ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2275/2022

Ședința publică din data de 13 aprilie 2022

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele;

Prin acțiunea formulată reclamanții A., B. și C. au solicitat în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României, suspendarea executării, până la soluționarea acțiunii, a Hotărârii de Guvern nr. 83/2020, solicitând în același cadru procesual și anularea Hotărârii de Guvern nr. 83/2020.

Curtea de Apel București – secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 1070 din 2 noiembrie 2020, a respins ca neîntemeiată excepția lipsei calității procesuale active și excepția lipsei de interes, invocate de pârât în ceea ce privește fondul cererii de chemare în judecată, astfel cum a fost formulată și modificată, a dispus sesizarea Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a O.U.G. nr. 91/2019, astfel cum a fost invocată de reclamanți, a respins ca neîntemeiată cererea de suspendare a judecății, a respins ca nefondată cererea chemare în judecată, astfel cum a fost formulată și modificată de reclamanții A., D., și C., în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României.

Împotriva hotărârii instanței de fond recurenții-reclamanți A., C. și D. au declarat recurs.

Recursul este întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ.

În motivarea recursului se arată că hotărârea instanței de fond a fost pronunțată prin aplicarea și interpretarea greșită a legii, fiind incident cazul de recurs, prevăzut la art. 488 alin. 1 pct. 8 C. proc. civ.

Recurenții-reclamanți precizează faptul că prin Legea nr. 556 din 7 decembrie 2004 s-a înființat Institutul Revoluției Române din decembrie 1989, ca instituție publică de specialitate, autonomă, de interes național, cu personalitate juridică, având ca obiect de activitate analiza științifică a premiselor, desfășurării și efectelor - în plan politic, economic și social - ale Revolutei române din decembrie 1989, în scopul realizării unei imagini documentate, obiective și cuprinzătoare asupra acestui eveniment cardinal din istoria contemporană a țării noastre.

Prin art. 4 s-a constituit, în cadrul Institutului, Colegiul Național al Institutului Revoluției Române din decembrie 1989, organism deliberativ, cu mandat permanent, care se întrunește lunar, format dintr-un număr de până la 25, dar nu mai puțin de 15 personalități reprezentative ale Revoluției Române din decembrie 1989.

Guvernul României a emis O.U.G. nr. 91 din 30 decembrie 2019 prin care, Institutul Revoluției Române din decembrie 1989, înființat prin Legea nr. 556/2004, cu modificările ulterioare se desființează.

Potrivit art. 2 alin. 1: "În termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență, prin hotărâre a Guvernului, se va stabili destinația patrimoniului Institutului Revoluției Române din decembrie 1989" iar conform art. 2. alin. 2 "Obligațiile privind raportările financiare la finele anului 2019 pentru Institutul Revoluției Române din decembrie 1989 se preiau de către Senatul României".

Prin Hotărârea de Guvern nr. 83/2020, Guvernul hotărăște la pct. 1 al Articolului unic: Patrimoniul fostului Institut al Revoluției Române din decembrie 1989, reprezentând drepturile, obligațiile, contractele, acordurile și litigiile instituției, bunurile mobile, inclusiv arhiva, și bunuri imobile aflate în administrarea sau, după caz, în proprietatea acestuia, se preia prin protocol de predare-preluare de către Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului și Memoria Exilului Românesc, instituție publică cu personalitate juridică, aflată în subordinea Guvernului și în coordonarea prim-ministrului, prin Secretariatul General al Guvernului.

Protocolul de predare-preluare prevăzut la alin. (1) se încheie, conform legii, în termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei hotărâri, între fostul Institut al Revoluției Române din decembrie 1989, pe de o parte, Secretariatul General al Guvernului și Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului și Memoria Exilului Românesc, pe de altă parte.

Recurenții mai susțin că hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive străine de natura cauzei–art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

Acest motiv de nelegalitate vizează strict situația invocată de către instanța de fond în ceea ce privește motivarea modului în care se face transferul patrimoniului, fără a analiza această neclaritate, respectiv faptul că obligația raportării situațiilor financiare nu mai incumbă IRRD 1989, ci Senatului României.

În această situație, instanța a motivat fără a analiza norma dedusă judecății, respectiv art. unic alin (3) al H.G. nr. 83/2020, raportat la art. 2 alin. (2) din O.U.G. nr. 91/2019 ("obligația privind raportările financiare la finele anului 2019 pentru IRRD se preiau de către Senatul României") coroborat cu art. 28 (1) din Legea contabilității, potrivit căruia " Persoanele prevăzute la art. 1, alin. (1)-(4) au obligația să întocmească situații financiare anuale".

Intimatul -pârât Guvernul României a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

În timpul soluționării recursului, fiind sesizată de instanța de fond, Curtea Constituțională a soluționat excepția de neconstituționalitate a O.U.G. nr. 91/2019.

Astfel, prin Decizia nr. 198 din 24 martie 2021, Curtea Constituțională a admis obiecția de neconstituționalitate formulată de un număr de 33 de senatori aparținând Grupului parlamentar al E. din Senat și a constatat că Legea pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 91/2019 privind desființarea Institutului Revoluției Române din decembrie 1989 și Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 91/2019 privind desființarea Institutului Revoluției Române din decembrie 1989 sunt neconstituționale, în ansamblul lor.

Analizând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate de recurenți, a apărărilor expuse în întâmpinarea intimatului, precum și în raport cu Decizia nr. 198/2021 pronunțată de Curtea Constituțională, Înalta Curte apreciază că recursul este fondat.

Pentru a ajunge la această soluție, instanța a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

Prin Hotărârea Guvernului nr. 83/2020 a fost stabilită destinația patrimoniului fostului Institut al Revoluției Române din decembrie 1989, emitentul invocând în scopul emiterii acestui act administrativ unilateral art. 108 din Constituția României, republicată, precum și art. 2 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 91/2019 privind desființarea Institutului Revoluției Române din decembrie 1989.

Prin Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 91/2019 s-a dispus:

- art. 1: "Institutul Revoluției Române din decembrie 1989, înființat prin Legea nr. 556/2004, cu modificările ulterioare, se desființează.";

- art. 2:,,(1) În termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență, prin hotărâre a Guvernului, se va stabili destinația patrimoniului Institutului Revoluției Române din decembrie 1989.

(2) Obligațiile privind raportările financiare la finele anului 2019 pentru Institutul Revoluției Române din decembrie 1989 se preiau de către Senatul României.";

- art. 3: "La data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență, Legea nr. 556/2004 privind înființarea Institutului Revoluției Române din decembrie 1989, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.194 din 14 decembrie 2004, cu modificările ulterioare, se abrogă."

Prin Decizia Curții Constituționale nr. 198 din 24 martie 2021 a fost admisă obiecția de neconstituționalitate formulată de un număr de 33 de senatori aparținând Grupului parlamentar al E. din Senat și constată că Legea pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 91/2019 privind desființarea Institutului Revoluției Române din decembrie 1989 și Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 91/2019 privind desființarea Institutului Revoluției Române din decembrie 1989 sunt neconstituționale, în ansamblul lor.

Din actele și lucrările dosarului rezultă că Hotărârea de Guvern nr. 83/2020, atacată în prezenta cauză, a avut ca fundament O.U.G. nr. 91/2019, care a fost declarată neconstituțională.

Prin urmare, Înalta Curte apreciază că se impune anularea H.G. nr. 83/2020.

Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa în parte sentința recurată și, rejudecând, va admite în parte acțiunea formulată de reclamanți A., C. și D. în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României și va anula Hotărârea de Guvern nr. 83/2020, menținând celelalte dispoziții ale sentinței.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurenții-reclamanți A., C. și D. împotriva sentinței nr. 1070 din 2 noiembrie 2020, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2020.

Casează în parte sentința recurată și rejudecând:

Admite în parte acțiunea formulată de reclamanți A., C. și D. în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României.

Anulează Hotărârea de Guvern nr. 83/2020.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 13 aprilie 2022.