ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1513/2022

Ședința publică din data de 15 martie 2022

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 379/CA/15.03.2017 a Tribunalului Brașov s-au respins excepțiile necompetenței materiale, lipsei calității procesuale pasive și puterii de lucru judecat invocate de pârâții Instituția Prefectului Județului Brașov și Prefectul Județului Brașov; s-a respins acțiunea formulată și precizată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâții Instituția Prefectului Județului Brașov și Prefectul Județului Brașov.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs recurentul reclamant A., solicitând casarea hotărârii pronunțate și modificarea sentinței instanței de fond în sensul admiterii cererii sale. Recurentul arată, în esență, că pârâții nu și-au îndeplinit atribuțiile ce le revin și nu au dat curs favorabil cererii sale de acordare a drepturilor sale conform Legii nr. 341/2004 (teren agricol 1ha, teren intravilan, locuință, spațiu comercial) la UAT Sânpetru jud. Brașov. Recurentul arată că este beneficiar al Legii nr. 42/1990 din 1996 și Legii nr. 341/2004 începând cu anul 2009 și că, în anul 2001, a solicitat pârâților sprijin pentru a intra în posesia drepturilor sale, iar în anul 2010, a revenit cu solicitarea sa. Însă toate inițiativele sale au fost nesocotite de către pârâți, deși aceștia aveau pârghiile necesare pentru obligarea Unității Administrativ Teritorială Sânpetru la admiterea cererii sale și acordării drepturilor lui.

Prin decizia nr. 1482/R/2017 din 20 decembrie 2017, Curtea de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal a respins excepția nulității recursului declarat și a respins recursul declarat de recurentul reclamant A. împotriva sent. civ. nr. 379/CA/15.03.2017 pronunțată de Tribunalul Brașov, pe care o menține.

Împotriva deciziei nr. 1482/R/2017 din 20 decembrie 2017 a Curții de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal a declarat recurs reclamantul A..

Prin încheierea din 20 octombrie 2020, Înalta Curte a dispus suspendarea judecării recursului declarat de reclamantul A., în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., constatând că partea, deși legal citată nu s-a înfățișat la strigarea pricinii și nici nu a solicitat în scris judecarea cauzei în lipsă.

II. Soluția instanței de recurs

Examinând cu prioritate excepția perimării, Înalta Curte constată că este întemeiată, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 416 alin. (1) și (2) din C. proc. civ.:

"(1) Orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de retractare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părții, timp de 6 luni. (2) Termenul de perimare curge de la ultimul act de procedură îndeplinit de părți sau de instanță."

Totodată, potrivit dispozițiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.:,,1) Judecătorul va suspenda judecata:

(...)

Înalta Curte constată că, la termenul de judecată din data de 20 octombrie 2020, a fost dispusă suspendarea judecării recursului pentru lipsa părților, potrivit dispozițiilor anterior citate.

La data de 19 ianuarie 2022, în baza referatului grefei, s-a propus repunerea pe rol a cauzei, în vederea discutării excepției perimării, întrucât cauza a rămas în nelucrare timp de 6 luni.

Pe cale de consecință, încheierea de ședință din data de 20 octombrie 2020 reprezintă ultimul act de procedură efectuat în cauză, de la această dată începând să curgă termenul de 6 luni prevăzut de dispozițiile art. 416 alin. (1) C. proc. civ., termen care s-a împlinit la data de 20 aprilie 2021.

Înalta Curte reține și faptul că în cauză nu a fost formulată de către părți, înăuntrul termenului de perimare, nicio cerere de redeschidere a procesului și nu subzistă vreunul din cazurile în care actul de procedură trebuia înfăptuit din oficiu de către instanța de judecată. De asemenea, nu subzistă vreun motiv de suspendare a cursului perimării, din cele prevăzute de art. 418 C. proc. civ.

În consecință, față de lipsa de diligență a părților, care a condus la rămânerea cauzei în nelucrare pentru o perioadă mai mare de 6 luni, Înalta Curte constată intervenită sancțiunea perimării recursului, potrivit dispozițiilor art. 420 alin. (1) din C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată perimat recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei nr. 1482/R/2017 din 20 decembrie 2017 a Curții de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal.

Cu drept de recurs în termen de 5 zile de la pronunțare.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 15 martie 2022.