ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1558/2022

Circumstanțele cauzei. Cererea de chemare în judecată. Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2021, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Sănătății și Universitatea de Medicină și Farmacie "Grigore T.Popa" Iași a formulat contestație împotriva: I. - Rezultatului probei practice și a rezultatului final la examenul pentru obținerea gradului profesional de medic primar, specialitatea endocrinologie din sesiunea 06 iulie 2020 organizat de Ministerul Sănătății prin intermediul UMF Iași, solicitând: - anularea rezultatului "respins" la această probă, notată în catalogul examenului acestei probe și catalogul final al examenului; - reluarea procedurii probei practice, a examenului, cu afișarea, din timp si aducerea la cunoștință a bibliografiei de examen, cu respectarea specificului acestei probe, cu elaborarea de grilă de examinare și cu posibilitatea de contestare a notei obținute la o comisie de contestații cu o altă componență decât cea a comisiei de examen și pe baza unei metodologii clare si complete, aduse, în prealabil, la cunoștința candidaților, pentru examenul de medic specialist primar; - anularea procesului-verbal încheiat la data de 16 iulie 2020 de membrii Comisiei de soluționare a contestației la proba practica din cadrul UMF Iași, prin care i-a fost respinsă contestația. II. Anularea parțială a Metodologiei "privind desfășurarea probelor pentru examenul de obținerea gradului de medic, medic dentist, respectiv, farmacist primar" (Anexa nr. 13 la Ordinul Ministrului Sănătății nr. 1195/01.07.2020), în ceea ce privește dispozițiile care reglementează procedura examenului pentru obținerea gradului profesional de medic specialist primar și, în mod special, a celor care reglementează în competența comisiei de examen și de elaborare a subiectelor de examen și competența de soluționare a contestațiilor împotriva notei obținute pentru fiecare proba de examen. III. Anularea Adresei nr. x/09.11.2020 prin care i-a fost respinsă contestația împotriva Metodologiei la examenul de primariat în specialitate. De asemenea, reclamanta a mai solicitat obligarea pârâților, în solidar, la plata de daune morale în cuantum de 10.000 de RON, reprezentând lezarea imaginii și credibilității profesionale, a respectului profesional, a demnității în societate, în rândul colectivului medical, echivalentul reparației pentru stresul, incertitudinea, frustrarea create, a stării de disconfort psihic, a percepției în familie, persoane cunoscute, în mediul profesional, precum și obligarea pârâților, în solidar, la plata cheltuielilor de judecată.

Hotărârea primei instanțe. Prin încheierea din data de 08.04.2021, Curtea de Apel Galați a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Sănătății având în vedere obiectul acțiunii, precizările formulate cu privire la cele două capete de cerere și formularea acțiunii în contradictoriu cu cei doi pârâți și faptul că Ministerul Sănătății este emitentul Ordinului nr. 1195/2020. Prin sentința nr. 155 din data de 06 iulie 2021, Curtea de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal a admis acțiunea formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâții Ministerul Sănătății și Universitatea de Medicină și Farmacie "Grigore T. Popa", a anulat rezultatul probei practice și rezultatul final la examenul pentru obținerea gradului profesional de medic primar, specialitatea endocrinologie, din sesiunea 06.07.2020, în privința reclamantei, a anulat rezultatul "respins" la această probă, notată în catalogul probei și în catalogul definitiv, a anulat procesul-verbal din 16.07.2020 întocmit de Comisia de examen/Comisia de contestații din cadrul UMF Iași, a dispus reluarea în privința reclamantei a probei practice a examenului, cu: - publicarea în prealabil a bibliografiei de examen și a metodologiei privind desfășurarea probelor pe site-ul Ministerului Sănătății, - întocmirea și publicarea într-un loc vizibil și accesibil de către candidat a criteriilor stabilite de comisia de examinare (număr de subiecte, timp de executare, expunere etc.) anterior susținerii probei practice, - întocmirea și publicarea într-un loc vizibil și accesibil de către candidat a baremurilor procedurale aplicabile, stabilite de comisia de examen, ulterior susținerii probei practice, - obligativitatea desemnării unei comisii distincte de comisia de examinare, pentru soluționarea eventualelor contestații. A anulat adresa nr. x/09.11.2020 emisă de Ministerul Sănătății, a anulat în parte Anexa nr. 13 la OMS 1195/01.07.2020, în ceea ce privește procedura de desfășurare a probei practice, pentru neregularitățile cu privire la care s-a dispus reluarea probei practice, a obligat pârâții, în solidar, la plata daunelor morale în cuantum de 10.000 RON către reclamantă, precum și a cheltuielilor de judecată, în cuantum de 3100 RON, reprezentând taxe de timbru și onorariu avocat.

Cererile de recurs. Pârâta Universitatea de Medicină și Farmacie Grigore T. Popa a declarat recurs împotriva încheierii din 08.04.2021 prin care s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive și a sentinței nr. 155 din 06.07.2021 în ceea ce privește acordarea daunelor morale, iar pârâtul Ministerul Sănătății a declarat recurs împotriva sentinței nr. 155 din 06.07.2021. În dezvoltarea motivelor de recurs, pârâta Universitatea de Medicină și Farmacie Grigore T. Popa a criticat încheierea din data de 08.04.2021 prin care s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive arătând că într-adevăr acțiunea are mai multe capete de cerere, însă, din moment ce instanța a reținut aspecte ce țin de nelegalitatea metodologiei aprobate prin Anexa OMS nr. 1195/01.07.2020, consideră că Universitatea și comisia desemnată nu a făcut altceva decât să respecte metodologia aprobată. În motivarea sentinței se face trimitere în mai multe rânduri la Referatul nr. x/26.03.2021, înregistrat sub nr. x/12.05.2021, întocmit de Corpul de Control al Ministerului Sănătății, prin care s-a stabilit că nu a fost asigurată transparentizarea Metodologiei aprobate prin Anexa OMS nr. 1195/01.07.2020, anterior datei organizării acestui examen și nu au fost puse la dispoziție criteriile stabilite de comisia de examinare (număr subiecte, timp de executare, expunere etc.) și nici baremurile procedurale aplicabile pentru desfășurarea probei practice din cadrul examenului de medic primar și nici nu s-au putut constata dacă au fost aduse la cunoștința candidaților înscriși precum și faptul că, Metodologia este deficitar reglementată și se propune modificarea dispozițiilor privind procedura de contestare prevăzută în cuprinsul Metodologiei, în sensul desemnării unei comisii distincte pentru soluționarea contestațiilor și a stabilirii termenelor și etapelor soluționării acestora, însă, deși prin întâmpinare a invocat chestiuni ce țin de proba practică și de aspectele sesizate de către comisia de examinare formată din membrii, cadre didactice ale UMF Iași, instanța a analizat neregularitățile de ordin procedural constatate cu prilejul desfășurării probei practice în fața comisiei de examinare. Este adevărat că răspunsurile și conținutul acestora la proba practică este de competența exclusivă a comisiei de examinare, însă aceasta nu a făcut decât să aplice prevederile Metodologiei astfel cum erau prevăzute în Ordinul OMS nr. 1195/2020, iar prima instanță trebuia să analizeze capetele de cerere în mod gradual, realizând și o analiză progresivă, neexistând o "culpă" a Universității, din moment ce comisia a acționat în baza unei norme legale valabile la momentul examinării. În ceea ce privește cererea reclamantei privind acordarea de daune morale în cuantum de 10.000 RON consideră că aceasta nu a administrat probe, iar instanța de fond, în mod greșit a stabilit culpa autorității pârâte. Prin primul motiv de recurs pârâtul Ministerul Sănătății a arătat că instanța de fond a pronunțat hotărârea cu depășirea atribuțiilor și în mod greșit a anulat adresa nr. x/09.11.2020, adresă care nu poate fi calificată drept act administrativ în înțelesul art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, dat fiind faptul că aceasta nu este susceptibilă să producă, prin ea însăși, efecte juridice. în sensul de a naște, modifica ș stinge raporturi juridice. Astfel, în cauză este incident motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., instanța depășind atribuțiile puterii judecătorești. În continuare, pârâtul arată că în mod neîntemeiat instanța a respins excepțiile invocate de Ministerul Sănătății, soluția fiind dată cu încălcarea art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ. Cu privire la motivul de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. se arată că adresa nr. x/09.11.2020 nu dă naștere, nu modifică și nu stinge niciun raport juridic, nu este act administrativ în sensul Legii nr. 554/2004, iar instanța de fond nu a motivat sub nicio formă soluția de anulare a acestei adrese. Cu privire la motivul de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. se arată că, Ministerul Sănătății a elaborat OMS nr. 1195/01.07.2020 pentru aprobarea Metodologiei și a comisiilor de examinare a candidaților înscriși la examenul de obținere a gradului de medic, medic dentist, respectiv farmacist primar din sesiunea 06.07.2020, din centrele universitare: București, Cluj-Napoca, Craiova, Constanța, Iași, Oradea, Sibiu, Târgu Mureș, Timișoara, Arad, Brașov și Galați, precum și a metodologiei privind desfășurarea probelor acestui examen prin care a aprobat comisiile de examinare din cele 12 centre și metodologia privind desfășurarea probelor, metodologie care vizează comisia de examen, și nu candidații, însă comisiile de examinare a candidaților au fost constituite la nivelul centrelor universitare din medici angajați ai instituțiilor de învățământ superior medical din centrele universitare organizatoare, rolul Ministerului Sănătății fiind acela de a aproba acele comisii. După cum reiese din anunțul de concurs și așa cum a arătat și intimata - reclamantă, concursul a fost organizat de pârâtul UMF Iași, astfel că inclusiv acest capăt de cerere îl vizează doar pe acest pârât, Ministerul Sănătății neavând nicio implicare în organizarea concursului, acesta fiind doar cel care a elaborat metodologia. Ministerul Sănătății nu are atribuții în ceea ce privește anularea rezultatului probei practice și a rezultatului final, precum și anularea procesului-verbal din 16.07.2020, aspect în raport de care, în mod eronat a reținut instanța că atât Ministerul Sănătății cât și UMF Iași au calitate procesuală pasivă. Din procesul-verbal din data de 16.07.2020 semnat de membrii comisiei de examen pentru specialitatea Endocrinologie, din centrul universitar Iași, reiese faptul că la proba paraclinică (practică), în unanimitate, membrii comisiei de examen, au fost de acord cu notarea răspunsurilor reclamantei, la subiectele probei respective, cu nota 7.00 (șapte, 00%), însă această notă nu este suficientă pentru promovarea examenului de grad profesional, așa cum se specifică nu numai în metodologia de examen ci și în publicația de examen. Răspunsul la contestațiile depuse de candidați, fiind de competența comisiei de examen, așa cum este precizat și în Metodologia aprobată pentru acest examen, a fost legal întocmit și asumat prin semnăturile membrilor comisiei respective. Prin plângerea formulată, reclamanta a contestat legalitatea atribuției comisiei de examen de a reevalua prestația reclamantei la proba paraclinică (practică). Acest fapt implică atât contestarea capacității comisiei de a evalua prezentarea făcută de candidat, din punct de vedere al cunoștințelor de specialitate, cât și dreptul instituțiilor de învățământ medical uman superior, de a credita cadrele didactice desemnate în comisiile de examen, de imparțialitate în cazul reexaminării candidaților. Conform procesului-verbal, membrii comisiei de examen, cadre didactice la disciplina de profil a specialității Endocrinologie și medici primari cu doctorat în această specialitate, argumentează mai multe aspecte ale felului în care, evaluarea reclamantei a dovedit cunoștințe lacunare, interpretări eronate, respectiv lipsa răspunsului corespunzător la întrebările comisiei, aspecte care au condus la depunctarea acesteia cu obținerea notei șapte la proba respectivă. Faptul că soluționarea contestației reclamatei a fost făcută de către comisia de examen, nu înseamnă că a fost vătămată într-un drept al său, astfel: Reclamanta a avut dreptul de a depune o contestație la proba la care a fost respinsă și a depus contestația privind rezultatul obținut, la comisia de examen. Pe baza acesteia, proba susținută și contestată a fost reevaluată de comisia de examen, care a argumentat rezultatele obținute, respectiv răspunsurile nesatisfăcătoare la care a fost depunctată. Comisia a formulat reclamantei un răspuns în scris la contestația depusă și i-a comunicat soluția de menținere a notei șapte la această probă. Față de cele arătate, procedura contestației depuse, a fost legal efectuată și încheiată, rezultatul final al examenului susținut de reclamantă în această sesiune, fiind cel comunicat de comisia de examen, motiv pentru care, reclamanta nu a fost prejudiciată într-un drept al său. Referitor la susținerile reclamantei cu privire la faptul că OMS nr. 1195/01.07.2020 nu este publicat în Monitorul Oficial și nu a putut lua cunoștință de acesta, învederează că acest ordin nu este act administrativ cu caracter normativ ci act administrativ cu caracter individual care se adresează comisiilor de examen și a fost publicat pe site-ul Ministerului Sănătății. Chiar dacă reclamanta nu este mulțumită de rezultatul examenului și de răspunsul primit, nota obținută de aceasta la examenul de medic primar, specialitate Endocrinologie, nu poate fi anulată atât timp cât reclamanta nu a dobândit cunoștințele necesare pentru promovare. Reclamanta este una dintre cei 1727 candidați ai sesiunii de examen 06.07.2020, care nu a putut accepta, la una dintre probele de examen nota 7.00, cu care a fost evaluată de către comisia de examen. Solicitarea reclamantei, transmisă comisiei de examen sub forma unei contestații, de a i se reconsidera prestația din cadrul probei practice a examenului de obținere a gradului de medic primar din sesiunea 06.07.2020, cu reevaluarea răspunsului oferit de candidată comisiei de examen, a fost în mod evident luată în considerare, așa cum reiese clar din documentele depuse la dosar și puse la dispoziția instanței, iar în urma reevaluării prestației candidatei, comisia de examen a stabilit că nota finală a candidatei nu s-a modificat, rămânând nota 7,00. Referitor la daunele morale, recurentul-pârât a arătat că, instanța de fond a apreciat în mod greșit că prin obținerea unui rezultat negativ a fost afectată imaginea și credibilitatea profesională a reclamantei în rândul colectivului medical în care și-a desfășurat activitatea timp de 5 ani, stresul, incertitudinea și frustrarea creată prin pierderea examenului și nefinalizarea corespondenței administrative decât după numeroase demersuri, afectarea percepției familiei și a persoanelor cunoscute asupra pregătirii profesionale și a statutului reclamantei, modalitatea netransparentă, impredictibilă și lipsită de verificabilitate a examenului, cererea de acordare a daunelor morale este întemeiată, urmând a fi obligați pârâții, în solidar, la plata sumei de 10.000 RON cu titlu de daune morale către reclamantă. Soluția instanței este contradictorie. Astfel, se reține că prin apărările formulate, pârâții fac trimitere la conținutul răspunsurilor reclamantei, apreciind că aceasta a dovedit o pregătire deficitară, instanța nu se poate pronunța asupra neregularităților de ordin procedural constatate cu prilejul desfășurării probei practice în fața comisiei de examinare din cadrul pârâtei Universitatea de Medicină și Farmacie "Grigore T, Popa", neregularități care au decurs chiar din nelegalitatea Metodologiei privind desfășurarea probelor pentru examenul de obținere a gradului de medic, medic dentist, respectiv farmacist primar, din sesiunea 06.07.2020, aprobată prin anexa nr. 13 la OMS nr. 1195/01.07.2020. Astfel, instanța acordă daune morale pentru prejudiciu de imagine însă recunoaște că nu se poate pronunța asupra neregularităților de ordin -procedural constatate cu prilejul desfășurării probei practice în fața comisiei de examinare. Totodată, instanța trebuie să stabilească un anumit echilibru între prejudiciul moral suferit și despăgubirile acordate, în măsură să permită celui prejudiciat anumite avantaje care să atenueze suferințele morale, fără a se ajunge însă în situația îmbogățirii fără just temei. De asemenea, suma de 3100 RON reprezentând cheltuieli de judecată nu este justificată. Potrivit art. 451 C. proc. civ., intitulat Cuantumul cheltuielilor de judecată, prevede, la alin. (2), că instanța poate, chiar și din oficiu, să reducă motivat partea din cheltuielile de judecată reprezentând onorariul avocaților, atunci când acesta este vădit disproporționat în raport cu valoarea sau complexitatea cauzei ori cu activitatea desfășurată de avocat, ținând seama și de circumstanțele cauzei. Or, obligarea Ministerului Sănătății la plata cheltuielilor de judecată instituie o obligație excesiv de oneroasă, iar pentru protejarea instituției pârâte, consideră că se impune aplicarea dispozițiilor art. 451 C. proc. civ., care prevăd posibilitatea instanței de a reduce onorariile avocațiale. Pentru aceste motive, solicită în principal, admiterea recursului, casarea sentinței nr. 155/06.07.2021 a Curții de Apel Galați și în rejudecare admiterea excepțiilor invocate și respingerea cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată și în subsidiar, diminuarea daunelor morale în cuantum de 10.000 RON și reducerea cheltuielilor de judecată în cuantum de 3.100 RON.

Apărările formulate în cauză. Prin întâmpinările depuse, intimata-reclamantă A. a invocat, în principal, excepția nulității recursului declarat de pârâta Universitatea de Medicină și Farmacie "Grigore T.Popa" pentru neîncadrarea criticilor în vreunul dintre cazurile de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ., precum și a recursului declarat de pârâtul Ministerul Sănătății pentru neîncadrarea criticilor în cazurile de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 4, 6 și 8 C. proc. civ. Cu privire la fondul cauzei a solicitat respingerea recursurilor, ca nefondate.

Procedura de soluționare a recursului. Cu privire la examinarea recursului în completul filtru În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471 1 și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., cu aplicarea și a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013. În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471 1 și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., prin rezoluția din data de 25 octombrie 2021, s-a fixat termen de judecată pentru soluționarea cererii de recurs la data de 16 martie 2022, în ședință publică, cu citarea părților.

Soluția instanței de recurs 6.1. Analizând cu prioritate excepția nulității recursurilor, în temeiul dispozițiilor art. 248 din C. proc. civ., Înalta Curte o va respinge, pentru argumentele expuse în continuare. Potrivit dispozițiilor art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., "(1) Instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei." Cu privire la excepția nulității cererii de recurs formulată de pârâta Universitatea de Medicină și Farmacie "Grigore T.Popa", Înalta Curte constată că, deși criticile formulate nu au fost încadrate în vreunul dintre cazurile de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ., dezvoltarea acestora face posibilă încadrarea în cazul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., aspect în raport de care va respinge excepția nulității, ca neîntemeiată. Cu privire la recursul declarat de pârâtul Ministerul Sănătății, Înalta Curte constată că cererea de recurs se întemeiază pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 4, 6 și 8 C. proc. civ., iar dezvoltarea criticilor formulate pot fi încadrate în cazurile de casare reglementate de aceste dispoziții, context în care excepția nulității recursului va fi respinsă, ca nefondată. 6.2. Examinând sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, Înalta Curte va respinge recursurile, ca nefondate, pentru următoarele considerente: Intimata-reclamantă a învestit instanța de contencios administrativ și fiscal cu o cerere prin care a solicitat: I. Anularea rezultatului probei practice și a rezultatului final "respins" la examenul pentru obținerea gradului profesional de medic primar, specialitatea endocrinologie din sesiunea 06 iulie 2020 organizat de Ministerul Sănătății prin intermediul UMF Iași; reluarea procedurii probei practice, a examenului, cu afișarea, din timp și aducerea la cunoștință a bibliografiei de examen, cu respectarea specificului acestei probe, cu elaborarea de grilă de examinare și cu posibilitatea de contestare a notei obținute la o comisie de contestații cu o altă componență decât cea a comisiei de examen și pe baza unei metodologii clare si complete, aduse, în prealabil, la cunoștința candidaților, pentru examenul de medic specialist primar; anularea procesului-verbal încheiat la data de 16 iulie 2020 de membrii Comisiei de soluționare a contestației la proba practica din cadrul UMF Iași, prin care i-a fost respinsă contestația. II. Anularea parțială a Metodologiei "privind desfășurarea probelor pentru examenul de obținerea gradului de medic, medic dentist, respectiv, farmacist primar" (Anexa nr. 13 la Ordinul Ministrului Sănătății nr. 1195/01.07.2020), în ceea ce privește dispozițiile care reglementează procedura examenului pentru obținerea gradului profesional de medic specialist primar și, în mod special, a celor care reglementează în competența comisiei de examen și de elaborare a subiectelor de examen și competența de soluționare a contestațiilor împotriva notei obținute pentru fiecare proba de examen. III. Anularea Adresei nr. x/09.11.2020 prin care i-a fost respinsă contestația împotriva Metodologiei la examenul de primariat în specialitate. IV. Obligarea pârâților, în solidar, la plata de daune morale în cuantum de 10.000 de RON. Prin încheierea de ședință din data de 08.04.2021 Curtea de Apel Galați a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Sănătății având în vedere obiectul acțiunii, precizările formulate cu privire la cele două capete de cerere și formularea acțiunii în contradictoriu cu cei doi pârâți și faptul că Ministerul Sănătății este emitentul Ordinului nr. 1195/2020, iar cu privire la calitatea procesuală pasivă a Universității de Medicină și Farmacie s-a reținut că aceasta este entitatea care a organizat concursul, în baza atribuțiilor stabilite prin OMS nr. 1195/2020. Cu privire la fondul cauzei, instanța de fond a admis acțiunea, a anulat rezultatul probei practice și rezultatul final la examenul pentru obținerea gradului profesional de medic primar, specialitatea endocrinologie, din sesiunea 06.07.2020, în privința reclamantei, a anulat rezultatul "respins" la această probă, notată în catalogul probei și în catalogul definitiv, a anulat procesul-verbal din 16.07.2020 întocmit de Comisia de examen/Comisia de contestații din cadrul UMF Iași, a dispus reluarea în privința reclamantei a probei practice a examenului, cu: - publicarea în prealabil a bibliografiei de examen și a metodologiei privind desfășurarea probelor pe site-ul Ministerului Sănătății, - întocmirea și publicarea într-un loc vizibil și accesibil de către candidat a criteriilor stabilite de comisia de examinare (număr de subiecte, timp de executare, expunere etc.) anterior susținerii probei practice, - întocmirea și publicarea într-un loc vizibil și accesibil de către candidat a baremurilor procedurale aplicabile, stabilite de comisia de examen, ulterior susținerii probei practice, - obligativitatea desemnării unei comisii distincte de comisia de examinare, pentru soluționarea eventualelor contestații. A anulat adresa nr. x/09.11.2020 emisă de Ministerul Sănătății, a anulat în parte Anexa nr. 13 la OMS 1195/01.07.2020, în ceea ce privește procedura de desfășurare a probei practice, pentru neregularitățile cu privire la care s-a dispus reluarea probei practice, a obligat pârâții, în solidar, la plata daunelor morale în cuantum de 10.000 RON către reclamantă, precum și a cheltuielilor de judecată, în cuantum de 3100 RON, reprezentând taxe de timbru și onorariu avocat. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că simpla posibilitate acordată reclamantei, prin Ordinul contestat, de a formula contestație, nu poate constitui un remediu efectiv de înlăturare a pretinselor neregularități sesizate, atâta timp cât asupra contestației este chemată să se pronunțe aceeași comisie care a evaluat reclamanta, cu prilejul verificării cunoștințelor acesteia la proba practică. Învestită cu soluționarea cererilor de recurs, Înalta Curte va răspunde punctual motivelor invocate. Un prim aspect asupra căruia urmează a se pronunța instanța de recurs se referă la criticile formulate de către ambii recurenți prin care se invocă, în continuare, excepția lipsei calității procesuale pasive, recurenta-pârâtă susținând că "într-adevăr acțiunea are mai multe capete de cerere, însă, din moment ce instanța a reținut aspecte ce țin de nelegalitatea metodologiei aprobate prin Anexa OMS nr. 1195/01.07.2020, consideră că Universitatea și comisia desemnată nu a făcut altceva decât să respecte metodologia aprobată", iar recurentul-pârât Ministerul Sănătății a arătat că întreaga responsabilitate a desfășurării probelor examenului revine comisiei de examen și pe cale de consecință, acesta nu are atribuții în ceea ce privește anularea rezultatului probei practice și a rezultatului final, precum și anularea procesului-verbal din 16.07.2020. Aceste critici nu pot fi primite având în vedere că cei doi pârâți sunt responsabili pentru modalitatea de organizare și desfășurare a examenului și, pe cale de consecință, în mod corect prima instanță a reținut că este dovedită calitatea procesuală a recurenților-pârâți în raportul juridic dedus judecății. Cu privire la motivul de recurs formulat de pârâtul Ministerul Sănătății, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., Înalta Curte constată că potrivit acestor dispoziții, casarea unei hotărâri se poate cere când instanța a depășit atribuțiile puterii judecătorești. Înalta Curte va avea în vedere faptul că, depășirea atribuțiilor puterii judecătorești, în dreptul procesual civil, se poate întemeia pe conceptul de "exces de putere" ce derivă din principiul constituțional al separației puterilor în stat și vizează imixtiunea instanțelor judecătorești în domeniul atribuțiilor puterii legislative sau executive. Instanța depășește atribuțiile puterii judecătorești când săvârșește un act pe care numai un organ al puterii legislative sau executive îl poate face; consfințește cu valoare legală texte abrogate; critică pe legiuitor; aplică o lege adoptată înaintea intrării ei în vigoare; se pronunță pe cale de dispoziții generale; iese din cadrul atribuțiilor sale, prin imixtiunea în domenii excluse intervenției puterii judecătorești (de exemplu, imixtiunea în atribuțiile Curții Constituționale, imixtiunea în domeniul cultelor etc.); încalcă principii fundamentale dintre cele consacrate de Constituție sau de o lege organică (de exemplu, accesul liber la justiție, dreptul la apărare, publicitatea dezbaterilor, exercitarea căilor de atac etc.); refuză să judece pe motiv ca legea nu prevede, este neclară sau incompletă (denegare de dreptate); încalcă dreptul la un proces echitabil (exigență a art. 6 alin. (1) din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, consacrată și prin art. 21 alin. (3) din Constituția României, prin art. 10 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată și prin art. 6 C. proc. civ.). Prin exces de putere se încalcă ordinea constituțională și interesul public, instanța judecătorească exercitând funcțiile puterii judecătorești peste limitele statornicite prin Constituție. Depășirea atribuțiilor puterii judecătorești vizează nerespectarea unor competențe jurisdicționale în cadrul organizării statale, potrivit principiului separației și echilibrului puterilor. Teoria separației puterilor este o justificare a unui scop politic foarte concret: slăbirea puterii guvernanților în ansamblu, limitându-i pe unii prin alții. Separația puterilor comportă două aspecte bine conturate: separația parlamentului față de guvern; separația jurisdicțiilor în raport cu guvernanții, fapt ce permite controlul acestora prin judecători independenți. Or, în cazul încălcării/aplicării greșite a normelor de drept material, respectiv faptul că prima instanță nu trebuia să califice adresa nr. x/09.11.2020 ca fiind act administrativ în înțelesul art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, în sensul că aceasta nu este susceptibilă să producă efecte juridice, nu naște, nu modifică și nu stinge raporturi juridice, așa cum pretinde recurentul-pârât, nu se aduc atingeri principiului constituțional al separației și echilibrului puterilor sau interesului general, ci sunt vizate vicii ale hotărârii atacate în privința normelor de drept material. În acest context, Înalta Curte va respinge acest motiv de recurs, ca nefondat. Cu privire la motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., prin care recurentul-pârât Ministerul Sănătății arată că soluția de anulare a adresei nr. x/09.11.2020 nu este motivată, Înalta Curte constată că aspectele învederate, sunt nefondate. Potrivit art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., hotărârea judecătorească trebuie să cuprindă motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția, precum și cele pentru care s-au admis ori s-au înlăturat cererile părților. Motivarea hotărârii este necesară pentru ca părțile să cunoască motivele ce au fost avute în vedere de către instanță în pronunțarea soluției, iar instanța ierarhic superioară să aibă în vedere, în aprecierea legalității și temeiniciei hotărârii, și considerentele pentru care s-a pronunțat soluția respectivă. Obligația legală a instanței de a-și motiva hotărârea adoptată, are în vedere stabilirea în considerentele hotărârii a situației de fapt expusă în detaliu, încadrarea în drept, examinarea argumentelor părților și punctul de vedere al instanței față de fiecare argument relevant, și, nu în ultimul rând, raționamentul logico-juridic care a fundamentat soluția adoptată. Astfel, în mod corect a reținut prima instanță că adresa nr. x/09.11.2020 este răspunsul pârâtului Ministerul Sănătății la plângerea prealabilă a reclamantei și având în vedere că rezultatul probei practice și rezultatul final la examenul pentru obținerea gradului profesional de medic primar, specialitatea endocrinologie, din sesiunea 06.07.2020, în privința reclamantei au fost anulate, această măsură atrage și anularea răspunsului autorității administrative la plângerea prealabilă, conform art. 7 și art. 11 din Legea nr. 554/2004, fără a fi necesară de o motivare distinctă. Plecând de la coordonatele teoretice expuse mai sus, instanța de control judiciar constată că hotărârea pronunțată de prima instanță satisface cerințele prevăzute de art. 425, alin. (1), lit. b) din C. proc. civ., republicat, în considerentele acesteia regăsindu-se motivele de fapt și de drept care au determinat formarea convingerii instanței, fiind examinate efectiv toate problemele esențiale ridicate de părți, respectiv toate motivele de nelegalitate invocate de reclamantă în contextul faptic dat și, pe cale de consecință, motivul de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. va fi respins, ca nefondat. În ceea ce privește motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., invocat atât de recurentul-pârât Ministerul Sănătății, cât și de recurenta-pârâtă Universitatea de Medicină și Farmacie "Grigore T. Popa", Înalta Curte constată că potrivit acestui motiv, casarea unei hotărâri se poate cere când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material. Prin intermediul acestui motiv de recurs poate fi invocată numai încălcarea sau aplicarea greșită a legii materiale. Hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii atunci când instanța, deși a recurs la textele de lege aplicabile speței, fie le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, adăugând sau omițând unele condiții pe care textele nu le prevăd, fie le-a aplicat greșit. Sub acest aspect, recurenta-pârâtă UMF "Grigore T. Popa" a învederat că deși răspunsurile și conținutul acestora la proba practică este de competența exclusivă a comisiei de examinare, aceasta nu se află în culpă deoarece a aplicat prevederile Metodologiei prevăzute în Ordinul OMS nr. 1195/2020, iar recurentul-pârât Ministerul Sănătății a învederat că nu are nicio implicare în organizarea concursului atât timp cât acesta a fost organizat de pârâtul UMF Iași, ci doar a elaborat metodologia. În cauza de față aceste critici sunt nefondate și vor fi respinse, având în vedere că interpretarea pe care prima instanță a dat-o dispozițiilor legale este corectă. Astfel, Înalta Curte constată, pe de o parte, că Ministerul Sănătății reprezintă autoritatea centrală în domeniul sănătății publice care coordonează asistența de sănătate publică și verifică respectarea reglementărilor în domeniul sănătății publice, iar atribuțiile și responsabilitățile Ministerului Sănătății sunt strict și limitativ prevăzute atât în Legea nr. 95/2006, privind reforma în domeniul sănătății, republicată, cu modificările și completările ulterioare la art. 16, cât și la art. 2 din H.G. nr. 144/2010, privind organizarea și funcționarea Ministerului Sănătății, cu modificările și completările ulterioare. Pe de altă parte, constată că deși comisia de examen avea obligația stabilirii unor criterii în funcție de tematica de specialitate, așa cum rezultă din Anexa nr. 13 la OMS nr. 1195/2020 și să fie aduse la cunoștința participanților anterior susținerii examenului, iar specialiștii comisiei de examen trebuiau să își asume întreaga responsabilitate asupra evaluării probei practice, precum și calitatea actului medical oferit de candidat, în funcție de nivelul de performanță profesională al candidatului, din conținutul adresei nr. x/11.05.2021, emisă de Corpul de Control al Ministrului Sănătății, rezultă că nu au existat criterii clare, obiective și transparente de notare (număr de subiecte, timp de executare, expunere, etc.). Așa fiind, în mod corect a reținut prima instanță că, lipsa unor criterii privind desfășurarea probei practice și a unor baremuri procedurale lasă loc subiectivismului și arbitrariului în evaluarea candidaților, neputând fi reținută apărarea conform căreia un barem de corectură poate fi elaborat pentru o probă scrisă, acolo unde aceasta există, iar probele clinice și practice ale unui examen, sunt probe de dizertație care iau în considerare cunoștințele, abilitățile și tehnicile dobândite de candidat, necesare în susținerea diagnosticului sau infirmării acestuia, după caz, precum și prezentarea argumentelor necesare susținerii diagnosticului emis. Cu privire la acordarea daunelor morale, recurenta-pârâtă UMF Iași consideră că reclamanta nu a administrat probe în dovedirea acestora, iar stabilirea culpei nu este suficientă pentru acordarea acestora. Recurentul-pârât arată că deși stabilirea cuantumului despăgubirilor echivalente unui prejudiciu nepatrimonial include o doză de aproximare, instanța trebuie să aibă în vedere o serie de criterii, cum ar fi: consecințele negative suferite de cel în cauză pe plan fizic și psihic, importanța valorilor morale lezate, măsura în care au fost lezate aceste valori și intensitatea cu care au fost percepute consecințele vătămării, măsura în care i-a fost afectată situația familială, profesională și socială. Înalta Curte reține că problema stabilirii despăgubirilor morale nu trebuie privită ca o cuantificare economică a unor drepturi și valori nepatrimoniale (cum ar fi demnitatea, onoarea, ori suferința psihică încercată de cel ce le pretinde), ci ca o evaluare complexă a aspectelor în care vătămările produse se exteriorizează. Deși stabilirea cuantumului despăgubirilor echivalente unui prejudiciu nepatrimonial include o doză de aproximare, instanța trebuie să aibă în vedere o serie de criterii, cum ar fi: consecințele negative suferite de cel în cauză pe plan fizic și psihic, importanța valorilor morale lezate, măsura în care au fost lezate aceste valori și intensitatea cu care au fost percepute consecințele vătămării, măsura în care i-a fost afectată situația familială, profesională și socială. Totodată, instanța trebuie să stabilească un anumit echilibru între prejudiciul moral suferit și despăgubirile acordate, în măsură să permită celui prejudiciat anumite avantaje care să atenueze suferințele morale, fără a se ajunge însă în situația îmbogățirii fără just temei. Principiul ce se degajă din jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului în materia daunelor morale, pe care instanțele naționale sunt obligate să îl aplice, este acela al statuării în echitate asupra despăgubirii acordate, în raport de circumstanțele particulare. De asemenea, despăgubirile acordate trebuie să păstreze un raport rezonabil de proporționalitate cu dauna suferită, sens în care a fost consacrat principiul proporționalității daunei cu despăgubirea acordată. Suma de bani acordată cu titlu de daune morale nu trebuie să devină o sursă de îmbogățire pentru reclamantă, dar nici să aibă numai un caracter pur simbolic, ci ea trebuie să reprezinte doar atât cât este necesar pentru a-i ușura ori compensa, în măsura posibilă, suferințele pe care le-a îndurat sau eventual mai trebuie să le îndure. Având în vedere aceste criterii, Înalta Curte constată că, în mod corect prima instanță a reținut că modalitatea netransparentă, impredictibilă și lipsită de verificabilitate a examenului, obținerea unui rezultat negativ la examen, precum și imposibilitatea de contestare a rezultatului în fața altei comisii imparțiale, au afectat imaginea și credibilitatea profesională în rândul colectivului medical în care reclamanta și-a desfășurat activitatea timp de cinci ani. De asemenea, s-a reținut că stresul, incertitudinea și frustrarea creată prin pierderea examenului și nefinalizarea corespondenței administrative decât după numeroase demersuri, au afectat percepția familiei și a persoanelor cunoscute asupra pregătirii profesionale și a statutului reclamantei. Așa fiind, Înalta Curte constată că aceste critici sunt nefondate și vor fi respinse. În ceea ce privește critica recurentului-pârât Ministerul Sănătății privind acordarea cheltuielilor de judecată, Înalta Curte constată că, potrivit legii, cheltuielile de judecată vor fi suportate în final de partea din vina căreia s-a promovat acțiunea, principiul enunțat este consacrat, în mod expres, în art. 453 C. proc. civ. care dispune: "(1) Partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată." Natura juridică a cheltuielilor de judecată este aceea de despăgubire acordată părții care a câștigat procesul pentru prejudiciul cauzat de culpa procesuală a părții care a căzut în pretenții. Cheltuielile de judecată pornesc de la principiul independenței procesuale a fiecărei părți. Astfel, se poate vorbi și de o altă natură juridică a cheltuielilor de judecată, și anume aceea de sancțiune, menirea lor fiind înlăturarea procesivității excesive a unor justițiabili. Art. 453 C. proc. civ., fără a menționa în terminis, induce o prezumție de culpă procesuală în sarcina celui care, prin atitudinea sa, a determinat pornirea procesului de către partea adversă și implicit efectuarea unor cheltuieli de judecată. Din punct de vedere al formei de manifestare, culpa procesuală presupune fie înregistrarea pe rolul instanței a unei cereri, acțiune ce se dovedește a fi neîntemeiată, fie susținerea unor apărări neîntemeiate care echivalează cu zădărnicirea încercării reclamatului de a obține solicitările formulate în cererea de chemare în judecată. Pe lângă principiul culpei procesuale, există și alte principii care se impun a fi respectate pentru a fi posibilă acordarea cheltuielilor de judecată. În general, partea din vina căreia s-a purtat procesul trebuie să suporte cheltuielile făcute, justificat, de partea câștigătoare. Din acest punct de vedere este irelevantă buna-credință a părții care a pierdut procesul. Jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, cu privire la rambursarea cheltuielilor de judecată, a statuat că acestea urmează a fi recuperate numai în măsura în care cheltuielile solicitate sunt dovedite și constituie cheltuieli necesare care au fost în mod real făcute, în limita unui cuantum rezonabil. Prima instanță a respectat criteriile de acordare a cheltuielilor de judecată stabilite de dispozițiile legale, doctrină și jurisprudență. Din perspectiva CEDO pentru a se putea da curs solicitării de restituire a cheltuielilor de judecată, trebuie îndeplinite în mod cumulativ următoarele trăsături: caracterul real, caracterul rezonabil și caracterul necesar. Se poate observa că, atât condițiile impuse de legislația națională, cât și cele impuse de jurisprudența CEDO sunt întrunite în litigiul de față, condiții ce au fost avute în vedere de prima instanță atunci când a dispus acordarea cheltuielilor de judecată. Astfel fiind, Înalta Curte constată că susținerile și criticile recurentului-pârât sunt neîntemeiate, iar instanța de fond în mod corect a dispus acordarea cheltuielilor de judecată. În lumina acelorași dispoziții legale, respectiv cele prevăzute de art. 453 din C. proc. civ., Înalta Curte constatând culpa procesuală a recurenților-pârâți, va dispune obligarea recurentei-pârâte UMF "Grigore T. Popa" la plata sumei de 750 RON, reprezentând cheltuieli de judecată efectuate de către intimata-reclamantă, conform chitanței nr. x/06.10.2021 și obligarea recurentului-pârât Ministerul Sănătății la plata sumei de 750 RON, reprezentând cheltuieli de judecată efectuate de către intimata-reclamantă, conform chitanței nr. x/06.10.2021 . În raport cu cel reținute, Înalta Curte constată că toate criticile prezentate în motivele de recurs sunt nefondate, judecătorul fondului apreciind în mod corect și legal starea de fapt dedusă judecății, hotărârea pronunțată nefiind susceptibilă de criticile formulate, dimpotrivă, aceasta a fost dată cu aplicarea corectă a dispozițiilor legale aplicabile cauzei, după cercetarea atentă a fondului și a probatoriilor administrate.

Temeiul legal al soluției instanței de recurs Pentru considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursurile, ca nefondate și va obliga recurenții-pârâți Ministerul Sănătății și Universitatea de Medicină și Farmacie Grigore T. Popa la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 750 RON, fiecare, către intimata-reclamantă A.. PENTRU ACESTE MOTIVE,