ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1689/2022

Ședința publică din data de 22 martie 2022

Asupra conflictului negativ de competență de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele:

Circumstanțele cauzei

Cadrul procesual

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de25.05.2021, inițial pe rolul Tribunalului București, secția a II-a de contencios administrativ și fiscal reclamanta Compania de Apă Aries S.A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Fondurilor Europene, Directia Generală Programe Europene Infrastructură Mare-Autoritatea de Management pentru Programul Operațional Infrastructură Mare, anularea raportului de neconformitate final transmis prin adresa nr. x/20.10.2020 și Deciziei din data de 21.12.200 privind soluționarea contestației înregistrate la DGPEIM cu nr. x/23.11.2020 și consecutiv, anularea sancțiunii aplicate in sarcina reclamantei constând în reducerea procentuală de 5% din valoarea contractului de lucrări nr. x/14.07.2020, CL 11-extindere și reabilitare sistem de alimentare cu apă și sisteme de canalizare menajeră în Comunele Luna și Viișoara, precum și cheltuieli de judecată.

Hotărârile care au generat conflictul negativ de competență

Hotărârea Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal

Prin sentința nr. 6467/2021 pronunțată în dosar nr. x/2021, Tribunalul București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fisca, invocată din oficiu și, în consecință a declinat în favoarea Tribunalului Cluj competența soluționării acțiunii formulate de reclamanta Compania de Apă Aries S.A. în contradictoriu cu pârâta Ministerul Fondurilor Europene - Directia Generală Programe Europene Infrastructură Mare - Autoritatea de Management pentru Programul Operațional Infrastructură Mare.

Pentru a pronunța această sentință Tribunalul București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal a reținut, în esență că, pentru stabilirea competenței teritoriale a instanței, sunt incidente dispozițiile art. 10 alin. (3) teza I din Legea nr. 554/2004, ce reglementează competența teritorială în favoarea instanței de la domiciliul/sediul reclamantului.

Ca urmare a declinării competenței, dosarul a fost înregistrat la data de 20.12.2021 pe rolul Tribunalului Cluj, secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, conflicte de muncă și asigurări sociale, sub același număr.

Hotărârea Tribunalului Cluj, secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, conflicte de muncă și asigurări sociale.

Prin sentința civilă nr. 255/2022 pronunțată la data de la 10.02.2022, Tribunalul Cluj, secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, conflicte de muncă și asigurări sociale a admis la rându-i excepția necompetenței teritoriale, și, în consecință, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal.

A constatat ivit conflictul negativ de competență și a înaintat dosarul către Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, în vederea soluționării acestuia.

Pentru a hotărî astfel, Tribunalul București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal a reținut, în esență că reclamanta este o societate comercială ai cărei acționari sunt UAT-urile asociate în Asociația de Dezvoltare Intercomunitară " Apa Văii Aieșului"- care au delegat gesiunea serviciilor de apă și canalizare către Compania de Apă Arieș S.A., ca operator unic, reținând astfel ca fiind incidente în cauză dispozițiile art. 10 alin. (3) teza a II-a din Legea nr. 554/2004, raportat și la Decizia nr. 28/2017 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept.

Constatând ivit conflictul negativ de competență, a înaintat dosarul către Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, în vederea soluționării acestuia.

Considerentele Înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență.

Înalta Curte de Casație și Justiție, sesizată cu stabilirea regulatorului de competență, în conformitate cu dispozițiile art. 135 din C. proc. civ., analizând obiectul cauzei deduse judecății și dispozițiile legale incidente, va stabili competența teritorială de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Cluj, secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, conflicte de muncă și asigurări sociale, pentru următoarele considerente:

Înalta Curte constată că, în cauză, ne aflăm în fața unui conflict negativ de competență tipic, întrucât dispozițiile art. 133 pct. 2 din C. proc. civ., republicat, dispun că există conflict de competență când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces.

Aspectul care a generat conflictul negativ de competență între cele două instanțe îl constituie problema instanței competente teritorial să soluționeze cauza, în raport cu prevederile legale incidente în materie.

Constată Înalta Curte, în regulator de competență, că, demersul judiciar al reclamantei vizează, în esență, contestarea unui act administrativ de control, respectiv Raportul de Neconformitate nr. x/20.10.2020 precum și a deciziei de soluționare a contestației administrative.

Prezentul conflict negativ de competența vizează aplicarea dispozițiilor art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 212/2018.

Conform art. 10 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 "Reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul său. Reclamantul autoritate publică, instituție publică sau asimilată acestora se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul pârâtului."

Chestiunea de drept care trebuie dezlegată în speță pentru a stabili instanța competentă teritorial să soluționeze cauza de față, constă în a analiza care dintre cele două părți litigante acționează în regim de putere publică în cadrul raportului juridic administrativ dedus judecății.

Din reglementarea art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 reiese că legiuitorul a avut în vedere două ipoteze și anume prima, în care reclamantul este o persoană fizică sau juridică de drept privat care se consideră vătămată de o autoritate publică și a doua, în care calitatea de reclamant o are o autoritate publică, instituție publică sau asimilată, care, învestită cu putere publică, se îndreaptă împotriva unei persoane fizice sau juridice de drept privat.

Prin urmare, norma de competența teritorială este edictată în favoarea părții din raportul juridic de drept material care nu are aceleași resurse pe care le are autoritatea publică, acesta din urmă având, în esență, un avantaj net superior oricărei persoane fizice sau juridice.

Analizând raportul juridic litigios născut între părțile prezentei cauze, Înalta Curte constată că reclamanta S.C. Compania de Apă Arieș S.A., chiar dacă i se aplică un regim juridic mixt din punct de vedere al organizării, în sensul că este o persoană juridică de drept privat care, însă, prin obiectul său de activitate este asimilată unei entități de interes public, în prezentul litigiu nu acționează în regim de putere publică, pretențiile sale juridice derivând dintr-o presupusă vătămare printr-un act administrativ prin care și-a manifestat puterea publică pârâtul din speță, respectiv Ministerul Fondurilor Europene.

Prin urmare, societatea reclamantă se manifestă în prezentul litigiu, ca orice particular vătămat în drepturile sale și care dorește să înlăture efectele executorii ale unui act administrativ emis în regim de putere publică de către autoritatea publică pârâtă.

Având în vedere că intenția legiuitorului a fost aceea de favorizare a părții aflate într-o poziție de inferioritate cu statul, indiferent dacă aceasta este o persoană fizică, juridică de drept privat sau juridică de drept privat asimilată unei autorități publice, iar în speță, deși Ministerul Fondurilor Europene este o autoritate publică și are calitatea de pârât, cea care se află în poziție inferioară în cadrul raportului juridic de drept public este societatea reclamantă, o interpretare contrară lipsind de rațiune și eficiență intenția legiuitorului de a stabili o competență in favorem.

În același sens, Înalta Curte reține și faptul potrivit căruia calitatea de autoritate asimilată are relevanță procesuală doar în situația în care această calitate dă naștere unui raport juridic de drept material dezechilibrat, în situația în care autoritatea asimilată acționează în exercitarea serviciului în regim de putere publică, deci cu puteri exorbitante. Doar într-o astfel de situație se poate apăra interesul pârâtului prin judecarea procesului cât mai aproape de sediul/domiciliul acestuia.

Altfel spus, persoana juridică de drept privat asimilată unei autorități publice sesizează instanța de la sediul/domiciliul pârâtului doar în cazul în care acționează ca o parte cu puteri exorbitante, în calitatea sa de delegat statal în privința unei competențe limitative (anume aceea de utilitate publică sau serviciu public, în regim de putere publică). În toate celelalte situații în care nu are poziția de superioritate, calitatea relevantă este cea primară, anume de persoană juridică de drept privat.

Așadar, Înalta Curte consideră că forma articolului 10 alin. (3) nu reglementează de fapt situația în care reclamantul este o persoană juridică de drept privat care cheamă în judecată o autoritate publică cu care se află într-un raport juridic de drept material. Rațiunea stabilirii competenței în favoarea persoanei fizice sau juridice de drept privat, indiferent dacă este reclamant sau pârât, conduce la concluzia că norma prevăzută în art. 10 alin. (3) trebuie să fie interpretată nu literal, ci în spiritul acesteia, numai într-o astfel de situație scopul legii, anume protecția suplimentară acordată părții vulnerabile, putând fi atins.

În concluzie, în raportul juridic de drept material dedus judecății în prezenta cauză, în care părți sunt o persoană juridică de drept privat și o autoritate publică, sunt incidente dispozițiile art. 10 alin. (3) teza I din Legea nr. 554/2004.

Temeiul legal al regulatorului de competență

Pentru considerentele expuse, în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Tribunalului Cluj, secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, conflicte de muncă și asigurări sociale, raportat la dispozițiile art. 10 alin. (3) teza I din Legea nr. 554/2004.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența soluționării cauzei având ca obiect cererea formulată de reclamanta Compania de Apă Arieș S.A. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Fondurilor Europene - Direcția Generală Programe Europene Infrastructură Mare - Autoritatea de Management pentru Programul Operațional Infrastructură Mare, în favoarea Tribunalului Cluj, secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, conflicte de muncă și asigurări sociale.

Definitivă.

Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 22 martie 2022.