ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1747/2022

Hotărârea instanței de fond 1.1. Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, la data de 04.05.2020, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților, anularea Deciziei FGA nr. 23451/09.04.2020, obligarea pârâtului la deschiderea Dosarului de daună nr. x și obligarea pârâtului la plata către reclamantă a despăgubirilor solicitate prin cererea de plată. 1.

Prin sentința civilă nr. 1294 din 25 noiembrie 2020, Curtea a admis, în parte, acțiunea, a anulat Decizia nr. 23451/09.04.2020 emisă de Fondul de Garantare a Asiguraților, a obligat FGA să redeschidă dosarul de despăgubiri al reclamantei și a respins, ca prematură, solicitarea reclamantei de constatare a calității sale de creditor de asigurări și de obligare a FGA la acordarea despăgubirilor. 2. Cererea de recurs Împotriva acestei hotărâri, pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților a formulat recurs, întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând casarea hotărârii recurate și, pe cale de consecință, respingerea contestației formulate de intimata-reclamantă împotriva Deciziei nr. 23451/09.04.2020, cu cheltuieli de judecată. A susținut recurentul-pârât că instanța a soluționat cauza cu aplicarea greșită a prevederilor art. 16 lit. d) din Norma ASF nr. 24/2019 și cu încălcarea art. 13 alin. (3), art. 14 alin. (2) din Legea nr. 213/2015, a art. 20 alin. (1) din Norma nr. 16/2015 și a art. 47 din Norma ASF nr. 23/2014. Instanța de fond în mod greșit a reținut că ar fi aplicabile dispozițiile Normei ASF nr. 24/2019, pentru că raportul administrativ dedus judecății s-a creat la momentul depunerii cererii de plată de către intimat, respectiv la 25.11.2015, dată la care era în vigoare Norma ASF nr. 16/2015 și nu Norma ASF nr. 24/2019. A susținut recurentul că nu există raporturi juridice între FGA și creditorii de asigurări decât dacă aceștia înțeleg să i se adreseze cu cereri de deschidere dosar de daună/plată, FGA nefiind un succesor sau reprezentant al asigurătorilor în faliment. În măsura în care soluția de admitere în parte a acțiunii se bazează pe un act normativ care nu era în vigoare la data nașterii raportului de drept administrativ care nu era în vigoare la data nașterii raportului de drept administrativ ce a avut ca rezultat emiterea deciziei contestate, rezultă că soluția adoptată nu are un fundament legal. De asemenea, fondul are obligația instrumentării dosarelor de daună, potrivit art. 13 alin. (3) din Legea nr. 213/2015, care instituie obligația de a soluționa cererile de plată sau cererile de deschidere a dosarelor de daună cu observarea legislației specifice a asigurărilor și adaptarea acesteia condițiilor restrictive ale Legii nr. 213/2015. Or, Norma aplicabilă accidentului reclamant de intimată ca fiind petrecut la 20.07.2015 este Norma ASF nr. 23/2014. Ținând cont de răspunsul dat de intimată la Notificarea FGA nr. 18069/02.10.2019, cum că cercetările în Dosarul penal nr. x/2015 nu au fost finalizate, rezultă că nu pot fi aplicabile dispozițile art. 16 lit. d) din Norma ASF nr. 24/2013, chiar dacă cererea s-ar fi depus după data intrării în vigoare a acestei norme, 16.10.2019, pentru că sunt aplicabile dispozițiile art. 47 din Norma 23/2014. Astfel, legea impune obligativitatea prezentării de documente întocmite de organele de cercetare penală, rechizitoriu sau actele încheiate de autoritățile publice, din care rezultă atât răspunderea civilă a acestora, prejudiciile cauzate, cât și vinovăția penală a conducătorului auto care urmează să fie trimis în judecată după finalizarea cercetărilor aflate în curs. Prin urmare, este nelegală soluția instanței de fond prin care FGA este obligat să redeschidă dosarul de daună și să stabilească vinovăția în baza altor înscrisuri decât cele emise de organele de cercetare penală sau alte înscrisuri încheiate de autorități, de vreme ce accidentul rutier reclamat în urma căruia intimata solicită despăgubiri face obiectul unei cauze penale. De altfel, articolul greșit reținut de instanța de fond ca temei al soluției sale, reține sintagma "potrivit legii", ceea ce rezultă că este tot o normă de trimitere, respectiv o normă de trimitere la legislația specifică asigurărilor. Prin Notificarea nr. x/02.10.2019, FGA nu a solicitat un răspuns, ci a solicitat înscrisuri, act emis de organele de cercetare penală privind vinovăția și circumstanțele evenimentului rutier din 20.07.2015.

Soluția instanței de recurs Înalta Curte, analizând sentința recurată prin prisma susținerilor din recurs și a dispozițiilor legale incidente în cauză, apreciază că recursul este nefondat, neputându-se reține incidența motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., invocat de recurent. 3.1. Reclamanta A. a supus controlului instanței de contencios administrativ legalitatea Deciziei nr. 23451/09.04.2020 prin care pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților i-a respins cererea de plată înregistrată la FGA sub nr. x/25.11.2015, pentru prejudiciul suferit în urma evenimentului rutier din data de 20.07.2015. Fondul de Garantare a Asiguraților a respins cererea de plată reținând, în esență, că din înscrisurile depuse la dosarul de daună nu rezultă cu certitudine faptul că petenta A. a suferit o vătămare corporală în urma producerii evenimentului rutier reclamat, respectiv nu a făcut dovada legăturii de cauzalitate între vătămarea suferită și evenimentul rutier din 20.07.2015. Prima instanță a admis acțiunea reclamantei, a anulat decizia de respingere a cererii de plată și a obligat pârâtul la redeschiderea dosarului de despăgubiri al reclamantei, soluție împărtășită și de instanța de control judiciar. 3.2. Nu sunt fondate criticile recurentului-pârât, în sensul că hotărârea primei instanțe ar fi emisă în lipsa unui fundament legal. Indiferent de norma ASF aplicabilă în cauză, Norma nr. 16/2015 sau Norma nr. 24/2019, dispozițiile art. 16 din Legea nr. 213/2015 prevăd că, "În toate cazurile în care consideră că este necesar, comisia specială poate solicita petenților completarea documentației și/sau precizarea ori furnizarea de informații suplimentare cu privire la cererea de plată a acestora. Informațiile solicitate se transmit comisiei, sub sancțiunea respingerii cererii, în termen de cel mult 10 zile de la data primirii solicitării acesteia". Or, în cauză, prin Notificarea nr. x/02.10.2019 emisă în Dosarul de daună nr. x, FGA a solicitat petentei A. să depună act emis de organele de cercetare penală privind vinovăția și circumstanțele producerii evenimentului rutier din data de 20.07.2015. După cum a constatat și prima instanță, la data de 11.10.2019, petenta a răspuns notificării FGA precizând că cercetările în dosarul penal nr. x/2015 nu au fost finalizate, neexistând documente emise de organele de cercetare penală în sensul solicitat. Recurentul-pârât Fondul de Garantare a Asiguraților a revenit cu solicitare către petentă, prin Notificarea nr. x/04.02.2020 comunicându-i că, pentru soluționarea Dosarului de daună nr. x, mai este necesar a se depune "documente privind vinovăția, în momentul în care va fi stabilită de organele competente." De asemenea, prin aceeași notificare, FGA a precizat că "în urma analizării documentelor solicitate și transmise, ne vom rezerva dreptul de a solicita informații suplimentare". 3.3. Prin urmare, petenta A., în raport cu notificările emise de Fondul de Garantare a Asiguraților, avea așteptarea legitimă de a i se solicita complinirea eventualelor lipsuri. Cu toate acestea, Fondul de Garantare a Asiguraților, la data de 09.04.2020, fără a mai aștepta soluția emisă de organele competente și fără a mai solicita informații suplimentare, a emis decizia contestată, prin care a respins cererea de plată, motivat pe faptul că petenta nu ar fi făcut dovada existenței unei legături de cauzalitate între vătămările suferite și accidentul rutier și nici a vinovăției asiguratului RCA. Înalta Curte observă că modelul de cerere prevăzut în anexa nr. 6 la Norma ASF nr. 16/2015, normă care recurentul-pârât Fondul de Garantare a Asiguraților afirmă că ar fi incidentă cauzei, este unul orientativ. Recurentul-pârât omite a reține faptul că scopul emiterii normelor ASF este acela de a facilita accesul persoanelor îndreptățite (creditorilor de asigurare) la procedura administrativă prealabilă de efectuare a plăților. De altfel, aspect demn de subliniat, în acest sens este și modificarea operată de legiuitor prin Norma nr. 24/2019, care a înlocuit Norma nr. 16/2015, prin care se indică în mod expres că modelul de cerere de plată este orientativ și poate fi adaptat. 3.

Nu în ultimul rând, Înalta Curte constată a fi nefondată și susținerea recurentului-pârât că instanța de fond l-ar fi obligat să stabilească vinovăția în baza altor înscrisuri decât cele emise de organele de cercetare penală sau alte înscrisuri încheiate de autorități. În considerentele hotărârii atacate, prima instanță a precizat expres faptul că scopul redeschiderii dosarului de despăgubiri al reclamantei este acela de a i se solicita acesteia copii de pe înscrisurile relevante din dosarul penal și nicidecum acela ca autoritatea pârâtă să stabilească vinovăția independent de actele emise de autoritățile competente. 3.

Temeiul legal al soluției adoptate în recurs Pentru considerentele expuse, reținând că soluția primei instanțe reflectă interpretarea și aplicarea corectă a prevederilor legale incidente, Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ. și art. 20 din Legea nr. 554/2004, va respinge recursul, ca nefondat. PENTRU ACESTE MOTIVE,