Decizia nr. 1533/2022 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs împotriva încheierii nr. 4/2020 a Curții de Apel Oradea

Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Oradea la data de 2 decembrie 2019, reclamanta A. S.R.L. a solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâtele Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor și Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili, lămurirea sentinței nr. 157 a Curții de Apel Oradea pronunțată în dosar nr. x/2018.

Hotărârea instanței de fond Prin încheierea nr. 4/CA/2020 din 22 ianuarie 2020, Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a respins ca nefondată cererea de lămurire dispozitiv formulată de reclamanta A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâtele Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor și Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili.

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva hotărârii judecătorești indicate în punctul I.2 anterior, reclamanta A. S.R.L. a declarat recurs, criticând-o prin invocarea motivelor de casare reglementate de art. 488 alin. (1), pct. 5, 6 și 8, pentru nelegalitate. Prin memoriul de recurs a solicitat recurenta casarea hotărârii atacate și admiterea cererii de lămurire a sentinței nr. 157 a Curții de Apel Oradea, pronunțată în dosarul nr. x/2018, astfel cum o atare cerere a fost formulată de reclamantă.

Procedura de soluționare a recursului În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a recursului și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471 1 și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., cu aplicarea și a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013. În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471 1 și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., s-a fixat termen de judecată pentru soluționarea cererii de recurs la data de 4 noiembrie 2021, în ședință publică, cu citarea părților, când s-a dispus amânarea cauzei pentru data de 16 martie 2022, dosarul fiind înaintat spre soluționare Completului

La data de 14 martie 2022, recurenta-reclamantă a depus o cerere, întocmită în formă autentică, de renunțare la dreptul de a cere lămurirea sentinței civile nr. 157/2019, pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2018, întemeiată pe dispozițiile art. 408-409 din C. proc. civ. Cererea de renunțare a fost comunicată intimatelor- pârâte. II. Considerentele și soluția Înaltei Curți Înalta Curte, sesizată cu soluționarea recursului, constată faptul că recurenta - reclamantă a depus la dosarul cauzei, cerere de renunțare la dreptul de a cere lămurirea sentinței civile nr. 157/CA/2019, pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2018, în raport de motivele invocate prin cererea de lămurire ce face obiectul dosarului nr. x/2020 Analizând o astfel de cerere, Înalta Curte constată că aceasta a fost formulată de reprezentantul legal al recurentei-reclamante, fiind autentificată sub nr. x din 9 martie 2022 de notarul public B. din cadrul Societății Profesionale Notariale-C., iar manifestarea de voință este expresă și neechivocă și vizează un drept de care reclamanta poate dispune. Văzând dispozițiile legale prevăzute de art. 409 alin. (2) din C. proc. civ., coroborate cu dispozițiile art. 20 din Legea nr. 554/2004, se reține că renunțarea la însuși dreptul pretins se poate face și în fața instanței de contencios administrativ, în recurs. Asupra cererii de recurs, în condițiile manifestării procesuale exprimate de către recurenta-reclamantă în sensul renunțării la însuși dreptul pretins prin cererea de lămurire ce face obiectul litigiului de față, Înalta Curte reține aplicarea în cauză a dispozițiilor art. 9 alin. (2) și (3) din C. proc. civ., republicat, cu privire la dreptul de dispoziție al părților, prevederi normative în conformitate cu care obiectul și limitele procesului sunt stabilite prin cererile și apărările părților, iar acestea pot oricând renunța la judecată sau la însuși dreptul pretins, în condițiile legii. Instanța de control judiciar are în vedere și dispozițiile art. 22 alin. (6) din C. proc. civ., republicat, care prevăd următoarele: "Judecătorul trebuie să se pronunțe asupra a tot ceea ce s-a cerut, fără însă a depăși limitele învestirii, în afară de cazurile în care legea ar dispune altfel". Astfel, manifestarea de voință, în sensul de a se renunța la însuși dreptul pretins prin cererea deferită soluționării, reprezintă o desistare, un act de dispoziție al reclamantei care nu este supus cenzurii instanție, conform principiului disponibilității care guvernează procesul civil, prevăzut de art. 9 C. proc. civ. Având în vedere cererea de renunțare la însuși dreptul de a cere lămurirea sentinței civile nr. 157/CA/2019, pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2018, în raport de motivele invocate prin cererea de lămurire ce face obiectul dosarului nr. x/2020, astfel cum a fost formulată de recurenta-reclamantă, cerere care se înscrie în limitele disponibilității procesului civil, respectiv a actelor de dispoziție permise părților pe parcursul judecării unei cauze, având în vedere deopotrivă și stadiul în care se află procesul, în temeiul dispozițiilor art. 408 alin. (1) și (3), art. 409 alin. (2) și art. 410 teza a II-a C. proc. civ., Înalta Curte va lua act de renunțarea recurentei-reclamante la însuși dreptul dedus judecății și, în consecință, va anula hotărârea pronunțată de instanța de fond. Astfel fiind, pentru considerentele arătate, Înalta Curte apreciază că nu se mai impune examinarea motivelor de recurs formulate, urmând ca, în temeiul art. 20 din Legea nr. 554/2004, coroborat cu art. 408 și art. 409 alin. (2) C. proc. civ., să ia act de renunțarea reclamantei la dreptul de a cere lămurirea sentinței civile nr. 157/2019, pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2018, să anuleze hotărârea recurată și să respingă cererea de lămurire, drept efect al renunțării reclamantei la un atare drept. PENTRU ACESTE MOTIVE,