ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1783/2022

Ședința publică din data de 24 martie 2022

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a IX-a de contencios administrativ și fiscal, la data de 21.11.2019, sub nr. x/2019, reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a solicitat în contradictoriu cu pârâta A. ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunța să se dispună admiterea acțiunii și constatarea calității de colaborator al Securității în privința pârâtei.

Prin sentința civilă nr. 387 din 9 iunie 2020 a Curții de Apel București, secția a IX-a de contencios administrativ și fiscal, s-a admis cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, în contradictoriu cu pârâta A. și s-a constatat calitatea pârâtei de colaborator al Securității.

Împotriva sentinței civile nr. 387 din 9 iunie 2020 a Curții de Apel București, secția a IX-a de contencios administrativ și fiscal, pârâta A. a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate.

În contextul unei succinte prezentări a situației de fapt, recurenta-pârâtă a susținut că în cauză nu sunt indeplinite conditiile art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008.

A arătat că persoanele care au furnizat informatii despre cetătenii straini aflati pe teritoriul romaniei nu pot fi calificati drept colaboratori ai securității în sensul art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008.

Astfel, în opinia sa, în mod gresit a reținut prima instanță că nu a fost dovedită si nici nu are relevanță modalitatea în care a fost incheiat angajamentul de colaborare de catre parata cu organele securitatii, invocând cu privire la acest aspect consimtamantul viciat.

În speță operează o prezumtie în favoarea paratei fiind cunoscut ca angajamentele cu fosta securitate nu erau încheiate în mod uzual cu acordul liber al persoanelor vizate fiind necesare constrîngeri si presiuni de tot felul asupra acestora, prezumtie susținută de probe, respectiv nota din 04.10.1979 și însemnările marginale ale lucratorilor securitatii.

A mai invocat recurenta-pârâtă Decizia nr. 672/2012 a Curții Constituționale a României.

Făcând trimitere la nota din 28.12.1977, a arătat că potrivit declaratiei lucrătorului securității din finalul notei, aceasta este dată în baza instructajului general primit, astfel că informațiile aveau conținutul indicat de lucrătorul securității.

Totodată, recurenta-pârâtă a apreciat că aspectele precizate în cuprinsul ultimei note nu pot fi interpretate in mod rezonabil ca fiind activitati sau atitudini potrivnice regimului comunist sau o denigrare a acestui regim de vreme ce nicaieri nu se mentionează ca opiniile personale ale celui vizat ar fi exprimate in mod public, pentru a exista o denigrare trebuind să existe o manifestare exterioară a subiectului activ împotriva subiectului pasiv.

Opiniile personale ale persoanei vizate nu pot fi interpretate ca fiind activități sau atitudini împotriva regimului comunist.

A mai precizat că, la scurt timp după ce a fost obligata să încheie angajamentul, pârâta a fost abandonată, informatiile fiind apreciate ca nesatisfacatoare.

În fine, a susținut că nici cea de a doua conditie nu este îndeplinită, împotriva persoanelor vizate neluându-se nicio măsură.

Cererea de recurs a fost întemeiată pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Intimatul-reclamant CNSAS a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, apreciind că sentința recurată este temeinică și legală, fiind dată cu aplicarea corectă a normelor de drept material incidente situației de fapt reținute.

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., cu aplicarea și a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., prin rezoluția din data de 8 februarie 2021, s-a fixat termen de judecată pentru soluționarea cererii de recurs la data de 24 martie 2022, în ședință publică, cu citarea părților.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Examinând sentința recurată prin prisma criticilor invocate prin cererea de recurs, a apărărilor invocate prin întâmpinare și a dispozițiilor legale incidente în materia supusă verificării, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele expuse în continuare.

Instanța de contencios administrativ și fiscal a fost învestită cu o cerere, prin care reclamamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a solicitat constatarea calității de colaborator al Securității în privința pârâtei A..

Prin sentința recurată, acțiunea a fost admisă, pârâta formulând critici de nelegalitate din perspectiva dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., susținând, în esență, greșita interpretare a dispozițiilor art. 2 lit. b) ale Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 24/2008, respectiv neîndeplinirea, în opinia sa, a condițiior reglementate de acest text legal, motivat de faptul că informatiile priveau cetăteni straini aflati pe teritoriul Romaniei, de modalitatea în care a fost incheiat angajamentul de colaborare de catre parata cu organele securitatii, respectiv consimtamantul său viciat, de faptul că opiniile personale ale persoanei vizate nu pot fi interpretate ca fiind activități sau atitudini împotriva regimului comunist, precum și de împrejurarea că împotriva persoanelor vizate nu s-a luat nicio măsură.

Înalta Curte, în urma propriului demers judiciar raportat la actele dosarului, împărtășind opinia judecătorului fondului, apreciază că aceste argumente sunt nefondate, urmând să le analizeze în mod unitar și să le răspundă prin argumente comune în raport de finalitatea concretă a acestora.

Amintește instanța de control judiciar că O.U.G. nr. 24/2008 este actul normativ prin care s-a instituit o modalitate de condamnare a regimului totalitar comunist, prin deconspirarea lucrătorilor de securitate și a colaboratorilor acesteia, apreciate ca fiind una dintre componentele majore ale perpetuării regimului comunist ca societate totalitară.

În realizarea obiectivului propus prin actul normativ, legiuitorul a definit la art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 noțiunea de "colaborator al Securității" ca fiind "persoana care a furnizat informații, indiferent sub ce formă, precum note și rapoarte scrise, relatări verbale consemnate de lucrătorii Securității, prin care au fost îngrădite drepturi și libertăți fundamentale ale omului".

Din definiția dată de legiuitor termenului de "colaborator al Securității", rezultă și condițiile legale obligatorii care trebuie îndeplinite cumulativ pentru a atrage această calitate, respectiv că persoana trebuia să fi furnizat informații într-una dintre formele arătate în cuprinsul dispozițiilor art. 2 lit. b), prin informațiile respective sa fie denunțate activități sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist, care să conducă la îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Înalta Curte constată că, din înscrisurile existente la dosar, reiese că pârâta a furnizat informații Securității, iar acestea se referă la activități sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist, fiind prin urmare îndeplinită prima condiție impusă de dispozițiile art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008.

Potrivit Angajamentului semnat personal și Raportului privind modul cum a decurs recrutarea/.../, datat 13.10.1977 din conținutul cărora reiese că aceasta și-a luat "angajamentul de a sprijini în mod organizat și secret organele de securitate furnizând informații și date de competența acestora", rezultă cu certitudine că pârâta a fost recrutată la data de 10.10.1977, aceasta cunoscând natura acestei colaborări, scopul fiind clar unul de a facilita activitatea organelor de securitate în cunoașterea și prevenirea unor infracțiuni ori altor acte antisociale din mediile în care își desfășura activitatea, iar informațiile furnizate serveau scopului notoriu al Securității, de a monitoriza cu atenție orice comentariu negativ la adresa conducerii de partid și de stat, dar și orice intenție de a emigra, care era privită cu suspiciune de către organele în drept, pe motiv că, astfel, cetățenii români ajunși în străinătate puteau oferi informații despre situația economică și socială a României, atent controlate de partid.

Astfel, pârâta a furnizat note informative, redactate personal și semnate olograf, sub numele conspirativ "R21", având ca obiect informații privind activități și atitudini potrivnice regimului totalitar comunist, după cum urmează:

În nota informativă nedatată (dosar CNSAS MD x, dosar fond), pârâta informează despre opiniile delegatului unei firme străine (D.I. ce avea în grijă turiști din Predeal) relativ la supravegherea exercitată de securitatea statului atât asupra cetățenilor români, cât și a celor străini:

"Irma (...) are în grijă și turiști din Predeal, unde pleacă în fiecare luni, miercuri și sâmbătă cu mașina firmei. Ca și ceilalți delegați, preferă să nu se împrietenească cu românii. Ca și ei, este convinsă că e permanent supravegheată. I se pare că cetățenii români sunt înfricoșați de posibilitatea de a intra în conflict cu organele milițienești și cu securitatea statului. E singura care a cerut să vină să lucreze în România pentru că, spune ea, a vrut să cunoască mai bine cum se lucrează într-o țară socialistă."

Totodată, prin Nota informativă din data de 28.12.1977 (dosar CNSAS I x, vol. I dosar fond, f. x), pârâta informează despre opiniile unui alt delegat din RFG relativ la activitatea Securității în România:

"De la el am aflat că sezonul de vară a lucrat în Bulgaria. În consecință, face comparații între modul cum sunt tratați străinii în cele două țări. Afirmă că și în Bulgaria, ca și aici fiecare delegat de firmă e urmărit de securitatea statului, dar repetă la nesfârșit că nu-i pasă, având în vedere că singurul lucru care i se poate întâmpla e să fie dat afară din țară (după cum spune el) ceea ce e privit pozitiv în RFG (...) Critică de câte ori are ocazia așa-numitul sistem polițienesc (spune el) existent la noi în țară, presupusele condiții grele de trai ale cetățenilor străini, puțina libertate de care se bucură. (...) Când suntem împreună face de multe ori remarci tendențioase, cunoaște destul de bine legile țării. Se pronunță împotriva interdicției pusă cetățenilor români de a veni în contact necontrolat cu turiștii străini, calificând aceasta drept o încălcare a dispozițiilor Conferinței de la Belgrad. A vorbit odată despre așa-numitele clase existente în societatea noastră, afirmând că la noi există o clasă de privilegiați care e la conducere si care conduce cu ajutorul unui aparat de politie foarte bine pus la punct. E inteligent, cult, bine informat, muncitor. Dezaprobă sistemul socialist si afirmă că cel capitalist e net superior. Nu are încredere în români, bănuindu-i pe toți (aproape toți) că îl spionează."

După cum se poate observa din consemnarea ofițerului pe marginea notei din data de 28.12.1977, persoana vizată prin nota informativă era în preocupările organelor Securității pentru a stabili eventuale preocupări suspecte, fiindu-i trasată sarcina suplimentară de a cultiva relațiile cu delegatul pentru a semnala și alte aspecte din comportarea și legăturile lui.

Pârâta nu a contestat scrisul și semnătura din cuprinsul angajamentului și nici din conținutul celor două Note informative reținute de instanță și depuse de reclamant la dosar, astfel că se prezumă că emană de la aceasta.

Înalta Curte constată că este nefondată susținerea recurentei-pârâte în sensul că notele informative au privit doi cetățeni străini și că din acest motiv nu ar intra sub incidența dispozițiilor O.U.G. nr. 24/2008, întrucât, astfel cum a apreciat în mod corect și judecătorul fondului, art. 2 lit. b) din actul normativ indicat nu face o asemenea distincție și nu restrânge sfera noțiunii de "colaborator al Securității" în funcție de cetățenia persoanelor vizate de notele informative, după cum se observă din chiar textul legal enunțat mai sus.

Așadar, ceea ce interesează, din perspectiva constatării calității de colaborator al securității, este furnizarea informațiilor prin care se denunțau activitățile sau atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist (care puteau aparține, deopotrivă și unor cetățeni străini, mai ales atunci când se aflau pe teritoriul României) și informațiile să fi vizat îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului (indiferent de cetățenie).

În acest sens sunt și dispozițiile art. 1 din O.U.G. nr. 24/2008, care prevăd că "Orice cetățean român sau cetățean străin care după 1945 a avut cetățenie română, precum și orice cetățean al unei țări membre a Organizației Tratatului Atlanticului de Nord sau al unui stat membru al Uniunii Europene au dreptul de acces la propriul dosar întocmit de Securitate, precum și la alte documente și informații care privesc propria persoană, potrivit prezentei ordonanțe de urgență și în conformitate cu prevederile legii privind protejarea informațiilor care privesc siguranța națională.", fiind reglementat clar obiectul de aplicare a normei legale, care pornește de la o premisă istorică, aceea că inclusiv un cetățean străin putea avea un dosar de supraveghere întocmit de Securitate.

Nu pot fi primite nici susținerile recurentei privind încheierea angajamentului prin constrângere, ca viciu de consimțământ, având în vedere că potrivit dispozițiilor art. 1169 C. civ. din 1864, în vigoare la data faptelor în cauză, sarcina probei îi revine pârâtei.

Or, în mod judicios a constatat prima instanță că pârâta nu a dovedit prin probele administrate că ar fi fost amenințată cu un rău de natură să îi producă o temere care să o determine să încheie un act pe care nu l-ar fi încheiat și, cu atât mai puțin, nu s-au dovedit amenințările pe parcursul întregii perioade în care a furnizat informații. Din contră, pârâta a beneficiat de stagii/burse de pregătire în străinătate, avea un loc de muncă privilegiat în acele vremuri, desfășurând activitatea de translator la Oficiul Național de Turism Carpați și intrând în contact cu numeroși cetățeni străini, în timp ce condițiile de părăsire a țării de majoritatea cetățenilor români erau extrem de restrictive, iar legăturile cu cetățenii străini, dacă existau, erau atent monitorizate.

Pe de altă parte, și dacă apărările astfel cum au fost formulate ar fi fost dovedite, acestea nu ar fi justificat respingerea cererii de chemare în judecată întrucât cazul învederat de pârâtă nu reprezintă o cauză de exonerare având în vedere vârsta și capacitatea de discernământ a acesteia, cauzele de exonerare fiind expres și limitativ prevăzute de lege de dispozițiile art. 2 lit. b) tezele a II-a și a III-a din O.U.G. nr. 24/2008, între care nu se regăsește constrângerea persoanei să furnizeze informații.

Înalta Curte reține că și cea de a doua condiție prevăzută de dispozițiile art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 este îndeplinită în sensul de a fi vizată îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului, și anume prin informațiile furnizate organelor Securității, pârâta a adus atingere dreptului la viață privată și la libertatea cuvântului, contrar susținerilor acesteia din cererea de recurs.

Chiar și simpla obținere a unor informații cu caracter personal referitoare la cei urmăriți de Securitate, fără cunoștința și fără acordul acestora și pentru motive care nu aveau de a face cu apărarea intereselor naționale, constituia o violare a dreptului la viață privată.

În speță, din actele dosarului rezultă că toate materialele informative furnizate de pârâtă s-au referit la atitudini potrivnice regimului totalitar comunist, ambele note informative relevând comentarii negative ale cetățenilor străini la adresa realităților social-economice și politice sub regimul comunist.

Astfel, furnizând informații precum cele anterior expuse, pârâta a conștientizat sau ar fi trebuit să conștientizeze posibilele consecințe asupra persoanelor la care s-a referit în cuprinsul notelor informative, și anume, desfășurarea unor acțiuni de verificare și urmărire ale Securității. Nota informativă din data de 28.12.1977, depusă la dosar, conține dispoziția ofițerului de securitate privind verificarea persoanei în cauză și sarcinile impuse informatorului în acest scop.

Această acțiune a pârâtei, care a implicat urmărirea îndeaproape a vieții unei alte persoane, dar și opiniile acesteia, precum și relatarea acestora și a discuțiilor purtate, constituie activități prin care s-au suprimat/îngrădit drepturi și libertăți fundamentale ale omului, și anume: dreptul la viața privată prevăzut de art. 17 din Pactul Internațional cu privire la Drepturile Civile și Politice, dreptul la libertatea cuvântului prevăzut de art. 28 din Constituția României din 1965 coroborat cu art. 19 din Pactul Internațional cu privire la Drepturile Civile și Politice.

De altfel, nu este necesar, pentru ca o persoană să fie încadrată în categoria colaboratorilor poliției politice, ca activitatea acesteia să fi adus efectiv atingere drepturilor și libertăților fundamentale ale omului, fiind suficient ca ea să fi fost îndreptată împotriva acestor drepturi și libertăți și să fi fost aptă să le aducă atingere.

Nici alegațiile recurentei relativ la motivele încetării colaborării nu pot fi reținute drept relevante în cauză, în primul rând, pentru că din perspectiva O.U.G. nr. 24/2008 durata colaborării ori maniera în care a încetat nu reprezintă criterii prevăzute de lege. În al doilea rând, astfel cum rezultă din dosarul personal al pârâtei întocmit de Securitate, sursa "R21" a fost abandonată întrucât ofițerul de caz a aflat de intenția sa de a se căsători cu un cetățean străin, dar și că i-a comunicat acestuia legăturile cu organele de securitate (Raport din 12.10.1979 - f. x). Or, deconspirarea surselor avea drept consecință abandonarea lor.

În fine, Înalta Curte constată că soluția recurată nu contravine Deciziei CCR nr. 672/2012, prin care s-a constatat că sintagmele "indiferent sub ce formă" și "relatări verbale consemnate de lucrătorii Securității" din cuprinsul art. 2 lit. b) teza întâi din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității sunt neconstituționale."

Considerentele menționatei decizii pot avea în vedere decât sintagmele din norma legală, în privința cărora s-a constatat neconstituționalitatea, iar în prezenta cauză constatarea calității de colaborator se fundamentează exclusiv pe notele scrise personal de pârâtă, legiuitorul intervenind legislativ pentru a pune de acord prevederile neconstituționale cu dispozițiile Constituției.

Prin urmare, Înalta Curte constată că sentința recurată este legală, fiind dată cu corecta interpretare și aplicare a normelor de drept incidente circumstanțelor de fapt reținute în cauză, motivele invocate prin cererea de recurs nefiind în măsură să conducă la reformarea acesteia.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul prevederilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de pârâta A. împotriva sentinței civile nr. 387 din 9 iunie 2020 a Curții de Apel București, secția a IX-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 24 martie 2022, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.