ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1665/2022

Cererea de chemare în judecată Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, la data de 06.06.2018 sub nr. x/2018, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâta Comisia Centrala de Expertiza Medico-Militara din cadrul Ministerului Apărării Naționale, solicitând instantei ca, prin hotărârea pe care o va pronunta, să dispună anularea deciziei medicale nr. A3330/49/17.04.2018, emisă de pârâtă; obligarea la plata unor despăgubiri materiale în cuantum de 1/2 din salariul minim al unui soldat pe perioada cuprinsă între data împlinirii vârstei de 19 ani și data pensionării; obligarea pârâtei la plata daunelor morale de 100.000 Euro; oligarea pârâtei la restituirea actelor depuse la dosarul medical; obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Soluția instanței de fond Prin sentința civilă nr. 1601 pronunțată în data de 24 aprilie 2019, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea ca neîntemeiată.

Cererea de recurs Reclamantul A. a formulat recurs împotriva sentinței de mai sus, prin care a solicitat casarea acesteia, cu trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță. În motivarea cererii de recurs, s-au arătat următoarele: Soluția de respingere a cererii de chemare în judecată este una nelegală și netemeinică, întrucât recurentul a făcut dovada că nu suferă de astm bronșic prin Raportul de expertiză medico militară nr. 230/RUA935/02.04.2018. În acest sens, în raportul de expertiză pe care l-a depus la dosarul cauzei se menționează următoarele: "Nu există argumente pentru diagnosticul de astm bronșic". Interpretarea instanței constând în aceea că cele precizate în raportul de expertiză reprezintă o constatare care se referă la starea în care s-a aflat n momentul examinării și nu reprezintă un diagnostic atemporal, adică valabil în orice moment al vieții sale de până acum, este una greșită din moment ce doctorul specialist nu a făcut o asemenea precizare. La fila x din hotărâre instanța de judecată menționează că "inflamația din bronhii este prezentă în permanență la astmatici". Plecând de la această concluzie a instanței, rezultă că la momentul examinării sale de către medicul specialist trebuia să se constate o inflamatie în bronhii care să-i permită medicului să îl diagnosticheze cu astm bronșic. Pentru a dovedi buna-credință, recurentul se pune la dispoziția instanței pentru a i se dovedi acesta inflamatie permanentă în bronhii, dacă testul spirometriei și radiografia plămânilor nu au fost suficiente. Pe de altă parte, pentru a face dovada faptului că nu suferă de această afecțiune, se obligă să întreprindă demersuri în urma cărora să intre în posesia documentelor care au stat la baza emiterii adeverinței nr. x/19.03.2018. Referitor la adeverința nr. x/19.03.2018 în care medicul de familie B. susține că este suferind de astm bronșic, recurentul a arătat că la trei luni de la data emiterii acestei adeverințe, același medic de familie indică în adeverința nr. x din 29.06.2018 la capitolul Rezultatul investigațiilor medicale/radioscopie pulmonară că este clinic normal. În drept, au fost invocate prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Apărările formulate în cauză Pârâtul Ministerul Apărării Naționale, pentru Comisia centrală de expertiză medico-militară a formulat întâmpinare, prin care a solicitat, în principal, pe cale de excepție, anularea recursului și în subsidiar, pe fondul cauzei, respingerea acestuia ca nefondat. În motivarea întâmpinării, s-au arătat următoarele: Cu privire la excepția nulității recursului, intimatul a arătat că cererea de recurs nu este motivată în fapt și în drept, așa cum prevăd dispozițiile exprese ale art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., sancțiunea fiind nulitatea recursului, potrivit alin. (3) al aceluiași articol. Criticile recurentului-reclamant reprezintă simple opinii, idei și nu un demers judiciar concret și coerent, bine fundamentat în fapt si în drept, care de altfel sunt și cerințe obligatorii pentru orice cerere în instanță. Pe fondul cauzei, intimatul a arătat că nemulțumirea recurentului-reclamant derivă din rezultatul obținut de acesta cu ocazia efectuării examenului medical, obligatoriu în procedura de recrutare organizată în vederea admiterii la Colegiul Național Militar "Dimitrie Cantemir" Breaza, deoarece a fost declarat inapt. Recurentul-reclamant apreciază că soluția Comisiei centrale de expertiză medico-militară este nelegală, deoarece comisia nu putea avea certitudinea că diagnosticul de astm bronșic, pus în trecut, a fost stabilit corect, că exista un dubiu cu privire la acesta, că membrii Comisiei aveau obligația de a demonstra dincolo de orice dubiu că recurentul-reclamant suferă de astm și ca nu au făcut o astfel de dovadă, din moment ce toate analizele au ieșit bine și însuși medicul specialist în pneumologice a afirmat că nu exista argumente pentru un astfel de diagnostic, bazându-se și pe experiența sa profesională în acest domeniu. De asemenea, a susținut că nu a mai luat de aproape 4 ani niciun medicament împotriva astmului, că nu a mai avut niciun fel de probleme de acest fel și că, din acest motiv, tatăl nu a mai acceptat utilizarea acelui spray special care ar fi trebui purtat în buzunar și din care ar fi trebuit să inspire în fiecare seară. Intimatul a arătat că instanța a respins în mod corect cererea, având în vedere că astmul bronșic este o afecțiune cronică, asimptomatică, caracterizată prin obstrucția căilor respiratorii care poate ceda, atât spontan, cât și sub tratament specific. Astfel, este corectă reținerea instanței potrivit căreia "cunoașterea antecedentelor patologice ale candidatului este firească, deoarece declararea ca apt sau inapt pentru urmarea unei instituții de învățământ militar nu se poate face exclusiv pe baza stării de sănătate pe care candidatul o are, punctual, în ziua examinării de către comisia medico-militară, trebuind cunoscute eventualele boli relevante din trecut ce ar putea fi reactivate/agravate de condițiile specifice de desfășurare a învățământului militar." În acest sens, astfel cum este cuprins și în considerentele hotărârii atacate, Adeverința nr. x/19.03.2018 emisă de medicul de familie B., din care rezulta ca recurentul-reclamantul fusese diagnosticat în trecut cu astm bronșic, nu poate fi ignorata de comisia de examinare. De asemenea, nu pot fi primite adeverințele emise ulterior de același medic de familie, prin care omite să se pronunțe asupra anamnezei recurenrului-reclamant referitor la astmul bronșic. Prin prisma celor învederate anterior, reiese concluzia că diagnosticul inițial de astm a fost pus corect și nu reprezintă consecințe ale vindecării bolii (sau ale faptului ca aceasta ar fi " în remisie", neexistând noțiunea de emisie în cazul acestei boli), ci doar ale faptului ca în aceasta perioada nu au existat simptome relevante. In acest context, trebuie amintite dispozițiile paragrafului 13 din Baremele medicale, conform cărora "astmul bronșic conduce la inaptitudine pentru a urma instituții militare de învățământ". Or, astfel cum în mod corect a reținut instanța, "caracterul variabil al bolii, faptul ca ea nu se vindecă, faptul că simptomele (crizele) pot fi declanșate de o diversitate practic incontrolabilă de factori, din care o mare parte se întâlnesc în activitatea instituțiilor de învățământ militar, au justificat includerea acestei afecțiuni în lista celor care atrag inaptitudinea de a urma astfel de forme de învățământ." Analizând legalitatea deciziei medicale nr. A 3330/49/17.04.2018, instanța reține în ceea ce privește cvorumul cu care a fost luata decizia, atât din cuprinsul acesteia, cât și din cuprinsul Raportului de expertiza medico-militara nr. 230/RUA935/02.04.2018 ce a stat la baza ei, ca hotărârea a fost luata in unanimitate de cei 6 membri ai comisiei și în cuprinsul acesteia se regăsesc toate mențiunile obligatorii prevăzute de anexa nr. 3 din Regulamentul privind constituirea, organizarea, funcționarea și atribuțiile comisiilor de expertiză medico-militară din 17.05.2016 aprobat prin Ordinul nr. M. 66/98/3005/8966/2016. Cu privire la obligarea la plata cheltuielilor de judecată, instituția militară nu se găsește în culpă procesuală față de recurent, motiv pentru care nu îi sunt incidente prevederile art. 453 din C. proc. civ. și, drept urmare, solicită respingerea ca neîntemeiat și a acestui capăt de cerere. În drept, au fost invocate dispozițiile art. 205 și urm. din C. proc. civ.

Răspunsul la întâmpinare Recurentul-reclamant nu a formulat răspuns la întâmpinare, deși aceasta i-a fost comunicată în termenul legal.

Procedura de soluționare a recursului 6.1. Cu privire la excepția nulității recursului, invocată de intimatul - pârât în cadrul întâmpinării depusă la dosar, Înalta Curte s-a pronunțat, în sensul respingerii acesteia, considerentele avute în vedere fiind consemnate în practicaua prezentei hotărâri. 6.2. Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursului, potrivit prevederilor art. 496-499 din C. proc. civ. 6.2.1. Situația de fapt reținută de prima instanță Cu ocazia efectuării examenului medical, obligatoriu în procedura de recrutare organizată în vederea admiterii la Colegiul Național Militar "Dimitrie Cantemir" Breaza, recurentul-reclamant, la acea dată minor, a fost declarat inapt. Astfel, în Fișa de examinare medicală nr. x/26.03.2018, acesta a fost declarat inapt, reținându-se incidența pct. 13 si 87 1 din Anexa nr. 1 la Ordinul nr. M.55/107/2.587/C/10.357/210/49 6/831/2014 pentru aprobarea baremelor medicale privind efectuarea examenului medical pentru admiterea în unitățile/instituțiile de învățământ militar, de informații, de ordine publică și de securitate națională, pe perioada școlarizării elevilor și studenților în unitățile/instituțiile de învățământ militar, de informații, de ordine publică și de securitate națională, pentru ocuparea funcțiilor de soldat/gradat profesionist, precum și pentru candidații care urmează a fi chemați/rechemați/încadrați în rândul cadrelor militare în activitate/polițiștilor în serviciu/funcționarilor publici cu statut special din sistemul administrației penitenciare din 30.04.2014, respectiv astm bronșic și hiperbilirubinemie. Diagnosticul de hiperbilirubinemie fost pus în urma analizelor de sânge efectuate în data de 22.03.2018, unde, prin Buletinul de analize medicale nr. x din aceeași dată, s-a constatat o depășire a valorilor normale la bilirubina totală (1,75 mg/dL fata de maximul de 1,20 mg/dL). Diagnosticul de astm bronșic a fost pus în baza adeverinței nr. x/19.03.2018, emisă de medicul de familie B., din care rezultă că acesta a fost diagnosticat în trecut cu astm bronșic, fiind "în remisie, fără tratament din 12015". Recurentul-reclamant a formulat contestație administrativă împotriva concluziei "inapt" stabilită prin Fișa de examinare medicală nr. x/26.03.2018, fiind rechemat la București pentru noi examinări medicale. Prin buletinul de analize nr. x/02.04.2018, în urma noilor analize la sânge, s-a constatat că valorile bilirubinei totale au fost normale, ajungând la 0,5 mg/dl. In ceea ce privește afecțiunea de astm bronșic, recurentul-reclamant a fost examinat de un medic pneumolog, s-a efectuat o spirometrie ale cărei rezultate au fost favorabile, medicul pneumolog menționând în cuprinsul Raportului de expertiza medico-militara nr. 230/RUA935/02.04.2018, la rubrica 1, în data de 03.04.2018, că "nu există argumente pentru diagnosticul de astm bronșic". Ulterior, Comisia centrală de expertiză medico-militară a respins contestația și a menținut concluzia inițiala de "inapt", motivat de faptul că recurentul-reclamant a fost diagnosticat în trecut cu astm bronșic, înlăturând diagnosticul de la pct. 87 indice 1 (hiperbilirubinemie) din Anexa nr. 1 a Ordinului, mentinandu-1 pe cel de la pct. 13 (astm bronșic). În acest sens, membrii Comisiei centrale au completat rubrica III din Raportului de expertiza medico-militara nr. 230/RUA935/02.04.2018, iar ulterior, pe baza acestuia, a fost intocmita și decizia medicala nr. A 3330/49/17.04.2018, prin care reclamantului i-au fost aduse la cunoștința motivele respingerii contestatiei. 6.2.2. Analiza motivelor de recurs invocate de recurentul-reclamant și a apărărilor intimatului-pârât Înalta Curte reține, mai întâi, că este învestită exclusiv cu verificarea legalității soluției primei instanțe, de constatare a valabilității actului administrativ atacat de către recurent, reprezentat de Decizia medicală nr. A3330/49/17.04.2018 emisă de pârâta Comisia Centrală de Expertiză Medico-Militară din cadrul M.Ap. N. În al doilea rând, se mai constată că recurentul nu a formulat critici concrete cu privire la capetele de cerere accesorii având ca obiect acordarea de despăgubiri și de daune morale, precum și obligarea la restituirea actelor medicale; astfel, acestea au intrat în puterea de lucru judecat în sensul respingerii. În al treilea rând, Înalta Curte mai are în vedere faptul că soluția procedurală ce se impune a fi dată în cazul considerării ca fondat a unui motiv de casare este stabilită în mod imperativ de legiuitor prin prevederile art. 496 și 497 din C. proc. civ., nefiind la latitudinea părților. Ca urmare, deși recurentul a solicitat exclusiv casarea cu trimitere spre rejudecare a cauzei după admiterea recursului, cât timp motivul de casare nu ar impune o asemenea trimitere, ci doar casarea cu rejudecarea de către instanța de recurs, se va dispune conform C. proc. civ. Înalta Curte constată că soluția primei instanțe este dată cu aplicarea greșită a legii, actul administrativ atacat de către reclamant fiind afectat de vicii de motivare, care conduc la nulitatea acestuia. Astfel, deși propunerea medicului care a întocmit raportul specialist în pneumologie, a fost în sensul că nu există argumente pentru diagnosticul de astm bronșic, prin actul de soluționare a contestației, s a reținut că acesta este inapt pentru a urma instituțiile militare de învățământ. Cu privire la această opțiune, intimatul a arătat că instanța a respins în mod corect cererea, având în vedere că astmul bronșic este o afecțiune cronică, asimptomatică, caracterizată prin obstrucția căilor respiratorii care poate ceda, atât spontan, cât și sub tratament specific. Practic, prima instanță a motivat din punct de vedere medical inaptitudinea reclamantului, folosind argumente legate de boala (astm bronșic) consdierate a fi de notorietate și având ca sursă internetul. Dincolo de împrejurarea că o asemenea modalitate de adunare a argumentelor științifice nu este suficientă pentru formarea convingerii judecătorului, nu este supusă contradictorialității și nu respectă dreptul la apărare al părții care pierde procesul in acest fel, Înalta Curte reține că nu aceasta era ceea ce trebuie să verifice instanța în cauza de față. Astfel, prima instanță a fost învestită cu verificarea legalității Deciziei medicale nr. A3330/49/17.04.2018, care a reținut inaptitudinea reclamantului de a urma invîțământul militar, ceea ce presupune verificarea temeiurilor de fapt și de drept avute în vedere de organul administrativ la emiterea acestei concluzii, iar nu adăugarea de justificări ce nu au fost avute în vedere de către acesta. Or, dacă din punct de vedere legal și teoretic, astmul bronșic se afla printre cauzele de inaptitudine prevăzute de lege, justificarea lui în fapt prin actul administrativ atacat este superfluă și contradictorie. Deși fișa de examinare medicală nr. x/26.03.2018 a avut în vedere adeverința nr. x/19.03.2018 emisă de medicul de familie B., ulterior, la soluționarea contestației administrative, organul administrativ a refuzat să ia în considerare adeverința nr. x/29.06.2018 emisă de același medic, fără a justifica de ce a înțeles să acorde preferință primei adeverințe în raport de cea de a doua, cât timp erau emise de același medic curant care și-a asumat răspunderea profesională prin emiterea lor și niciuna dintre acestea nu a fost suspectată ca fiind nereală. Pe de altă parte, prima adeverință se referea la astm bronșic în remise și fără tratament din 2015, iar concluzia organului administrativ (susținută de opinia primei instanțe) în sensul că astmul odată diagnosticat reprezintă o condiție medicală permanentă ce afectează pentru totdeauna aptitudinea de a urma învățământul militar, nu este susținută nici de legislație, nici de situația de fapt dedusă judecății. Astfel, pct. 13 din Anexa nr. 1 a Ordinului nr. M.55 din 30 aprilie 2014 pentru aprobarea baremelor medicale menționează astmul bronșic ca afecțiune medicală, ceea ce necesită existența unor acte medicale certe și indubitabile care să confirme, la data emiterii raportului de constatare a inaptitudinii medicale, faptul că reclamantul suferă de această boală. Or, dincolo de faptul că pârâtul nu a avut la dispoziție acte medicale certe (expertiză medico-legală sau ceva de putere juridică similară), acesta a avut de analizat inclusiv acte care infirmau ipoteza suferinței medicale de care a fost acuzat reclamantul. Ca urmare, actul administrativ atacat este contradictoriu în fapt și nu justifică, din punct de vedere al motivării acestuia, concluzia inaptitudinii medicale a reclamantului, având în vedere consecințele imuabile ale unui asemenea diagnostic, de natură să afecteze pe viață cariera reclamantului. Motivarea unui act administrativ urmărește o dublă finalitate: îndeplinește, în primul rând, o funcție de transparență în profitul beneficiarilor actului, care vor putea, astfel, să verifice dacă actul este sau nu întemeiat; permite, de asemenea, instanței să realizeze controlul său jurisdicțional, deci în cele din urmă permite reconstituirea raționamentului efectuat de autorul actului pentru a ajunge la adoptarea acestuia; ea trebuie să figureze chiar în cuprinsul actului și să fie realizată de autorul său. Deși motivarea reprezintă o obligație generală, aplicabilă oricărui act administrativ, ea face obiectul unei aprecieri in concreto, după natura acestuia și contextul adoptării sale, prin prisma obiectivul său, care este prezentarea într-un mod clar și neechivoc a raționamentului instituției emitente a actului. Prin urmare, constatând că actul administrativ atacat nu îndeplinește standardele motivării și astfel nu justifică concluzia inaptitudinii medicale a reclamantului, acesta este nelegal, prima instanță a realizat o greșită aplicare a legii prin menținerea ca valabil a acestuia. 6.3. Temeiul procesual al soluției date recursului În temeiul art. 497 raportat la art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul formulat de reclamantul A., va casa sentința recurată și rejudecând, va admite în parte acțiunea formulată de reclamantul A.; va anulA Decizia medicală nr. A3330/49/17.04.2018 emisă de pârâta Comisia Centrală de Expertiză Medico-Militară din cadrul M.Ap. N.; va respinge restul pretențiilor reclamantului, ca nefondate, nefiind formulate critici cu privire la aceste capete de cerere.