ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1756/2022

Ședința publică din data de 24 martie 2022

Asupra recursului de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1.1. Prin cererea de chemare în judecată înregistrată, la data de 13.01.2020, pe rolul Curții de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta Parohia Română Unită cu Roma Greco-Catolică Ieud a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Comisia Specială de Retrocedare a unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase din România, anularea Deciziei nr. 8850/29.10.2019 emise de pârâtă și obligarea acesteia la emiterea unei decizii de restituire pe vechiul amplasament, dacă acesta este disponibil, respectiv obligarea pârâtei la emiterea unei decizii de acordare despăgubiri pentru imobilul grădină, curte și școală confesională înscris în Cartea Funciară nr. x a localității Ieud nr. top x.

La data de 25.02.2020, Comuna Ieud a formulat cerere de intervenție în interesul pârâtei, prin care a solicitat respingerea cererii formulate de reclamantă.

Prin încheierea de ședință din 28 mai 2020, Curtea a admis în principiu cererea de intervenție în interesul pârâtei formulată de Comuna Ieud.

1.2. Prin sentința civilă nr. 178 din 19 noiembrie 2020, Curtea a respins acțiunea reclamantei, ca neîntemeiată.

A admis cererea de intervenție accesorie în interesul pârâtei formulată de intervenienta Comuna Ieud.

A respins cererea intervenientei de obligare a reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.

Împotriva acestei hotărâri, reclamanta Parohia Română Unită cu Roma, Greco-Catolică Ieud a formulat recurs, solicitând admiterea recursului și anularea Deciziei nr. 8850/2020 emise de Comisia Specială de Retrocedare a unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase din România.

În subsidiar, a solicitat casarea hotărârii recurate și trimiterea dosarului aceleiași instanțe pentru rejudecare.

A susținut recurenta-reclamantă că instanța a luat în considerare aspectele relevate prin expertiza dispusă în cauză, însă nici ultima precizare la raportul de expertiză nu răspunde obiecțiunilor sale și obiectivelor stabilite de instanță.

A arătat că un raport de expertiză în specialitatea construcții ar fi fost util și pertinent în cauză, fiind necesar a se stabili vechimea construcției. Raportul de expertiză face referire doar la un eventual incendiu din anul 1877 și la inventarul din anul 1940 efectuat pe teritoriul județului Maramureș în forma pe care o avea atunci, ignorând complet data de referință prevăzută în O.U.G. nr. 94/2000, 06.03.1945, ca și cadru general, și 02.12.1948, ca și cadru general, referitor la preluarea bunurilor imobile ale bisericii greco-catolice.

De asemenea, expertul a expertizat mai mult decât i s-a cerut, chiar dacă pentru moment există doar o decizie parțială referitoare la o singură cerere.

3.1. Intimata-pârâtă Comisia Specială de Retrocedare a formulat întâmpinare, prin care a solicitat a se constata că recursul nu îndeplinește condițiile de formă prevăzute de art. 488 C. proc. civ., solicitând aplicarea sancțiunii nulității acestuia.

Pe fond, a solicitat respingerea recursului, ca neîntemeiat.

3.2. Intimata-intervenientă Comuna Ieud a depus întâmpinare, prin care a solicitat a se constata nul recursul, motivele invocate neîncadrându-se în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

În subsidiar, a solicitat respingerea recursului.

Înalta Curte urmează a analiza, cu prioritate, conform art. 248 C. proc. civ., în condițiile art. 489 alin. (2) raportat la art. 499 C. proc. civ., excepția nulității recursului invocată de intimați, prin întâmpinări.

4.1. Instanța de control judiciar constată că recursul reclamantei Parohia Română Unită cu Roma, Greco Catolică Ieud nu îndeplinește cerințele de formă prevăzute de dispozițiile art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ.

Din lecturarea susținerilor recurentei, rezultă că acesta nu a invocat niciunul dintre motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ. și nu a evidențiat niciun element de nelegalitate a sentinței atacate care să se poată încadra în aceste motive de casare.

Potrivit art. 483 alin. (3) din C. proc. civ., "Recursul urmărește să supună Înaltei Curți de Casație și Justiție examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile", legiuitorul înțelegând să încadreze calea de atac a recursului în rândul căilor extraordinare de atac, obiectul său fiind acela al verificării aspectelor de nelegalitate indicate în mod expres și limitativ de dispozițiile art. 488 C. proc. civ.

În acest sens, este de subliniat faptul că prin dispozițiile art. 489 C. proc. civ. se sancționează cu nulitatea nemotivarea recursului, înțeleasă atât în contextul în care cererea de exercitare a căii de atac nu cuprinde nicio critică la adresa hotărârii atacate (ipoteza prevăzută la alin. (1) al articolului menționat) dar și în situația în care motivele expuse în cererea de recurs nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 (ipoteza prevăzută la alin. (2) al articolului).

Înalta Curte are în vedere faptul că noțiunea de motivare a recursului trebuie înțeleasă pornind de la trăsăturile specifice ale acestei căi de atac și continuând, apoi, cu faptul că motivele de casare sunt expres și limitativ prevăzute la art. 488 alin. (1) punctele1-8 C. proc. civ.

Reglementând calea de atac a recursului, legiuitorul prevede, fără echivoc, că scopul acestei căi extraordinare de atac este acela de a supune instanței de control judiciar competente examinarea conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Suplimentar celor arătate anterior, se impune a fi precizat faptul că obligația de motivare a recursului presupune concretizarea criticilor recurentului în raport de soluția instanței de fond, astfel că motivarea imprecisă sau generală atrage sancțiunea nulității recursului, în condițiile prevăzute de art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

4.2. Raportat cu cele reținute, analizând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată că cererea recurentei-reclamante de exercitare a căii de atac nu cuprinde o dezvoltare concretă a ipotezelor avute în vedere de legiuitor pentru reglementarea motivelor de casare.

Recurenta-reclamantă Parohia Română Unită cu Roma, Greco-Catolică Ieud, după cum s-a expus, succint, la pct. 2 al prezentei decizii, s-a limitat la a-și exprima nemulțumirea față de soluția primei instanțe și la solicita, în concret, reaprecierea probelor și a situației de fapt, apreciind că ar fi utilă administrarea unei alte probe, cu expertiza în specialitatea construcții, fără, însă, a-și circumstanția în niciun mod critica de nelegalitate și fără a motiva de ce instanța de fond ar fi pronunțat o hotărâre nelegală.

Această critică ar fi presupus, în primul rând, arătarea incidenței unuia dintre motivele de casare prevăzute de lege sau identificarea explicită a normei sau normelor de drept material aplicabile cauzei și demonstrarea modului în care măsurile adoptate de instanța fondului încalcă sau reprezintă o greșită aplicare a acestor norme de drept material.

În actuala reglementare a C. proc. civ., recursul este o cale extraordinară de atac, de reformare, prin care se realizează exclusiv un control de legalitate a hotărârii atacate.

Recursul nu reprezintă o cale de atac devolutivă, nefiind menit a corecta eventualele greșeli de apreciere a situației de fapt deduse judecății, instanța de control judiciar având competența de a verifica exclusiv incidența vreunuia dintre motivele de nelegalitate expuse la pct. 1-7 ale art. 488 alin. (1) C. proc. civ. sau încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material sau procesual, motiv prevăzut de pct. 8 al articolului menționat.

O astfel de abordare nu satisface exigențele art. 486 C. proc. civ., astfel că devin aplicabile dispozițiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

4.3. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs

Pentru considerentele arătate, Înalta Curte, în temeiul art. 486 alin. (3) și art. 489 alin. (2) C. proc. civ., urmează a constata nulitatea recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nulitatea recursului formulat de reclamanta Parohia Română Unită cu Roma Greco-Catolic împotriva sentinței civile nr. 178 din 19 noiembrie 2020 a Curții de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 24 martie 2022, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.