ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1779/2022

Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a IX-a de contencios administrativ și fiscal, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Inspectia Judiciară, a solicitat anularea rezoluției de clasare a sesizării petentului, emisă de IJ cu nr. x/2018 din 14 ianuarie 2019.

Hotărârea instanței de fond Prin sentința civilă nr. 852/2020 din 22 septembrie 2020 a Curții de Apel București, secția a IX-a de contencios administrativ și fiscal, s-a admis excepția inadmisibilității și s-a respins acțiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Inspecția Judiciară, ca inadmisibilă.

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva sentinței civile nr. 852/2020 din 22 septembrie 2020 a Curții de Apel București, secția a IX-a de contencios administrativ și fiscal, reclamantul A. a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate. În contextul unei succinte prezentări a situației de fapt, recurentul-reclamant a invocat încalcarea principiului neretroactivității legii civile. Astfel, a susținut că instanta impune nelegal obligatia de resesizare prin plângere prealabila a unui organ devenit incompatibil prin faptul că respectivul organ se pronuntase deja asupra dezlegării pentru care instanța consideră că trebuia resesizat prin plângere prealabila. A mai arăta recurentul că faptele pentru care a fost solicitată exercitarea actiunii disciplinare s-au petrecut pe legea veche si sunt supuse pînă la finalizarea cauzei legii sub care au fost comise. Or, rezoluția a fost semnată și însusită de magistratul care ocupă funcția de Inspector Sef din CSM și face nelegală, pe motiv de incompatibilitate, o eventuală resesizare si repronuntare a Inspectorului sef din CSM, rezoluția fiind confirmată și insusită de Inspectorul sef, fapt ce face de prisos contestarea din nou la inspectorul sef a unei rezolutii pe care deja acesta a verificat-o. Cererea de recurs a fost întemeiată pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Apărările formulate în recurs Intimata-pârâtă Inspecția Judiciară a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, apreciind că sentința recurată este temeinică și legală, fiind dată cu aplicarea corectă a normelor de drept material incidente situației de fapt reținute.

Procedura de soluționare a recursului În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471 1 și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., cu aplicarea și a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013. În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471 1 și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., prin rezoluția din data de 8 februarie 2021, s-a fixat termen de judecată pentru soluționarea cererii de recurs la data de 24 martie 2022, în ședință publică, cu citarea părților. II. Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursului Examinând sentința recurată prin prisma criticilor invocate prin cererea de recurs, a apărărilor invocate prin întâmpinare și a dispozițiilor legale incidente în materia supusă verificării, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele expuse în continuare. 1. Argumente de fapt și de drept relevante Instanța de contencios administrativ și fiscal a fost învestită de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Inspectia Judiciară, cu o acțiune în anularea unei rezoluții de clasare a sesizării privind eventuale abateri disciplinare ale magistratilor, rezoluție emisă de Inspecția Judiciară în temeiul art. 45 alin. (4) din Legea nr. 317/2004. Prin sentința recurată, acțiunea a fost respinsă ca inadmisibilă, reclamantul formulând critici din perspectiva motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., invocând în esență faptul că instanta impune nelegal obligatia de resesizare prin plângere prealabila a unui organ devenit incompatibil prin faptul că respectivul organ se pronuntase deja asupra dezlegării pentru care instanța consideră că trebuia resesizat prin plângere prealabila, rezoluția fiind semnată și însusită de magistratul care ocupă funcția de Inspector Sef din CSM și face nelegală, pe motiv de incompatibilitate, o eventuală resesizare, aspecte pe care Înalta Curte le apreciază ca fiind nefondate, fiind similare cu cele supuse analizei instanței de fond, analizate în mod corect de aceasta. Astfel, Înalta Curte reține că la data emiterii rezoluției atacate (14.01.2019), normele procesual civile speciale privind soluționarea litigiului în anularea rezoluției de clasare emisă de Inspecția Judiciară, conținute de art. 45 1 alin. (1) din Legea nr. 317/2004, prevedeau că împotriva rezoluției de clasare (prevăzute la art. 45 alin. (4), persoana care a formulat sesizarea poate depune plângere adresată inspectorului-șef, în termen de 15 zile de la comunicare. Plângerea se soluționează în cel mult 20 de zile de la data înregistrării la Inspecția Judiciară. Totodată, potrivit dispozițiilor art. 193 alin. (1) C. proc. civ., sesizarea instanței se poate face numai după îndeplinirea unei proceduri prealabile, dacă legea prevede în mod expres aceasta. Dovada îndeplinirii procedurii prealabile se va anexa la cererea de chemare în judecată. Așadar, necesitatea parcurgerii sau nu a unei proceduri administrative, prealabil sesizării instanței de judecată, este stabilită prin voința legiuitorului procesual civil, prin intermediul normelor de procedură speciale. În acest context, pentru a stabili necesitatea parcurgerii sau nu a procedurii administrative prealabile, sunt relevante normele de procedură speciale aplicabile în speță, determinate de tipul actului atacat în fața instanței, care dă și natura litigiului și procedura de contestare. Așa cum rezultă cu claritate din dispozițiile legale menționate - art. 45 1 alin. (1) din Legea nr. 317/2004, voința legiuitorului a fost aceea de a condiționa admisibilitatea acțiunii în justiție în anularea rezoluției de clasare emisă de Inspecția Judiciară de urmarea unei proceduri administrative prealabile, prin plângerea adresată inspectorului șef al Inspecției Judiciare. Or, această procedură nu a fost parcursă de partea reclamantă. Neparcurgerea procedurii administrative prealabile atrage respingerea acțiunii ca inadmisibilă, pentru neîndeplinirea procedurii administrative prealabile, soluție care împiedică analiza pe fond a susținerilor reclamantului și a apărărilor pârâtului. Parcurgerea procedurii administrative este obligatorie, potrivit dispozițiilor art. 193 alin. (1) C. proc. civ., iar posibilitatea depunerii plângerii împotriva rezoluției inspectorului șef așa cum dispune art. 45 1 alin. (1) din Legea nr. 317/2004 (împotriva rezoluției de clasare (prevăzute la art. 45 alin. (4), persoana care a formulat sesizarea poate depune plângere) nu se referă la caracterul facultativ al plângerii prealabile, ci se referă la dreptul petentului de a urma în continuare căile de atac împotriva rezoluției, petentul fiind acela care va decide dacă va contesta în continuare rezoluția sau nu; în cazul în care o va contesta, petentul va trebui să urmeze procedura prealabilă obligatorie a plângerii împotriva rezoluției în fața inspectorului șef al IJ. In ce priveste faptul ca parcurgerea procedurii prealabile este "de prisos", aspect invocat și în fața primei instanțe, Înalta Curte constată că în mod corect, s-a reținut că instanta de judecata nu poate inlatura de la aplicare dispoziții normative imperative privind parcurgerea procedurii prealabile. Astfel, faptul că rezoluția a fost confirmata de Inspectorul Șef inseamna ca aceasta a parcurs toate etapele procedurale interne ale Inspectiei Judiciare, rezoluția de aprobare a Inspectorului Șef valorand viza de legalitate în cadrul controlului intern al actelor administrative de către organul ierarhic superior (Inspectorul Șef al IJ) emitentului actului administrativ - rezoluția de clasare (inspectorul judiciar). Procedura prealabilă este vazuta de legiuitor ca etapa obligatorie ulterioara, prin care în atenția Inspectorului Judiciar petentul ii poate aduce în atenție și spre analiza elemente subiective, adică propriile considerente pentru care petentul apreciaza ca rezoluția este nelegala și netemeinică, aspecte pe care in mod evident că Inspectorul Șef nu le putea avea în vedere intrucat la momentul aprobarii rezoluției elementele de proba ce sunt avute in vedere precum și aspectele sesizate sunt, evident, doar cele rezultate din continutul dosarului IJ de pana atunci - sesizarea petentului, probele administrate de petent si de IJ, parcurgerea procedurii interne de analiza etc. Procedura prealabila in fata Inspecției Judiciare urmează, ca scop al reglementarii, o regula de baza in raporturile juridice administrative - aceea a revocabilitatii actului si al remedierii in fata administratiei publice a eventualelor vicii de legalitate ale actului; procedura administrativă prealabila asigura eficacitatea principiului revocabilitatii actului administrativ, interpretarea proprie făcută de recurentul-reclamant cu privire la această reglementare în scopul evitării soluției privind inadmisibilitatea acțiunii sale neputând fi primită. Prin urmare, Înalta Curte constată că sentința recurată este legală, fiind dată cu corecta interpretare și aplicare a normelor de drept incidente circumstanțelor de fapt reținute în cauză, motivele invocate prin cererea de recurs nefiind în măsură să conducă la reformarea acesteia. 2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul prevederilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat. PENTRU ACESTE MOTIVE,