurentul-reclamant a contractat serviciile care fac obiectul contractului de prestații servicii nr. x/31.05.2019, conform reglementărilor juridice aplicabile achizițiilor publice, respectiv Legea 98/2016 privind achizițiile publice, și că, prin semnarea contractului de achiziție publică, părțile și-au asumat clauzele stabilite prin acesta, a concluzionat, în cuprinsul considerentelor, că în speță cadrul legal aplicabil este H.G. nr. 396/2018 privind unele măsuri referitoare la pregătirea și exercitarea de către România a Președinției Consiliului Uniunii Europene în anul 2019 și s-a limitat la prevederile acesteia, fără a face, însă, aplicabilitatea lor în speța dedusă judecății, fără indicarea tuturor motivelor pe care se sprijină soluția pronunțată și a motivelor pentru care au fost înlăturate afirmațiile recurentului-reclamant privind cadrul legal aplicabil, încălcându-se astfel dispozițiile art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ. Referitor la afirmația instanței că nu exista documente care să fi fost prezentate organelor de control ori instanței, din care să reiasă situația de excepție, care să justifice suplimentarea serviciilor de interpretariat și nici aprobarea ordonatorului principal de credite, raportat la prevederile lit. k) din Anexa Ia H.G. nr. 396/2018, rezultă că instanța nu a cercetat dosarul achiziției publice din care reiese că prin semnarea documentației de atribuire, a referatelor de necesitate prin care se justifica situația de excepție cât și valoarea estimată a achiziției, precum și a contractului de achiziție publică și anexelor acestuia, ordonatorul de credite delegat a aprobat suplimentarea serviciilor de interpretariat în conformitate cu prevederile legale mai sus menționate. În dezvoltarea criticilor încadrate în motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurentul-reclamant a subliniat faptul că instanța de fond nu a analizat în mod judicios cadrul legal incident, respectiv corelarea prevederilor Legii nr. 98/2016 privind achizițiile publice cu modificările, și completările ulterioare cu prevederile H.G.. nr. 396/2018, respectiv angajarea contractelor de achiziție publică în limita creditelor bugetare alocate. Totodată, a arătat că serviciile ce au făcut obiectul contractului au integrat tot pachetul necesar derulării în condiții oprime a reuniunilor, pe toată durata acestora (interpretariat simultan, echipamente specifice de tip cabine pentru interpreți, sistem de sonorizare și traducere simultană, servici de transport la locație a echipamentelor, instalare și dezinstalare echipamente asigurarea asistenței tehnice pe toată perioada reuniunilor, deplasarea și cazarea interpreților și echipei tehnice pentru reuniunile din teritoriu) și nu doar serviciul de interpretariat simultan cu anumiți interpreți, situații particulare, cuantificabile în "RON/interpret/oră" instanța de fond raportându-se în mod eronat la reglementările O.G. nr. 80/2001 și la cele ale H.G. nr. 396/2018. În lumina argumentelor de fapt și de drept expuse, consideră că instanța de fond a stabilit în mod eronat că cele constatate de auditorii Curții de Conturi trebuie analizate, exclusiv prin prisma prevederilor H.G. nr. 396/2018, act normativ cu regim derogatoriu, fără a analiza și incidența prevederilor Legii nr. 98/2016 privind achizițiile publice, act normativ cu forță juridică superioară ce a stat la baza achiziției publice, aspect care creează vocația admiterii acestui motiv de recurs.

Apărările formulate în recurs Prin întâmpinarea depusă la dosar la data de 8 iulie 2021, intimata Curtea de Conturi a României a solicitat respingerea ca nefondată a cererii de recurs și menținerea hotărârii atacate, întrucât aceasta este legală și temeinică. Reiterând circumstanțele esențiale ale cauzei, intimata pârâtă a arătat, în esență, că actele administrative contestate, respectiv decizia nr. 12/10.09.2020 și încheierea nr. 1/9.11.2020 au fost emise cu respectarea dispozițiilor legale incidente în ceea ce privește măsura II.10, întrucât entitatea verificată nu a respectat dispozițiile legislației secundare care reglementează cuantumul cheltuielilor pentru servicii de traducere și interpretariat. Prin răspunsul la întâmpinarea, recurentul-reclamant Ministerul Afacerilor Externe a solicitat respingerea apărărilor formulate și admiterea recursului astfel cum a fost formulat, reiterând argumentele formulate în recurs.

Procedura de soluționare a recursului În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471 1 și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., cu aplicarea și a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013. În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471 1 și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., prin rezoluția din data de 6 septembrie 2021, s-a fixat termen de judecată pentru soluționarea cererii de recurs la data de 30 martie 2022, în ședință publică, cu citarea părților.

Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Examinând legalitatea sentinței recurate prin prisma criticilor formulate, a apărărilor din întâmpinare și dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte constată că recursul este fondat, în limitele și pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare. Recurentul-reclamant a investit instanța de contencios administrativ și fiscal pe calea prevăzută de art. 228 din Regulamentul privind organizarea și desfășurarea activităților specifice Curții de Conturi aprobat prin Hotărârea Plenului Curții de Conturi nr. 155/2014 cu o acțiune, în anularea încheierii nr. 1/9.11.2020 emisă de Comisia de soluționare a contestațiilor din cadrul Curții de Conturi prin care a fost respinsă contestația formulată de recurentul-reclamant împotriva deciziei nr. 12/10.09.2020 emisă de Departamentul IV al Curții de Conturi prin care s-au dispus măsuri în sarcina recurentului-reclamant pentru înlăturarea neregulilor financiar contabile contestate. În fapt, în urma unei misiuni de audit desfășurată la recurentul-reclamant cu tema "Auditul financiar al contului de execuție bugetară pe anul 2019", auditori publici externi au întocmit raportul de audit financiar nr. N/8907/20.08.2020 în baza căruia a fost emisă decizia nr. 12/10.09.2020 în cuprinsul căruia la pct. II.10 s-au stabilit următoarele obligații în sarcina conducerii entității verificate: - pct. II 10 "În vederea înlăturării abaterii consemnate Ia punctul 2 din decizie, conducerea M.A.E. va lua măsuri care să conducă la recuperarea sumei de 16.942 RON, decontată nelegal, în urma derulării contractului de prestări servicii nr. x/31.05.2019. Totodată va proceda la stabilirea întinderii prejudiciului (inclusiv accesoriile calculate în condițiile legii) cauzat bugetului de stat ca urmare a efectuării de plăți nelegale aferente serviciilor care au făcut obiectul constatărilor echipei de audit, și va proceda la virarea sumelor la bugetul de stat conform prevederilor legale." Au reținut auditorii publici că, deși serviciile de interpretariat au fost contractate în urma aplicării procedurii de achiziție directă, fiind încheiat contractul de prestări servicii nr. x/31.05.2019 în valoare de 56.697,55 RON, cadrul legal aplicabil decontării serviciilor de interpretariat contractate este reprezentat de prevederile legale care reglementează normativele de cheltuieli și limitele maxime în cadrul cărora se pot aproba și efectua cheltuieli pentru acțiuni de protocol pentru autoritățile administrației publice și instituțiile publice, respectiv dispozițiile O.G. nr. 80/2001, coroborate cu cele ale H.G. nr. 396/2018 privind unele măsuri referitoare la pregătirea și exercitarea de către România a Președinției Consiliului Uniunii Europene în anul 2019. Soluționând cauza, curtea de apel a respins criticile de nelegalitate formulate și a menținut actele contestate, reținând, în esență, că la momentul verificării, cadrul legislativ general aplicabil instituțiilor publice, în materie de organizare în țară a acțiunilor de protocol este reprezentat de O.G. nr. 80/2001 privind stabilirea unor normative de cheltuieli pentru autoritățile administrației publice și instituțiile publice, cu modificările și completările ulterioare, iar H.G. nr. 396/2018 constituie cadrul special. Răspunzând punctual criticilor formulate în recurs, Înalta Curte reține următoarele: O primă critică vizează nerespectarea de către judecătorul fondului a dispozițiilor art. 425 C. proc. civ. cu referire la motivarea hotărârii recurate. Critica este nefondată, întrucât judecătorul fondului a indicat situația de fapt reținută pe baza probelor administrate, precum și motivele pe care și-a întemeiat soluția, raționamentul urmat fiind expus clar și logic. Împrejurarea că instanța de fond a validat punctul de vedere al autorității fiscale nu echivalează cu nemotivarea hotărârii, în condițiile în care instanța de fond a analizat susținerile recurentei-reclamante, procedând la o abordare echilibrată a cauzei. Astfel, în contextul analizei argumentelor părților, instanța de fond a indicat normele de drept pe care și-a întemeiat soluția, raționamentul urmat fiind expus clar și logic. Împrejurarea că instanța de fond a reținut incidența în cauză a cadrului legal menționat în actele administrative contestate nu este de natură să fundamenteze concluzia că hotărârea recurată este nemotivată, câtă vreme instanța a răspuns argumentelor părților, situație în care Înalta Curte apreciază că soluția nu este susceptibilă a fi reformată prin prisma dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. În privința criticilor vizând interpretarea greșită a dispozițiilor legale care reglementează decontarea cheltuielilor pentru serviciile de traducere și interpretariat achiziționate prin procedură de achiziție publică, Înalta Curte constată caracterul fondat al acestora. În fapt, la baza constatării abaterii de la legalitate pentru înlăturarea căreia s-au stabilit obligațiile menționate la pct. II.10 din decizia contestată, auditorii publici au reținut neaplicarea normativelor de cheltuieli pentru instituțiile publice cu privire la serviciile de interpretariat reglementate de cadrul juridic general, respectiv O.G. nr. 80/2001- privind stabilirea unor normative de cheltuieli pentru autoritățile și instituțiile publice cu modificările si completările ulterioare precum și a cadrului legal derogatoriu, respectiv H.G. nr. 396/2018 privind unele măsuri referitoare la pregătirea și exercitarea de către România a Președinției Consiliului Uniunii Europene în anul 2019 . Instanța de fond a reținut legalitatea măsurii dispuse de auditorii publici, apreciind că temeiul legal invocat, respectiv O.G. nr. 80/2001 și H.G. nr. 396/31.05.2018, este lipsit de echivoc, fiind justă concluzia intimate în sensul că recurenta-reclamantă a decontat suplimentar suma de 16.942 RON reprezentând diferența dintre serviciile decontate în cuantum de 25.942 RON conform contractului de prestări și cele care ar fi trebuit în mod real decontate-servicii de interpretariat simultan pentru dejunul de lucru din 3.06.2019, în intervalul orar 12:00-14:00, în raport de limita maximă aprobată prin H.G. nr. 396/2018 (450 RON/interpret/oră). Înalta Curte apreciază că dezlegarea dată de instanța de fond nu a ținut seama de împrejurarea că serviciile de interpretariat au fost achiziționate prin procedura de achiziție publică reglementată de Legea nr. 98/2016, act normativ cu forță juridică superioară legislației secundare invocată de autoritatea intimată. Astfel, potrivit art. 2 alin. (1) din Legea nr. 98/2016, scopul achizițiilor publice îl constituie asigurarea cadrului legal necesar pentru a realiza achiziționarea de bunuri, servicii și lucrări în condiții de eficiență economică și socială. În speță, Înalta Curte reține că, în urma aplicării procedurii achiziție directă, recurentul-reclamant M.A.E. în calitate de achizitor, a încheiat cu un operator economic, în calitate de prestator, contractul de prestări servicii nr. x/31.05.2019, în valoare totală de 56.697,55 RON (T.V.A. inclus), având ca obiect "servicii de interpretariat simultan română - engleză - franceză - spaniolă - italiană - germană, pentru dejunul de lucru din cadrul vizitei miniștrilor agriculturii și pescuitului din statele membre, în zona Sibiu, Alba și Mureș (Ciugud) jud. Alba, 03 iunie 2019)-A GRIFISH". Potrivit documentației cuprinse în dosarul achiziției, recurentul-reclamant a achiziționat servicii integrate de interpretariat în vederea derulării în condiții optime a reuniunii (interpretariat simultan, echipamente specifice de tip cabine pentru interpreți, sistem de sonorizare și traducere simultană, servici de transport la locație a echipamentelor, instalare și dezinstalare echipamente asigurarea asistenței tehnice pe toată perioada reuniunilor, deplasarea și cazarea interpreților și echipei tehnice pentru reuniunile din teritoriu) care au impus prezența interpreților cu cel puțin două ore înainte de începerea evenimentului, precum și prezența ulterioară, unitatea de măsură pentru prestarea serviciilor fiind ziua, conform caietului de sarcini. Totodată, din dosarul achiziției rezultă că ordonatorul de credite delegat a aprobat valoarea estimată a achiziției, situație în care susținerile intimatei-pârâte potrivit cărora recurentul-reclamant nu a prezentat documente care să justifice suplimentarea serviciilor de interpretariat și nici aprobarea ordonatorului de credite apar ca lipsite de fundament. În acest context factual, Înalta Curte constată că trimiterile autorității intimate la dispozițiile H.G. nr. 396/2018 nu pot constitui motiv de nerespectare de către recurentul-reclamant a contractului de achiziție publică, în condițiile în care auditorii Curții de Conturi nu au constatat o încălcare a prevederilor legale în materia achizițiilor publice. Prin urmare, contrar constatărilor din raportul de audit, conduita recurentului-reclamant se impunea a fi analizată prin prisma prevederilor Legii nr. 98/2016 privind achizițiile publice, în baza cărora au fost achiziționate serviciile integrate prestate, astfel cum rezultă din documentația de achiziție iar nu conform dispozițiilor O.G. nr. 80/2001 și H.G. nr. 396/2018 care ar fi fost incidente situațiilor în care s-ar fi achiziționat numai servicii de interpretare.

Temeiul legal al soluției adoptate în recurs Pentru considerentele arătate, în baza art. 496 C. proc. civ. și art. 20 din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va admite recursul, va casa sentința recurată și rejudecând, va admite acțiunea formulată de reclamantul Misterul Afacerilor Externe în contradictoriu cu pârâta Curtea de Conturi a României; va anula în parte încheierea nr. 1/09.11.2020 emisă de Curtea de Conturi a României precum și Decizia Curții de Conturi a României nr. 12/10.09.2020, în ceea ce privește măsura dispusă la punctul II. 10.

Definitivă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 30 martie 2022.