ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1792/2022

Ședința publică din data de 24 martie 2022

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, la data de 04.08.2020, sub numărul x/2021, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Secretariatul de stat pentru recunoașterea luptătorilor împotriva regimului comunist instaurat în România în perioada 1945-1989, anularea procesului-verbal nr. x/5772/30.06.2020.

2.1 Prin sentința civilă nr. 5270 din 21 septembrie 2021 pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a de contencios administrativ și fiscal, s-a admis excepția necompetenței teritoriale și s-a dispus trimiterea cauzei la Tribunalul Galați, secția contencios administrativ și fiscal.

Pentru a pronunța această soluție, în contextul enunțării dispozițiilor art. 131 alin. (1), art. 130 alin. (2), art. 129 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ. și art. 10 alin. (3) și (4) din Legea 554/2004, instanța a reținut că la dosarul cauzei nu există nicio dovadă a faptului că reclamantul ar avea domiciliul în mun. București, acesta având potrivit evidențelor din DEPBD domiciliul în județul Galați, astfel că Tribunalul Galați este instanța competentă să soluționeze cauza.

2.2 Prin sentința civilă nr. 933 din 9 februarie 2022 pronunțată de Tribunalul Galați, secția de contencios administrativ și fiscal, s-a admis excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Galați, invocată de instanță din oficiu, în cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Secretariatul de stat pentru recunoașterea luptătorilor împotriva regimului comunist instaurat în România în perioada 1945-1989, având ca obiect anulare act administrativ și a fost declinată competența de judecare a cauzei în favoarea Tribunalului București.

S-a constat ivit conflictul negativ de competență și s-a dispus transmiterea cauzei către Înalta Curte de Casație și Justiție pentru a se pronunța asupra conflictului negativ de competență.

Pentru a pronunța această soluție, instanța a apreciat că art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 trebuie interpretat în spiritul său, respectiv ca fiind o competență favorabilă reclamantului, deci este necesară stabilirea domiciliului acolo unde acesta este în realitate, respectiv în mun. București, chiar dacă datele din baza DEPABD nu mai coincid cu domiciliul real al persoanei, care din delăsare, nu s-a înregistrat cu noul domiciliu în baza de date. Simpla neînregistrare în baza DEPABD nu face inopozabil instanței domiciliul real, care se află în București. Înregistrările DEPABD nu conțin o normă distinctă pentru opozabilitate, ci doar prezumă simplu că domiciliul este acolo unde a fost înregistrat, dar dovada contrară s-a făcut chiar de către reclamant, chiar prin cererea de chemare în judecată. Astfel că rămâne lipsit de conținut domiciliul ce apare în baza de date, atât timp cât persoana a declarat locuința efectivă. Atât doctrina cât și practica judiciară a stabilit că domiciliul, din perspectiva competenței instanței, este locul unde persoana locuiește efectiv. În privința noțiunii de "domiciliu", în mod tradițional s-a apreciat că, în dreptul procesual, aceasta trebuie luată într-un sens mai larg, interesând nu atât domiciliul declarat în evidențe, ci adresa unde persoana locuiește efectiv.

De asemenea, s-a considerat că în reglementarea actuală trebuie avute în vedere și dispozițiile art. 87 C. civ., care prevăd că domiciliul persoanei fizice este acolo unde aceasta declară că își are locuința principală. Reclamantul și-a declarat domiciliul real ca fiind cel din București. Ca atare, competența aparține Tribunalului București, conform dispozițiilor legale aplicabile prin raportare la domiciliul efectiv.

Pe cale de consecință, competentă este instanța în circumscripția căreia reclamantul își are domiciliul efectiv și pe care l-a precizat în cererea de chemare în judecată, respectiv Tribunalul București.

Înalta Curte, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 133 alin. (2), (13)4 și 135 alin. (1) din C. proc. civ., urmează a pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii.

Obiectul prezentului demers judiciar îl reprezintă cererea formulată de reclamantul A., prin care a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Secretariatul de stat pentru recunoașterea luptătorilor împotriva regimului comunist instaurat în România în perioada 1945-1989, anularea procesului-verbal nr. x/5772/30.06.2020.

Instanțele aflate în conflict și-au declinat reciproc competența teritorială în raport de interpretarea dată noțiunii de domiciliu a reclamantului.

Înalta Curte reține că potrivit art. 10 din Legea 554/2004 "(...) (3) Reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul său. Reclamantul autoritate publică, instituție publică sau asimilată acestora se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul pârâtului. (4) Competența teritorială de soluționare a cauzei se va respecta și atunci când acțiunea se introduce în numele reclamantului de orice persoană de drept public sau privat, indiferent de calitatea acestuia din proces."

Din actele dosarului rezultă că reclamantul figura cu domiciliul activ în Galați, bd. x, județul Galați, potrivit referatul de verificare a domiciliului acestuia în baza de date DEPABD efectuat la data de 25.05.2021, aspect confirmat și la data de 10.01.2022, cu ocazia verificării în baza de date DEPABD a domiciliul reclamantului .

Din cererea de chemare în judecată rezultă însă că reclamantul a precizat că domiciliul acestuia unde locuiește efectiv este în București.

În aceste condiții, Înalta Curte constată că la dosarul cauzei nu există nicio dovadă a faptului că reclamantul are domiciliul în mun. București, acesta având potrivit evidențelor din DEPABD domiciliul în județul Galați, astfel cum s-a reținut anterior.

Așa fiind, având în vedere că simpla susținere a reclamantului nu este suficientă pentru a dovedi existența domiciliului său în municipiul București, neexistând probe la dosar nu se poate ține seama decât de domiciliul din acte, care este în județul Galați, motiv pentru care, având în vedere dispozițiile legale antereferite, Înalta Curte, în acord cu opinia Tribunalului București, apreciază că Tribunalul Galați este instanța competentă să soluționeze cauza, în primă instanță, pe fond.

Pentru considerentele expuse și în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Tribunalului Galați, secția de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul Secretariatul de Stat pentru recunoașterea meritelor luptătorilor împotriva regimului comunist instaurat în România în perioada 1945-1989 în favoarea Tribunalului Galați, secția de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 24 martie 2022, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.