ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1650/2022

Ședința publică din data de 21 martie 2022

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII a contencios administrativ și fiscal, la data de 23.06.2014, reclamantele A., B. S.R.L. și C. S.R.L., au solicitat în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Transporturilor, ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunța să se dispună: anularea Ordinului nr. 547/2014 privind autorizarea operatorilor economici pentru desfășurarea activității conexe activităților de transport naval - serviciul de siguranță pilotajul navelor maritime la intrarea și ieșirea din porturi, între danele aceluiași port și pe căi navigabile interioare, inclusiv Anexa nr. 1 referitor la Criteriile de Autorizare, emis de Ministerul Transporturilor și publicat în Monitorul Oficial nr. 353/14 mai 2014; obligarea pârâtei să comunice actul atacat împreună cu documentația care a stat la baza emiterii acestuia, precum și toate lucrările efectuate, ca fiind necesare soluționării cauzei; în subsidiar, anularea în parte, respectiv anularea prevederilor art. 2 alin. (1), art. 9 alin. (3), art. 13, art. 14, Anexa nr. 1, din Ordinului nr. 547/2014; obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul litigiu.

Reclamantele au solicitat adresarea CJUE a unor întrebări pentru o decizie prejudicială privind interpretarea art. 7 din Regulamentul (UE) 2017/352 al Parlamentului European si al Consiliului, din 15 februarie 2017, acestea fiind următoarele:

Întrebarea nr. 1: Daca un stat membru decide să impună furnizorilor de servicii portuare obligații de serviciu public referitoare la serviciile portuare - spre exemplu servicii de pilotaj nave maritime - și încredințează dreptul de a impune astfel de obligații organului de administrare al portului, există posibilitatea ca alte autorități naționale ce NU administrează porturile maritime să poată impune ca furnizorii de servicii portuare să respecte anumite cerințe minime pentru realizarea serviciului portuar corespunzător, fără a exista o suprareglementare?

Întrebarea nr. 2: Daca unui regulament care are termen de aplicare o dată ulterioară intrării sale in vigoare si care presupune masuri de aplicare din partea statului membru, i se aplica teoria abținerii si jurisprudența Wallonie, in sensul ca statul membru trebuie sa se abțină de la adoptarea de masuri administrative naționale care sa îngreuneze sau sa facă inaplicabil regulamentul?

Prin sentința civilă nr. 323 din 16 septembrie 2020, Curtea de Apel București - Veche, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins cererea de sesizare a Curții Europene de Justiție, ca nefiind utilă soluționării cauzei; a respins acțiunea formulată de reclamantele A., B. S.R.L. și C. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Transporturilor, ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentințe, reclamantele A., B. S.R.L. și C. S.R.L. au declarat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 și 8 C. proc. civ.

Motivele de casare astfel cum au fost invocate nu au fost sistematizate de recurentele-reclamante în cadrul cererii de recurs urmând a fi încadrate de Curte.

În raport de dispozițiile art. 488 alin. 1 pct. 5 C. proc. civ. se invocă nerespectarea normelor de procedură constând în nerespectarea dispozițiilor deciziei de casare cu trimitere fiind încălcate dispozițiile art. 501 C. proc. civ.

În raport de dispozițiilor art. 488 alin. 1 pct. 6 C. proc. civ. se invocă faptul că hotărârea recurată prin care a fost respinsă acțiunea reclamanților având ca obiect anularea Ordinului nr. 547/2014 cuprinde motive contradictorii și argumente care nu aparțin instanței de judecată fiind preluate integral din întâmpinarea formulată de autoritatea pârâtă.

În raport de dispozițiile art. 488 alin. 1 pct. 8 C. proc. civ. se invocă greșita interpretare și aplicare a dispozițiilor art. 3 și art. 20 din Legea nr. 24/2000 și a dispozițiilor art. 2 din Legea nr. 52/2000 în ceea ce privește aprecierea legalității actului administrativ cu caracter normativ contestat.

În esență recurentele-reclamante arată că Ordinul nr. 547/2014 este nelegal deoarece cu ocazia emiterii lui nu au fost respectate normele de tehnică legislativă și cele privind transparența decizională, iar reglementările de ordin, privind autorizarea operatorilor economici pentru desfășurarea activității conexe activităților de transport naval sunt de natură a afecta interesele reclamantelor -recurente.

Se solicită admiterea recursului casarea sentinței atacate și rejudecarea în sensul admiterii acțiuni astfel cum a fost formulate.

La dosar intimatul - pârât a formulat note de ședință cu caracter de întâmpinare prin care a invocat în principal excepția nulității recursului și în subsidiar pe fond se solicită respingerea recursului ca nefondat.

Motivat, în ședința publică din 22.02.2022 Curtea a respins ca nefondată excepția nulității recursului constatând că aspectele de nelegalitate invocate se încadrează în dispozițiile cazurilor de casare prevăzute de art. 488 alin. 1 C. proc. civ.

Motivat, în aceeași ședință față de precizarea recurenților reclamanți în sensul abrogării ordinului contestat nr. 547/2014 prin OMTIC nr. 991/2020, Curtea a pus în discuția părților din oficiu excepția lipsei de interes în formularea căii de atac a recursului.

A acordat cuvântul în subsidiar și pe fondul recursului și a dispus amânarea pronunțării.

În termenul de amânare a pronunțării recurentele-reclamante au depus la dosar concluzii scrise.

Excepția lipsei de interes a recursului, invocată de Curte din oficiu este apreciată ca întemeiată pentru următoarele considerente.

Acțiunea reclamantelor - recurente, respinsă de prima instanță prin sentința atacată, are ca obiect anularea în parte a OMT nr. 547/2014 privind "autorizarea operatorilor economici pentru desfășurarea activității conexe activităților de transport naval - serviciul de siguranță pilotajul navelor maritime la intrarea și ieșirea din porturi, între danele aceluiași port și pe cale navigabilă interioare".

În conformitate cu prevederile art. 50 din O.G. nr. 22/1999i pilotajul navelor maritime și fluviomaritime în porturile unde s-a instituit obligativitatea efectuării acestui serviciu se asigură de către administrațiile portuare:

a) prin corpul de piloți aparținând administrației;

b) prin intermediul unor operatori economici specializați, autorizați în conformitate cu prevederile art. 19 alin. (2), pe bază de contract încheiat în mod nediscriminatoriu între administrație și respectivii operatori economici;

c) prin concesionarea serviciului de pilotaj, în condițiile legii, de către administrație către operatori economici specializați, autorizați în conformitate cu prevederile art. 19 alin. (2)

(2) În cazul în care în porturile prevăzute la alin. (1) nu există niciun operator economic autorizat care poate sa efectueze serviciul de pilotaj prevăzut sau în situația imposibilității derulării, din motive obiective, a contractelor de concesiune încheiate, furnizarea acestor servicii va fi asigurată de către administrații și de către operatori economici autorizați conform prevederilor art. 19 alin. (2), pe baza de contracte atribuite în condițiile legii.

(3) În cazul în care pilotajul este realizat de operatori economici autorizați, aceștia comunică administrațiilor tarifele de pilotaj și facilitățile acordate.

(4) Administrațiile fac publice lista operatorilor economici autorizați cu care au încheiat contracte pentru pilotaj, tarifele practicate și facilitățile acordate de aceștia.

(5) Pentru folosirea infrastructurii portuare, operatorii economici prevăzuți la alin. (1) plătesc un tarif stabilit de administrație.

(6) Modul de derulare a serviciului de pilotaj al navelor maritime se aprobă prin ordin al ministrului transporturilor".

Dispozițiile legale anterior menționate reglementează atribuțiile în domeniul transporturilor navale și au dat/dau posibilitatea Ministerului Transporturilor (Ministerului Transporturilor și Infrastructurii) să delege o parte din atribuțiile ce îi revin Administrațiilor Portuare.

Prin dispozițiile art. 2 alin. (1) din OMT nr. 547/2014, se menționează fără echivoc faptul că MTIC, prin Autoritatea Navală Română, autorizează operatorii economici, la cererea acestora, pentru desfășurarea pilotajului navelor maritime și emite Autorizația pentru desfășurarea activității conexe activităților de transport naval - serviciul de siguranță pilotajul navelor maritime la intrarea și ieșirea din porturi, între danele aceluiași port și pe căile navigabile interioare. Rezultă că, Autoritatea Navală Română, aflata în subordinea ministerului nostru, are atribuții în domeniul de reglementare al OMT nr. 547/2014, contestat.

În baza acestui ordin 547/2014 a cărui anulare se solicită recurentele-reclamante au fost autorizate în anul 2014 în raport de condițiile din acest ordin, ordin cu caracter normativ care a fost abrogat expres prin dispozițiile OMTIC nr. 991/2020.

Fapt de necontestat și arătat de recurente în ședința publică din 22.02.2022 reclamantele au fost autorizate în baza Ordinului nr-547/2014 și în consecință în cauză nu mai subzistă interesul, ca folos practic în ceea ce privește calea de atac formulată.

În cauză nu pot fi primite aspectele de nelegalitate invocate de recurente deoarece în cauză lipsește interesul în promovarea prezentului recurs, lipsind folosul practic al analizării pe fond a legalității unui ordin abrogat, care a prevăzut o procedură de autorizare urmată de reclamantele-recurente și în baza cărora au fost autorizate

În cauză nu subzistă interesul verificării legalității unui act administrativ cu caracter normativ, abrogat expres la data soluționării prezentei căi de atac, ordin care și-a produs efectele față de recurentele-reclamante.

Aceasta deoarece recurente-reclamante au fost autorizate în anul 2014, conform Ordinului nr. 547/2014 și în consecință nu mai există interesul, ca folos practic în susținerea recursului, luând în considerare faptul că acest ordin a fost abrogat expres prin dispozițiile OMTIC nr. 991/19.05.2020.

Criticile invocate privind noul ordin din 2020 nu vizează obiectul prezentei cauze.

Față de cele expuse mai sus, Curtea în baza art. 496-497 C. proc. civ. va admite excepția lipsei de interes în formularea recursului invocată din oficiu de către instanță și în consecință va respinge recursului declarat de recurentele-reclamante ca lipsit de interes.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția lipsei de interes în formularea recursului, invocată din oficiu de către instanță.

Respinge recursul declarat de recurentele-reclamante B. S.R.L., C. S.R.L. și A. împotriva sentinței civile nr. 323 din 16 septembrie 2020 pronunțate de Curtea de Apel București - Veche, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca lipsit de interes.

Definitivă.

Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 21 martie 2022.