ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1602/2021

Ședința publică din data de 16 martie 2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată la data de 22 martie 2017 pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanții A., B., C., D., E., F., G., în contradictoriu cu pârâții Curtea de Apel Craiova, Tribunalul Dolj, au formulat contestație împotriva Deciziei nr. 4/03.02.2017 emise de Președintele Curții de Apel Craiova și anexei la Decizia nr. 4/03.02.2017 care cuprinde grilele de salarizare ale personalului auxiliar și conex de la tribunalele și judecătoriile din circumscripția Curții de Apel Craiova, în ceea ce privește stabilirea salariului bază de calcul pentru grefierul șef de secție/grefierul șef de judecătorie cu gradul I la nivelul de 3549 RON, precum și împotriva răspunsului primit la contestația prealabilă - Hotărârea Colegiului de Conducere al Curții de Apel Craiova nr. 7/22.02.2017, solicitând obligarea pârâtei Curtea de Apel Craiova să stabilească în grila unică de salarizare anexă la decizia nr. 4/03.02.2017) un salariu bază de calcul pentru grefierul șef de secție/grefier șef de judecătorie la nivelul celui pentru funcția de prim grefier gradul I; obligarea pârâtului Tribunalul Dolj să recalculeze salariul lor raportat la salariul bază de calcul în cuantum de 3641 RON; obligarea pârâților la plata retroactivă a diferențelor bănești corespunzătoare drepturilor rezultate ca urmare a modificării deciziei nr. 4/03.02.2017 și recalculării salariului.

Prin decizia civilă nr. 4061 pronunțată în data de 31 octombrie 2017, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul Tribunalul Dolj, ca neîntemeiată și a respins cererea de chemare în judecată formulată de către reclamanții A., B., C., D., E., F., G., în contradictoriu cu pârâții Curtea de Apel Craiova și Tribunalul Dolj, ca neîntemeiată.

Împotriva deciziei civile nr. 4061 pronunțată la 31 octombrie 2017 de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal au declarat recurs recurentul H. și recurenții-reclamanți A., B., C., D., E., F., G., care invocând prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. au solicitat admiterea recursului, casarea deciziei civile și pe fond admiterea acțiunii, așa cum a fost formulată în cauză.

Intimații-pârâți Tribunalul Dolj și Curtea de Apel Craiova au depus întâmpinare prin care au solicitat respingerea căii de atac, ca fiind nefondată.

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., fără aplicarea dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., prin rezoluția din data de 7 ianuarie 2019, s-a fixat termen de judecată la data de 12 octombrie 2021, în ședință publică, cu citarea părților. Ulterior, termenul de judecată a fost preschimbat pentru data de 16 martie 2021, prin încheierea de ședință din data de 17 aprilie 2019.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând cu prioritate excepția nulității recursului, pentru nedepunerea în original a cererii de recurs, invocată din oficiu, în temeiul art. 248 alin. (1), aplicabil în virtutea normei de trimitere de la art. 494 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că excepția este întemeiată, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. e) din C. proc. civ.: "Cererea de recurs va cuprinde următoarele mențiuni:…semnătura părții sau a mandatarului părții în cazul prevăzut la art. 13 alin. (2), a avocatului sau, după caz, a consilierului juridic."

Aceste dispoziții se corelează cu dispozițiile generale în materia depunerii cererilor adresate instanțelor de judecată, art. 148 C. proc. civ. indicând că:

"Orice cerere adresată instanțelor judecătorești trebuie să fie formulată în scris și să cuprindă…, precum și semnătura."

Potrivit art. 268 din C. proc. civ., având denumirea marginală "Rolul semnăturii":

"(1) Semnătura unui înscris face deplină credință, până la proba contrară, despre existența consimțământului părții care l-a semnat cu privire la conținutul acestuia. Dacă semnătura aparține unui funcționar public, ea conferă autenticitate acelui înscris, în condițiile legii.(2) Când semnătura este electronică, aceasta nu este valabilă decât dacă este reprodusă în condițiile prevăzute de lege."

Conform art. 486 alin. (2) și (3) din C. proc. civ.:

"(2) La cererea de recurs se vor atașa (...), precum și, dacă este cazul, procura specială, împuternicirea avocațială sau delegația consilierului juridic.(3) Mențiunile prevăzute la (...), precum și cerințele menționate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancțiunea nulității.(...)"

Prin urmare, întrucât semnătura are rolul de a atesta voința părții cu privire la conținutul înscrisului pe care l-a semnat, ea trebuie să fie scrisă de mâna acesteia, neputând să fie dactilografiată, imprimată sau înlocuită prin parafă.

Analizând actele dosarului, Înalta Curte constată că recurenții-reclamanți au depus cererea de recurs prin fax, la data de 26 iulie 2018, fiind înregistrată la instanța de fond la aceeași dată, recursul purtând semnături olografe, semnături care, datorită modalității de depunere, se regăsesc în forma imprimată.

Totodată, se reține că la dosarul cauzei nu se află un exemplar original al recursului care să cuprindă semnăturile olografe ale recurenților-reclamanți.

Recurenții-reclamanți H., A., B., C., D., E., F., G. nu au comunicat instanței un exemplar original al recursului, deși au fost citați cu mențiune în acest sens și nici nu au procedat la semnarea pe exemplarul aflat la dosarul cauzei.

În aceste condiții, Înalta Curte constată că nu sunt întrunite condițiile de formă ale recursului prevăzute de dispozițiile art. 486 alin. (1) lit. e) și alin. (2) din C. proc. civ., recursul necuprinzând semnături, care trebuie aplicate în original pe actele procesuale depuse la instanțele de judecată, nefiind suficientă o copie imprimată a acestuia.

În acest sens este și soluția de principiu adoptată în ședința din 29 ianuarie 2018 a judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție, potrivit căreia "în ipoteza în care o parte litigantă înaintează cererea de recurs exclusiv prin fax sau e-mail și instanța face demersuri pentru a obține exemplarul purtând semnătura olografă, iar partea nu se conformează, sancțiunea aplicabilă este cea a anulării cererii de recurs."

Prin urmare, pentru considerentele arătate și în temeiul dispozițiilor art. 486 alin. (1) și (3) și art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va constata nul recursul declarat de recurentul H. și recurenții-reclamanți A., B., C., D., E., F., G..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de reclamanții H., A., B., C., D., E., F., G. împotriva deciziei civile nr. 4061 din 31 octombrie 2017 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 16 martie 2021.