ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1777/2022

Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în data de 16.03.2020, sub nr. de dosar x/2020, reclamantul A. a solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâții Prim-Ministrul României, Ministerul Afacerilor Interne și Agenția Națională a Funcționarilor Publici, anularea Deciziei nr. 481/04.12.2019 emisă de pârâtul Prim - Ministrul României.

Hotărârea instanței de fond Prin sentința civilă nr. 100/CA/2020 din 14 octombrie 2020 a Curții de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, s-a respins acțiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională a Funcționarilor Publici ca fiind formulată împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă; s-a respins ca nefondată acțiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții Prim - Ministrul României - prin Secretariatul General la Guvernului, și Ministerul Lucrărilor Publice, Dezvoltării și Administrației; s-a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva sentinței civile nr. 100/CA/2020 din 14 octombrie 2020 a Curții de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, reclamantul A. a declarat recurs, criticând-o din perspectiva dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Apărările formulate în recurs Intimații-pârâți Agenția Națională a Funcționarilor Publici, Prim-Ministrul României, Ministerul Lucrărilor Publice, Dezvoltării și Administrației au formulat întâmpinări, prin care au invocat excepția nulității recursului, pe fond solicitând respingerea căii de atac formulate, apreciind că sentința recurată este temeinică și legală, fiind dată cu aplicarea corectă a normelor de drept material incidente situației de fapt reținute.

Procedura de soluționare a recursului În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471 1 și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., cu aplicarea și a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013. În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471 1 și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., prin rezoluția din data de 8 februarie 2021, s-a fixat termen de judecată pentru soluționarea cererii de recurs la data de 24 martie 2022, în ședință publică, cu citarea părților. La data de 7 februarie 2022, recurentul a depus la dosar cerere de renunțare la judecată, întemeiată pe dispozițiile art. 406 alin. (5) C. proc. civ., solicitând anularea sentintei nr. 100/2020 a Curții de Apel Oradea, cerere care a fost comunicată celorlalte părți, cu mențiunea exprimării unui punct de vedere. Intimatul-pârât Ministerul Lucrărilor Publice, Dezvoltării și Administrației a formulat punct de vedere în sensul de a se lua act de această cerere, neavând de formulat obiecțiuni, în același sens exprimându-si poziția în ședință publică și intimata-pârâtă Agenția Națională a Funcționarilor Publici. II. Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursului Examinând solicitarea formulată, în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile legale incidente, având în vedere și poziția porcesuală exprimată prin punctele de vedere exprimate de intimații-pârâți, Înalta Curte va lua act de renunțarea recurentului-reclamant la judecata acțiunii dedusă judecății în primă instanță și va dispune anularea sentinței recurate, pentru motivele arătate în continuare. Potrivit dispozițiilor art. 406 alin. (1) și (5) C. proc. civ.: "(1) Reclamantul poate să renunțe oricând la judecată, în tot sau în parte, fie verbal în ședință de judecată, fie prin cerere scrisă. [...] (5) Când renunțarea la judecată se face în apel sau în căile extraordinare de atac, instanța va lua act de renunțare și va dispune și anularea, în tot sau în parte, a hotărârii sau, după caz, a hotărârilor pronunțate în cauză. [...]" Constatând că, în speță, recurentul-reclamant a formulat cerere de renunțare la judecata acțiunii deduse judecății în primă instanță, instanța de control judiciar are în vedere și dispozițiile art. 22 alin. (6) din C. proc. civ., potrivit cărora: "Judecătorul trebuie să se pronunțe asupra a tot ceea ce s-a cerut, fără însă a depăși limitele învestirii, în afară de cazurile în care legea ar dispune altfel". De asemenea, Înalta Curte reține faptul că manifestarea de voință, în sensul de a se renunța la judecata cererii de chemare în judecată, reprezintă o desistare, un act de dispoziție al recurentei-reclamante care nu este supus cenzurii instanței, conform principiului disponibilității care guvernează procesul civil, prevăzut de art. 9 C. proc. civ. Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 406 alin. (5) C. proc. civ., va lua act de renunțarea reclamantului A. la judecată și va anula sentința nr. 100/CA/2020 din 14 octombrie 2020 a Curții de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal. PENTRU ACESTE MOTIVE,