ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1608/2021

Obiectul litigiului dedus judecății Prin cererea înregistrată la data de 22 decembrie 2017 sub nr. x/2017 pe rolul Curții de Apel Alba Iulia, secția contencios administrativ și fiscal, reclamantul Liceul Tehnologic "Grigore Moisil"a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Centrul National de Dezvoltare a învățământului profesional si Tehnic CNDIPT - Organism Intermediar POSDRU anularea Deciziei nr. 48/13.03.2017 prin care s-a respins contestația formulata împotriva Deciziei de recuperare a prefinanțării înregistrată la CNDIPT OI cu nr. 6309/29.06.2016 și pe cale de consecință înlăturarea obligației de plata a sumei de 228015,63 RON.

Hotărârea primei instanțe Prin sentința nr. 112/2018 pronunțată în data de 29 mai 2018, Curtea de Apel Alba Iulia, secția contencios administrativ și fiscal a respins cererea formulată de reclamantul Liceul Tehnologic Grigore Moisil, în contradictoriu cu pârâții Ministerului Educației Naționale - Organismul Intermediar pentru Programul Operațional Dezvoltarea Resurselor Umane și Centrul Național de Dezvoltarea a Învățământului Profesional și Tehnic (CNDIPT) - Organism Intermediar POSDRU, ca neîntemeiată.

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva sentinței nr. 112/2018 pronunțată la 29 mai 2018 de Curtea de Apel Alba Iulia, secția contencios administrativ și fiscal a declarat recurs reclamantul Liceul Tehnologic Grigore Moisil, care invocând prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. a solicitat admiterea recursului, casarea în tot a sentinței și pe fond admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată. După expunerea pe larg a istoricului speței, recurentul - reclamant menționează următoarele aspecte în susținerea căii de atac promovate: - prima instanță a făcut o greșită aplicare a art. 17 alin. (3) din O.U.G. nr. 64/2009, reținând că suma de 228.015.63 RON nu a fost dedusă din cererile de rambursare depuse de către beneficiar; - judecătorul fondului a ignorat contradicția dintre actele administrative contestate și înscrisurile depuse în probațiune, întrucât, din scrisoarea standard de informare a beneficiarului rezultă că suma totală de 1.057.815 RON solicitată prin cererea de lichidare a plăților a fost diminiată de către CNDIPT OI POSDRU cu suma de 228.015,63 RON. Din scrisorile standard de informare a beneficiarului nr. 1214/01.02.2016 și 5301/18.05.2016 se atestă că prefinanțarea primită a fost dedusă în totalitate la cererea de lichidare a plăților. - instanța de fond nu a observant că, în cauză, anterior emiterii actelor administrative contestate, pârâtul a dedus în totalitate prefinanțarea primită la cererea de lichidare a plăților, conform art. 17 alin. (1) din O.U.G. nr. 64/2009, care stipulează că sumele acordate ca prefinanțare în cadrul proiectelor finanțate din instrumente structural se deduc prin aplicarea unui procent la valoarea cererilor de rambursare transmise de beneficiare. - faptul că nu a contestat diminuarea sumei prevăzute în cererea de lichidare a plăților din 13 noiembrie 2015 nu prezintă relevanță juridică și chiar acest aspect conferă caracter nelegal actelor administrative - prima instanță a reținut că nu a urmat prevederile Instrucțiunii nr. 103/2015, însă nu explică deloc care prevederi din acest act nu au fost respectate în contextul în care deducerea prefinanțării a fost efectuată de pârât ținând seama și de art. 2.2 din instrucțiune.

Apărări formulate în cauză Intimata-pârâtă Ministerul Educației (fost Ministerul Educației și Cercetării) - Direcția Organismul Intermediar pentru Programul Operațional Dezvoltarea Resurselor Umane a depus întâmpinare, în cuprinsul căreia a invocat în principal excepția tardivității recursului și, în subsidiar, a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legală a soluției instanței de fond.

Procedura de soluționare a recursului În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererilor de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471 1 și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., cu aplicarea și a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013. În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471 1 și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., prin rezoluția din data de 7 ianuarie 2019, s-a fixat termen de judecată la data de 28 septembrie 2021, în ședință publică, cu citarea părților. Ulterior, termenul de judecată a fost preschimbat pentru data de 16 martie 2021, prin încheierea de ședință din data de 17 aprilie 2019. II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Examinând legalitatea sentinței atacate prin prisma criticilor formulate de recurentul-pârât, Înalta Curte, prin raportare la prevederile legale incidente, dar și la contextul factual al cauzei, constată că recursul este nefondat, în considerarea celor în continuare expuse. Reclamantul a supus controlului instanței de contencios administrativ Decizia nr. 48/13.03.2017 prin care s-a respins contestația formulata împotriva Deciziei de recuperare a prefinanțării înregistrată la CNDIPT OI cu nr. 6309/29.06.2016. Prin Decizia de recuperare a prefinanțării CNDIPT 01/6309/29.06.2016 s-a stabilit în sarcina Liceului Tehnologic "Grigore Moisil", din Deva, un debit în cuantum de 228.015,63 RON, măsura dispusă a fost contestată de reclamantă, fiind respinsă prin Decizia nr. 48/13.03.2017. Instanța de fond a respins cererea stabilind că în ceea ce privește restituirea prefinanțării, reclamanta nu a urmat prevederile Instrucțiunii nr. 103/2015, astfel deducerea cererii sumelor primite cu titlu de prefinanțare nu puteau face obiectul cererii de restituire nefiind evidențiate cheltuielile și neexistand dovada utilizării conform destinației a acestei sume. Împotriva acestei soluții, reclamantul a declarat recurs apreciind că instanța de fond a pronunțat soluția cu aplicarea greșită a prevederilor art. 17 alin. (3) din O.U.G. nr. 64/2009 reținând că nu poate beneficia de deducerea sumelor primite cu titlu de prefinanțare. Motivul de casare invocate de recurentul-reclamant în susținerea recursului promovat în cauză este prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. și vizează aplicarea sau interpretarea greșită a normelor de drept material este nefondat. Potrivit acestui motiv de recurs, casarea unor hotărâri se poate cere când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material. Hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii atunci când instanța a recurs la textele de lege aplicabile speței dar, fie le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, adăugând sau omițând unele condiții pe care textele nu le prevăd, fie le-a aplicat greșit. În cauza de față aceste motive nu sunt incidente, soluția primei instanțe este expresia interpretării și aplicării corecte a prevederilor legale în raport cu starea de fapt rezultată din probele administrate în procedura administrativă și în cea judiciară. Pentru a răspunde criticilor formulate de recurentul-reclamant cu privire la sentința atacată, Înalta Curte reține că acestea pot fi sintetizate într-o singură critică, respectiv aceea că, în mod nelegal prin hotărârea atacată s-a reținut că trebuie să achite suma acordată ca prefinanțare, întrucât îi fusese reținută anterior la momentul soluționării cererii de lichidare. Prima critică vizând faptul că judecătorul fondului nu a cercetat și nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate, nu poate fi reținută de către instanța de control judiciar, întrucât instanța nu este întotdeauna datoare să analizeze separat fiecare susținere a părților, putând selecta sau grupa argumentele utile în soluționarea cauzei. Înalta Curte nu poate primi susținerea recurentului potrivit căreia prima instanță a făcut o greșită aplicare a art. 17 alin. (3) din O.U.G. nr. 64/2009, reținând că suma de 228.015.63 RON nu a fost dedusă din cererile de rambursare depuse de către beneficiar. Sub acest aspect se constată că între pârâtul Ministerul Educației Naționale și reclamantul Liceul Tehnologic "Grigore Moisil", s-a încheiat Contractul de finanțare x pentru proiectul "Din firma de exercițiu în firma reală". Prin Scrisoarea standard de informare a beneficiarului nr. x/17.12.2015 a comunicat că suma validată din cererea de lichidare a plăților nr. x/12.11.2015 este de 829799,37 RON, reținând suma de 228.015,63 RON provizion pentru prefinanțarea rămasa de recuperat. Ulterior, prin scrisoarea solicitare restituire sume nr. 5673/26.05.2016, i s-a pus în vedere beneficiarului sa achite suma de 228.015,63 RON cu titlu de prefinanțare neeligibila. La data de 29 iunie 2016 s-a emis Decizia de recuperare a prefinanțării CNDIPT 01/6309/29.06.2016, prin care se stabilea în sarcina Liceului Tehnologic "Grigore Moisil", din Deva, un debit în cuantum de 228.015,63 RON. În acest context nu se poate reține că judecătorul fondului a ignorat contradicția dintre actele administrative contestate și înscrisurile depuse în probațiune, întrucât, prin cererea de lichidare a plăților suma a fost diminuată deja de către CNDIPT OI POSDRU cu 228.015,63 RON. Sub acest aspect în mod corect s-a reținut că Scrisoarea standard de informare a beneficiarului nr. x/17.12.2015 prin care se stabilea o diminuare a cererii de lichidare nu a fost contestată în termen de 5 zile, astfel că măsura de restituire a debitului în cuantum de 228.015,63 RON a rămas definitivă. Înalta Curte nu poate reține faptul că din scrisorile standard de informare a beneficiarului nr. 1214/01.02.2016 și 5301/18.05.2016 se atestă că prefinanțarea primită a fost dedusă în totalitate la cererea de lichidare a plăților, întrucât chiar reclamantul a precizat că nu a contestat Scrisoarea din 17 decembrie 2015 prin care se stabilea în sarcina acestuia debitul. Instanța de fond a observant că, în cauză, anterior emiterii actelor administrative contestate, pârâtul a respectat prevederile art. 17 din O.U.G. nr. 64/2009, dar reclamantul nu a observat că suma acordată ca prefinanțare în cadrul proiectelor finanțate din instrumente structural ce ar fi trebuit să fie dedusă prin aplicarea unui procent la valoarea cererilor de rambursare transmise de beneficiar, nu a fost niciodată recuperată. Instanța de recurs nu poate fi valida susținerea recurentului - reclamant sub aspectul că nu prezintă relevanță juridică și chiar acest aspect conferă caracter nelegal actelor administrative faptul că nu a contestat diminuarea sumei prevăzute în cererea de lichidare a plăților din 13 noiembrie 2015, întrucât Scrisoarea standard de informare nr. x stă la baza deciziei de recuperare a prefinanțării nr. 6309/216 și a deciziei nr. 48/2017. Susținerea recurentului-reclamant în sensul că instanța de fond nu explică deloc care prevederi din Instrucțiunea nr. 103/2015 nu au fost respectate în contextul în care deducerea prefinanțării a fost efectuată de pârât ținând seama și de art. 2.2 din instrucțiune, este nefondată. În mod legal și temeinic, Curtea de Apel a menționat că reclamantul nu a respectat Instrucțiunea nr. 103/2015 întrucât deducerea sumelor primite cu titlu de prefinanțare nu puteau face obiectul cererii de restituire. Susținerea că instanța nu a indicat ce articol din Instrucțiune ar fi fost încălcat, nu poate fi reținută de către instanța de recurs, întrucât din cuprinsul motivării rezultă că reclamantul-recurent nu a respectat întreaga procedură stipulată în cuprinsul actului, începând cu art. 2 Cererea de rambursare (cu pașii ce trebuiau urmați) și art. 3 mecanismul decontării cererilor de plată. Prin urmare, Înalta Curte constată că în cauză nu au fost identificate elemente care să fie de natură a produce o îndoială serioasă în privința legalității hotărârii recurate, prima instanță aplicând în mod corect dispozițiile legale incidente raportat la starea de fapt reținută, în condițiile în care în calea de atac a recursului obiectul judecății îl vizează doar chestiunile de drept. Astfel fiind, aspectele invocate de către recurentă prin cererea de recurs nu sunt de natură să conducă la reformarea hotărârii recurate, legalitatea soluției pronunțate fiind confirmată de către instanța de control judiciar. Pentru considerentele expuse, nefiind incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., republicat, în temeiul dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 și art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va dispune respingerea recursului, ca nefondat.