ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1143/2020

Ședința publică din data de 26 februarie 2020

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal, la data de 13 martie 2017, sub nr. x/2017, reclamanta Universitatea Tehnică din Cluj Napoca, în contradictoriu cu pârâtul Centrul Național de Dezvoltare a Învățământului Profesional și Tehnic, Organismul Intermediar POSDRU - CNDIPT, a solicitat anularea scrisorii standard de informare a beneficiarului nr. 5201/13.05.2016.

Prin sentința civilă nr. 235 din 26 iunie 2017, Curtea de Apel Cluj a admis excepția tardivității acțiunii invocată prin întâmpinare, respingând, ca tardivă, cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta Universitatea Tehnică din Cluj Napoca, în contradictoriu cu pârâtul Centrul Național de Dezvoltare a Învățământului Profesional și Tehnic, Organismul Intermediar POSDRU - CNDIPT.

Împotriva sentinței civile menționate la pct. I.2 a declarat recurs reclamanta Universitatea Tehnică din Cluj Napoca, întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând casarea sentinței atacate și, în rejudecare, admiterea cererii de chemare în judecată, așa cum a fost formulată.

Recurenta-reclamantă susține, în esență, că, în raport de data de 17.08.2016, data întocmirii celui de-al doilea act de către organul de control, anexă la prima scrisoare standard contestată inițial, acțiunea a fost formulată în termen, motiv pentru care excepția tardivității acțiunii invocată de pârât a fost în mod greșit admisă de instanța de fond.

În ceea ce privește fondul cauzei, care nu a fost analizat de către instanță, solicită admiterea cererii de chemare în judecată și anularea parțială a actului de control, pentru motivele invocate în aceasta.

Intimata-pârâtă Direcția Organismul Intermediar Programul Operațional Capital Uman din cadrul Ministerului Educației Naționale (OI POCU MEN) a depus întâmpinare, prin care a invocat excepția nulității recursului, întrucât motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 C. proc. civ., iar pe fond, respingerea recursului, ca nefondat, susținând, în esență, că soluția de admitere a excepției tardivității formulării acțiunii a fost admisă în mod corect de instanța de fond.

Având în vedere Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din data de 20 septembrie 2018, prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție adoptată la data de 13 septembrie 2018, în sensul că procedura de filtrare a recursurilor reglementată prin dispozițiile art. 493 C. proc. civ. este incompatibilă cu specificul contenciosului administrativ și fiscal, a fost fixat termen pentru soluționarea recursului de față, la data de 22 februarie 2020.

II. Soluția instanței de recurs

Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate de recurentă, a apărărilor expuse în întâmpinarea intimatei și a dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte constată că atât excepția nulității cât și recursul sunt nefondate, pentru considerentele expuse în continuare.

II.1. În ceea ce privește excepția nulității recursului

Analizând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepția nulității recursului invocată prin întâmpinare de către intimata-pârâtă OI POCU MEN, Înalta Curte apreciază că aceasta este neîntemeiată, reținând că, prin cererea de recurs, recurenta-pârâtă a formulat critici care se circumscriu motivului prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., astfel că nu se poate reține lipsa motivelor în sensul prevederilor art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ.

II.2. În ceea ce privește fondul recursului

Trecând la analiza criticilor din recurs, circumscrise motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte constată că sunt neîntemeiate.

În ceea ce privește admiterea excepției tardivității acțiunii, instanța de control constată că în mod corect prima instanță a apreciat că în cauză a fost depășit termenul prevăzut de art. 11 alin. (1) lit. (a) din Legea nr. 554/2004, potrivit căruia cererile prin care se solicită anularea unui act administrativ individual se pot introduce în termen de 6 luni de la data comunicării răspunsului la plângerea prealabilă.

Prin acțiunea dedusă judecății, reclamanta a solicitat anularea scrisorii standard de informare a beneficiarului nr. 5201/13.05.2016, prin care i-au fost validate doar parțial cheltuielile solicitate spre rambursare prin CR2 finală.

Împotriva măsurii dispuse prin acest act administrativ, beneficiarul (reclamanta) a formulat contestație, soluționată prin răspunsul nr. x/1.08.2016, comunicat reclamantei la aceeași dată .

În raport de acest moment temporal - 1.08.2016 -, se observă că acțiunea în anulare ce formează obiectul dosarului pendinte a fost introdusă la data de 10.03.2017 (prin poștă - dosar fond), cu mult în afara termenului de 6 luni ce curge de la data la care a fost comunicat reclamantei răspunsul la plângerea prealabilă, potrivit art. 11 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 554/2004.

Pe de altă parte, data de 17.08.2016, reiterată de reclamantă în recurs ca fiind data emiterii scrisorii de informare a beneficiarului nr. 7255 a OI nu poate fi luată în considerare din perspectiva art. 11 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 554/2004, acesta fiind un act administrativ ulterior soluționării contestației administrative, care pune în aplicare soluția din această contestație.

Prin urmare, în condițiile în care recurenta-reclamantă nu a dovedit că se află în termenul de 6 luni reglementat de art. 11 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 554/2004 pentru formularea acțiunii, Înalta Curte constată că prima instanță în mod just a respins acțiunea în contencios administrativ, ca tardiv formulată.

Pentru considerentele expuse, găsind nefondate criticile din recurs subsumate cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) din același Cod, Înalta Curte va respinge recursul declarat de reclamanta Universitatea Tehnică Cluj-Napoca, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca neîntemeiată, excepția nulității recursului pentru nemotivare.

Respinge recursul declarat de reclamanta Universitatea Tehnică Cluj-Napoca împotriva sentinței civile nr. 235 din 26 iunie 2017, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 26 februarie 2020.