ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1606/2021

Ședința publică din data de 16 martie 2021

Asupra recursului de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Oradea, secția a II-a de contencios administrativ și fiscal, la data de 22 martie 2017, reclamanta S.C. A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta ANAF- Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Cluj Napoca prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Bihor, anularea Raportului de Inspecție Fiscală nr. x din 21.09.2016; anularea deciziei de impunere privind obligațiile fiscale principale aferente diferențelor bazelor de impozitare stabilite de inspecția fiscală la persoane juridice nr. F BH 687/21.09.2016; anularea dispoziției privind măsurile stabilite de organele de inspecție fiscală nr. x/19.09.2016 precum si a tuturor documentelor emise de parată în temeiul sau în conexitate cu decizia de impunere.

Prin completarea cererii, depuse anterior primului termen de judecată, la data de 28.09.2017, reclamanta a solicitat și anularea Deciziei de soluționare a contestației nr. 494/26.06.2017 emisă de DGRFP Cluj Napoca, arătând că își menține criticile, întrucât această decizie reia argumentele și motivarea ce a stat la baza emiterii deciziei de impunere.

Prin sentința nr. 99/CA/2018 - P.I. din data de 31 mai 2018, Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis acțiunea formulată și precizată de către reclamanta S.C. A. S.R.L., în insolvență, în contradictoriu cu pârâta ANAF - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Cluj Napoca prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Bihor, a dispus anularea Deciziei privind soluționarea contestației nr. 494/26.06.2017 emisă de pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Cluj Napoca, a Deciziei de impunere nr. x/21.09.2016, a Raportul de inspecție fiscală nr. x/21.09.2016 și a dispoziției privind măsurile stabilite de organele de inspecție fiscală nr. x/19.09.2016, toate emise de pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Cluj Napoca - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Bihor și a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 8.190 RON reprezentând cheltuieli de judecată.

Împotriva sentinței nr. 99/CA/2018 - P.I. din data de 31 mai 2018 pronunțate de Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a declarat recurs pârâtă Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Cluj-Napoca reprezentată de Administrația Județeană A Finanțelor Publice Bihor.

În cuprinsul motivelor de recurs nu a adus critici hotărârii atacate reluând aspecte în ce privesc fondul cauzei, așa cum au fost redate în acțiunea introductivă de instanță.

Intimata-reclamantă S.C. A. S.R.L. în insolvență prin administrator special B. și lichidator provizoriu cabinet individual de insolvență C. a depus întâmpinare solicitând respingerea căii de atac, ca nefondată.

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., cu aplicarea și a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., prin rezoluția din data de 7 ianuarie 2019, s-a fixat termen de judecată la data de 28 septembrie 2021, în ședință publică, cu citarea părților. Ulterior, termenul de judecată a fost preschimbat pentru data de 16 martie 2021, prin încheierea de ședință din data de 17 aprilie 2019.

II. Considerentele și soluția instanței de recurs

Examinând cu prioritate excepția nulității recursului, invocată din oficiu, în raport de dispozițiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nul, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) și art. 486 alin. (3) din C. proc. civ., republicat, potrivit cărora:

"(1) Cererea de recurs va cuprinde următoarele mențiuni:

d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat".(...)

(3) Mențiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) și c) - e),(...), sunt prevăzute sub sancțiunea nulității."

Articolul 487 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, prevede că:

"Recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile și în recurs."

Conform art. 489 alin. (1) din C. proc. civ., republicat:

"Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazului prevăzut la alin. (3).", iar potrivit art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., republicat:

"Aceeași sancțiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488."

Examinând recursul declarat în cauză prin raportare la aceste dispoziții legale, Înalta Curte constată că cererea de recurs nu cuprinde motivele de nelegalitate pe care pârâta își întemeiază cererea, criticile formulate neputând fi încadrate în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., în raport cu soluția pronunțată de prima instanță.

Potrivit art. 483 alin. (3) din C. proc. civ.:

"Recursul urmărește să supună Înaltei Curți de Casație și Justiție examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile", legiuitorul înțelegând să încadreze recursul în rândul căilor extraordinare de atac, obiectul său fiind acela al verificării aspectelor de nelegalitate indicate în mod expres și limitativ de dispozițiile art. 488 C. proc. civ.

Recursul nu reprezintă o cale devolutivă de atac, instanța de recurs fiind învestită cu analiza conformității hotărârii recurate în raport de dispozițiile legale incidente, prin prisma motivelor de casare expuse de art. 488 C. proc. civ.

În speță, recurenta-pârâtă prin cererea de recurs s-a rezumat la a prelua argumentele din acțiunea introductivă formulată în fața instanței de fond, fără a aduce reale critici raționamentului logico-juridic expus în considerentele sentinței recurate, și pentru care a fost reținută, ca inadmisibilă, cererea sa.

Instituția recurentă prin cererea de recurs nu aduce nicio critică raționamentului instanței de fond ci, așa cum s-a precizat anterior, se rezumă la a relua susținerile formulate în fața instanței de fond.

Deoarece recurenta-pârâtă nu s-a conformat exigențelor cerute de lege, și nu a formulat critici care să permită încadrarea motivelor de recurs într-unul din cazurile expres și limitativ prevăzute de art. 488 din C. proc. civ., rezumându-se la preluarea argumentelor expuse la fondul cauzei, Înalta Curte va aplica sancțiunea nulității recursului în conformitate cu dispozițiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 486 alin. (1) lit. d) și art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va anula recursul declarat de recurenta-pârâtă Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Cluj-Napoca reprezentată de Administrația Județeană a Finanțelor Publice Bihor.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de pârâta DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE CLUJ-NAPOCA reprezentată de Administrația Județeană A Finanțelor Publice Bihor împotriva sentinței nr. 99/CA/2018 - P.I. din 31 mai 2018 a Curții de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nemotivat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 16 martie 2021.