ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 77/2021

Ședința publică din data de 14 ianuarie 2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Tribunalul Brăila, Curtea de Apel Galați, Ministerul Justiției și Ministerul Finanțelor Publice:

- anularea în parte a Deciziei nr. 27/02.02.2017 în ceea ce privește valoare de referință sectorială de 405, precum și data de la care se aplică valoarea de referință sectorială majorată în ceea ce privește cuantumul acesteia și emiterea unei noi decizii de încadrare, cu luarea în considerare a nivelului maxim al indemnizației de încadrare brută lunară, stabilită prin raportare la o valoare de referință sectorială de 445,5 RON, corespunzătoare funcției, gradului profesional, gradație și vechime în funcție, începând cu data de 09 aprilie 2015; - obligarea pârâților la repararea prejudiciului creat prin neaplicarea Legii nr. 71/2015, respectiv plata diferenței dintre venitul calculat potrivit referințelor menționate anterior și venitul efectiv plătit aferent perioadelor cuprinse între 09.04.2015 - 01.122015 și respectiv 01.122015-01.102016 (VRS de 405 RON + 10%);

- obligarea pârâtei Curtea de Apel Galați la emiterea unei noi Decizii de încadrare cu respectarea legislației, la nivelul cel mai mare aflat în plată pentru funcția de grefier, cu luarea în considerare a grilelor de salarizare stabilite în baza acelorași acte normative, pentru personalul auxiliar și conex din cadrul Parchetelor și din cadrul majorităților Curților de Apel care au admis contestațiilor și au dispus recalcularea salariilor conform grilelor de la Parchete, în concordanță cu Decizia Curții Constituționale nr. 794/2016 și Decizia nr. 23 din 26 septembrie 2016, pronunțată de către Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept;

- obligarea pârâților la repararea prejudiciului creat prin neaplicarea Legii nr. 71/2015, respectiv restituirea pentru fiecare lună, până la recunoașterea efectivă a dreptului, a diferenței dintre venitul pe care l-ar fi obținut potrivit Legii nr. 71/2015 și a O.U.G. nr. 20/2016 (cu indemnizația calculată prin raportare la o valoare de referință sectorială de 445,5 RON, corespunzătoare fiecărei funcții, grad profesional, gradație și vechime în funcție, începând cu data de 16 ianuarie 2014, prin raportare la o valoare de referință sectorială de 405 RON începând cu 09.04.2015 + 10% începând cu 01.12.2015) și venitul efectiv plătit (prin raportare la o valoare de referință sectorială de 291.98 RON), sumă care va fi actualizată cu indicele de inflație și și plata dobânzii penalizatoare, calculată de la data exigibilității fiecărei obligații lunare de plată și până la data plății efective.

Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 4152 din 6 noiembrie 2017, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților Ministerul Justiției și Ministerul Finanțelor Publice și a respins, în consecință, acțiunea față de acești pârâți.

Totodată, a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune cu privire la drepturile solicitate pentru perioada anterioară datei de 10.05.2014 și a respins ca fiind prescrise aceste drepturi.

De asemenea, a admis în parte acțiunea formulată de reclamant și a obligat pârâții Curtea de Apel Galați și Tribunalul Brăila la plata către reclamant a diferenței dintre venitul calculat potrivit referințelor sectoriale prevăzute în decizia nr. 178/16.06.2017 a Președintelui Curții de Apel Galați și venitul efectiv plătit începând cu data de 9.04.2015, sumă care va fi actualizată cu indicele de inflație, precum și cu plata dobânzii legale calculată de la data exigibilității fiecărei obligații lunare de plată și până la data plății effective, respingând în rest acțiunea, capătul de cerere privind anularea deciziei, nemaiavând obiect.

Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâții și Tribunalul Brăila și Curtea de Apel Galați.

3.1. În motivarea căii de atac, recurentul Tribunalul Brăila a solicitat admiterea recursului și respingerea acțiunii ca rămasă fără obiect, având în vedere ordinul emis de Ministerul Justiției și deciziile emise în aplicare de către Curtea de Apel Galați.

3.2. În dezvoltarea motivelor de recurs, recurenta Curtea de Apel Galați a învederat că acțiunea a rămas fără obiect, având în vedere că Ministerul Justiției a emis Ordinul nr. 2066/C/25.05.2018, în temeiul căreia a procedat la emiterea Deciziilor de salarizare nr. 126 și 127 din 22.062018, prin care reclamantului i-a fost recunoscut un nivel de salarizare superior celui obținut prin sentința atacată.

Totodată, în ceea ce privește capetele de cerere potrivit cărora, reclamantul a solicitat obligarea pârâților la plata sumelor indicate, actualizate cu indicele pozitiv de Inflație șî dobânda legală la aceste sume, a apreciat că acestea sunt accesorii capătului principal de cerere, iar potrivit principiului de drept accesoriuoi sequitur principale se impune a fi respinse ca neîntemeiate,

În concluzie, a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței atacate și respingerea acțiunii ca rămasă fără obiect.

Prin întâmpinare, intimatul-reclamant A. a solicitat respingerea recursurilor și menținerea sentinței atacate, fiind legală.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursurilor

Examinând cu prioritate, conform art. 248 din C. proc. civ., excepția tardivității recursului Tribunalului Brăila Înalta Curte reține că este întemeiată.

Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate de recurenta Curtea de Apel Galați Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

1.1. Cu privire la recursul pârâtului Tribunalul Brăila. Regularitatea promovării căii de atac.

În temeiul dispozițiilor art. 248 alin. (1) din Codul de procedură, Înalta Curte va examina cu prioritate excepția tardivității recursului.

Conform art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, hotărârea prin care s-a soluționat acțiunea în contencios poate fi atacată cu recurs, în termen de 15 zile de la comunicare.

Potrivit art. 182 alin. (1) din C. proc. civ., "Termenul care se socotește pe zile, săptămâni, luni sau ani se împlinește la ora 24:00 a ultimei zile în care se poate îndeplini actul de procedură".

În cauză, se constată că sentința atacată a fost comunicată recurentului-pârât Tribunalul Brăila la data de 23 august 2018, iar recursul a fost declarat la data de 13 septembrie 2018, așadar, cu depășirea termenului legal, absolut și imperativ prevăzut de art. 20 din Legea nr. 554/2004 coroborat cu art. 182 alin. (2) din C. proc. civ., care s-a împlinit la data de 10 septembrie 2018, conform prevederilor art. 181, 182 raportat la art. 184 din C. proc. civ.

Prin urmare, recurentul a exercitat calea de atac după împlinirea termenului legal și nu a dovedit că întârzierea s-ar datora unor motive temeinic justificate.

Potrivit dispozițiilor art. 185 alin. (1) din C. proc. civ., "când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel. Actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate".

Căile de atac și termenele în care acestea pot fi exercitate sunt reglementate prin norme de ordine publică, întrucât se întemeiază pe interesul general de a înlătura orice împrejurări ce ar putea tergiversa, în mod nejustificat, judecata unei cauze.

Așadar, nici părțile și nici instanța de judecată nu pot deroga de la termenele prevăzute de lege pentru exercițiul unei căi de atac și de la modalitatea în care acestea se calculează.

Reclamantul-reclamant a învestit instanța de contencios administrativ cu o acțiune vizând anularea deciziei atacate și obligarea autorității pârâte la emiterea unei noi decizii de încadrare, cu luarea în considerare a nivelului maxim al indemnizației de încadrare brută lunară, la valoarea de referință cerută, potrivit actelor normartive incidente, pentru perioadele solicitate, și obligarea pârâților la repararea prejudiciului creat, actualizat cu rata inflației, plus dobânzile legale.

Având în vedere împrejurarea că a fost emisă Decizia nr. 178/16.06.2017 a Președintelui Curții de Apel Galați, prin care se stabilește raporturile de drept salarial atât pentru reclamant, cât și pentru întregul personal din cadrul și din circumscripția curții de apel pârâte, pentru întreaga perioadă de referință în cauză, inclusiv pentru perioada reglementată de decizia atacată în cauză, prima instanță a constată că cererea privind anularea acestui nu mai are obiect, fiind respinsă în consecință.

Însă, prima instanță a apreciat că indicarea, în cuprinsul deciziei nr. 178/16.06.2017 a Președintelui Curții de Apel Galați, a faptului că după asigurarea fondurilor de către Ministerul Justiției se vor plăti și diferențele salariale rezultate din aplicarea deciziei, nu echivalează cu realizarea pretenției reclamantului aferente capătului de cerere privind repararea prejudiciului, ci doar cu recunoașterea acestei pretenții, dispunând astfel obligarea pârâților la plata către reclamant a diferenței dintre venitul calculat potrivit referințelor sectoriale prevăzute în noua decizie emisă și venitul efectiv plătit începând cu data de 9.04.2015, sumă care va fi actualizată cu indicele de inflație, precum și cu plata dobânzii legale calculată de la data exigibilității fiecărei obligații lunare de plată și până la data plății efective.

Contrar susținerilor recurentei, în mod corect prima instanță a admis capătul de cerere privind actualizarea cu indicele de inflație a sumelor datorate și plata dobânzii legale, având în vedere că prin decizia emisă s-a stabilit acordarea diferențelor salariale datorate, dar nu și actualizarea sumelor pretinse cu indicele de inflație și dobânda legală.

Din aceasă perspectivă, în cauză, se impune cumulul dobânzii legale cu actualizarea în temeiul principiului reparării integrale a prejudiciului, fiind mecanisme menite a repara prejudicii distincte, cum corect a apreciat și judecătorul fondului.

Relevantă în acest sens este Decizia nr. 2/2014 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii, în dosarul nr. x/2013, în care se prevede că:

"În aplicarea dispozițiilor art. 1082 și 1088 din C. civ. din 1864, respectiv art. 1.531 alin. (1), alin. (2) teza I și art. 1.535 alin. (1) din Legea nr. 287/2009 privind C. civ., republicată, cu modificările ulterioare, pot fi acordate daune-interese moratorii sub forma dobânzii legale pentru plata eșalonată a sumelor prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea unor drepturi salariale personalului din sectorul bugetar în condițiile art. 1 și 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, aprobată cu modificări prin Legea nr. 230/2011".

În considerentele acestei decizii, s-a reținut că "…pierderea efectiv suferită de creditor, ca prim element de reparare integrală a prejudiciului, este remediată prin măsura prevăzută de art. 1 alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 71/2009, constând în actualizarea sumelor stabilite prin titlul executoriu cu indicele prețurilor de consum (…). Însă principiul reparării integrale a prejudiciului suferit de creditor, ca efect al executării eșalonate a titlurilor executorii, impune și remedierea celui de-al doilea element constitutiv al prejudiciului, prin acordarea beneficiului de care a fost lipsit (lucrum cessans), respectiv daune-interese moratorii, sub forma dobânzii legale".

Așadar, prin această decizie, aplicabilă în cauză, s-a stabilit atât posibilitatea de acordare, cât și posibilitatea de cumulare a celor două elemente în discuție (dobânda și indicele de inflație).

În fine, cât privește susținerea recurentei, în sensul că acțiunea a rămas fără obiect, fiind emise deciziile în aplicarea Ordinului Ministerului Justiției nr. 2066/C/25.05.2018, Înalta Curte reține că nu s-a făcut dovada executării în integralitate a sentinței în privința plății respectivelor drepturi salariale.

Prin urmare, criticile pârâtwi sunt nefondate. soluția pronunțată de prima instanță reflectă interpretarea și aplicarea corectă a prevederilor legale incidente cauzei.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul pârâtului Tribunalului Brăila ca tardiv formulat, aplicând sancțiunea juridică a decăderii, reglementată de art. 185 alin. (1) din același cod.

Totodată, va respinge recursul formulate de pârâta Curtea de Apel Galați, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul pârâtului Tribunalul Brăila împotriva sentinței nr. 4152 din 06 noiembrie 2017 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal ca tardiv formulat.

Respinge recursul formulat de pârâta Curtea de Apel Galați împotriva sentinței nr. 4152 din 6 noiembrie 2017 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 14 ianuarie 2021.