ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1632/2022

Ședința publică din data de 17 martie 2022

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal - veche la data de 12 aprilie 2018, sub nr. x/2018, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâții Tribunalul Constanța, Tribunalul Bacău, Ministerul Justiției și Ministrul Justiției, a solicitat:

- 405 RON începând de la 09 aprilie 2015, când a intrat în vigoare Legea nr. 71/2015, care a introdus art. 1 alin. (5

1

) al O.U.G. nr. 83/2014, precum și de

- 445,50 RON (405 RON majorat cu 10%) începând de la 01 decembrie 2015, potrivit art. II din Legea nr. 293/2015, cuantum care a fost menținut ulterior prin art. 1 din O.U.G. nr. 57/2016, modificată prin O.U.G. nr. 20/2016;

Pentru termenul de judecată din 05 octombrie 2018, reclamanta a formulat cerere de modificare a unor petite din acțiunea introductivă, solicitând la petitele 2, 3 și 4 obligarea pârâților la emiterea unui ordin de salarizare, respectiv la plata diferențelor salariale aferente VRS în sumă de 421,36 RON pentru perioada 09 aprilie 2015 - 30 noiembrie 2015 și respectiv 463,5 RON pentru perioada 01 decembrie 2015 - 31 decembrie 2017, aducând ca argument Ordinul MJ nr. 2066/C/2018 prin care se stabilesc aceste sume cu natura de VRS pentru cele două intervale de timp.

Prin sentința civilă nr. 1975 din 11 iunie 2019, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal - veche, după pronunțarea și a încheierii de îndreptare eroare materială din oficiu din 14 ianuarie 2020, a dispus următoarele:

- a admis în parte excepția invocată de pârâtul Tribunalul Bacău privind rămânerea fără obiect a acțiunii reclamantei A., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției și Ministrul Justiției, în ce privește petitul privind obligarea acestor doi pârâți la emiterea unui nou ordin de salarizare pentru reclamantă cu valorile de referință sectorială de 421,36 RON pentru perioada 09 aprilie 2015-30 noiembrie 2015 și de 463,50 RON pentru perioada 01 decembrie 2015-31 decembrie 2017;

- a admis în parte acțiunea reclamantei A., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Ministrul Justiției, Tribunalul Constanța și Tribunalul Bacău și, în consecință:

- a dispus anularea parțială a Ordinului MJ nr. 2744/C/11.10.2017, emis de pârâții Ministerul Justiției și Ministrul Justiției, în ce privește recalcularea drepturilor salariale prin prisma cuantumului valorilor de referință sectorială de 421,36 RON, respectiv 463,50 RON, aferente perioadelor menționate la alin. (1);

- a obligat pârâtul Ministerul Justiției să emită un nou ordin de salarizare pe numele reclamantei, conținând valorile de referință sectoriale și perioadele aferente acestora potrivit prezentei hotărâri;

- a obligat pârâții Ministerul Justiției și Tribunalul Bacău să dispună măsurile legale în sensul de a se calcula și plăti reclamantei diferența salarială între valoarea de referință sectorială acordată prin ordinul MJ nr. 2744/C și valoarea de referință sectorială de 421,36 RON aferent perioadei 09 aprilie 2015-30 iunie 2015;

- a obligat pârâții Ministerul Justiției și Tribunalul Constanța să dispună măsurile legale în sensul de a se calcula și plăti reclamantei diferența salarială între valoarea de referință sectorială acordată prin ordinul MJ nr. 2744/C și valoarea de referință sectorială de 421,36 RON aferent perioadei 01 iulie 2015-30 noiembrie 2015, respectiv diferența până la valoarea de referință sectorială de 463,50 RON pentru perioada 01 decembrie 2015-21 decembrie 2015;

- a obligat pârâții la actualizarea diferențelor salariale restante cu rata inflației și la plata dobânzii legale începând cu data de 09 aprilie 2015 și până la plata efectivă;

- a respins restul pretențiilor reclamantei.

Împotriva sentinței civile nr. 1975 din 11 iunie 2019, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal - veche, a declarat recurs pârâtul Ministerul Justiției, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului și casarea sentinței recurate, în sensul respingerii acțiunii ca rămasă fără obiect.

Prin întâmpinarea înregistrată la dosarul cauzei la data de 21 mai 2020, intimata-reclamantă A. a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

II. Soluția instanței de recurs

Examinând, cu prioritate, potrivit art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., excepția lipsei de interes în susținerea recursurilor, invocată din oficiu, Înalta Curte constată că excepția este întemeiată, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 32 alin. (1) lit. d), coroborat cu art. 33 din C. proc. civ., orice demers judiciar ("orice cerere") poate fi inițiat și întreținut numai prin justificarea unui interes legitim încălcat, dispoziții aplicabile și în cazul căilor de atac.

Interesul reprezintă folosul practic, material sau moral, pe care îl urmărește cel ce învestește o instanță de judecată cu o cerere (acțiune sau cale de atac), acesta trebuind să fie determinat, legitim, personal, născut și actual. Prin urmare, interesul reprezintă o condiție generală ce trebuie îndeplinită în cadrul oricărui proces civil, pe tot parcursul soluționării unei cauze, atât în faza procesuală a fondului, cât și în căile de atac.

Întrucât cauza de față are drept obiect obligarea recurentului-pârât Ministerul Justiției la emiterea unui nou ordin de salarizare, în acord cu prevederile legale invocate de reclamantă și la plata diferențelor salariale în valoare actualizată cu rata inflației și daune moratorii, în stabilirea interesului procesual al susținerii recursului se au în vedere și modificările survenite ulterior pronunțării hotărârii atacate, respectiv actele administrative emise în vederea punerii în aplicare a sentinței recurate.

Înalta Curte reține că, recurentul-pârât Ministerul Justiției a procedat la emiterea Ordinului nr. 2066/C/2018, prin care s-a stabilit pentru judecători drepturile salariale prin aplicarea unei valori de referință sectorială de 421,36 RON pentru perioada 09 aprilie 2015 - 31 noiembrie 2015 și a unei valori de referință sectorială de 463,5 RON pentru perioada 01 decembrie 2015 - 31 decembrie 2017, precum și Ordinul MJ nr. 4988/C/2019 prin care la art. 1 alin. (1) s-a prevăzut stabilirea pentru judecători a drepturilor salariale prin aplicarea unei valori de referință sectorială de 484,18 RON pentru perioada 01 decembrie 2016 - 31 decembrie 2017 .

În raport de această împrejurare, precum și față de dispozițiile O.U.G. nr. 3/2019, Înalta Curte reține că, în prezent, nu mai subzistă interesul procesual al susținerii recursului, având în vedere că recurentul - pârât și-a îndeplinit obligațiile stabilite prin hotărârea atacată, cu efectul unei recunoașteri implicite a pretențiilor reclamantei. Prin urmare, interesul de a acționa al pârâtului Ministerul Justiției nu mai este actual, potrivit art. 33 din C. proc. civ., iar condiția de exercitare a căii de atac referitoare la justificarea unui interes nu este îndeplinită, în sensul art. 32 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ.

Pentru considerentele arătate și în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepția lipsei de interes în susținerea recursului și va respinge recursul declarat de pârâtul Ministerul Justiției împotriva sentinței civile nr. 1975 din 11 iunie 2019 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal - veche, ca lipsit de interes.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția lipsei de interes în susținerea recursului, invocată din oficiu.

Respinge recursul declarat de pârâtul Ministerul Justiției împotriva sentinței civile nr. 1975 din 11 iunie 2019 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal - veche, ca lipsit de interes.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 martie 2022.