Decizia nr. 1294/2022 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs împotriva sentinței nr. 124/2019 a Curții de Apel Brașov

Hotărârea instanței de fond Prin sentința nr. 124 din 12 decembrie 2019 a Curții de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal s-a admis contestația formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate și în consecință și s-a anulat Raportul de evaluare nr. x/23.07.2019 emis de pârâta Agenția Națională de Integritate, a fost obligat pârâta Agenția Națională de Integritate să retragă de pe site-ul propriu comunicatul de presă din data de 22.07.2019 în ceea ce îl privește pe reclamantul A. și să publice dispozitivul hotărârii judecătorești de anulare a raportului de evaluare după rămânerea definitivă a hotărârii. A obligat pârâta la plata cheltuielilor de judecată către reclamant în sumă de 5.005 RON.

Recursul exercitat în cauză Împotriva sentinței a declarat recurs pârâta Agenția Națională de Integritate, criticând-o pentru nelegalitate și, în temeiul dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., a solicitat casarea hotărârii în sensul respingerii pe fond a contestației și menținerii ca temeinic a raportului de evaluare. În fapt, din perspectiva art. 488 alin. (1) punctul 8 din Noul C. proc. civ., instanța de fond a pronunțat o hotărâre cu încălcarea și aplicarea greșită a normelor de drept material. In esență, prima instanță a arătat că acțiunile intimatului nu reprezintă o încălcare a regimului juridic al conflictelor de interese reglementat de dispozițiile art. 70,71 și 77 din Legea nr. 161/2003, coroborate cu dispozițiile art. 46 alin. (1) din Legea nr. 215/2001 și ale art. 75 lit. a) și 77 din Legea. nr. 393/2004. Hotarărea instanței de fond esta nelegală din următoarele considerente: Conform dispozițiile referitoare la conflictul de interese privind aleșii locali din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenți în exercitarea demnităților-publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancțbnerea corupției: "Prin conflict de interese se înțelege situația In cm persoana ce exercită o demnitate publică sau o funcție publică ara un Interes personal de. natură patrimonială, care ar putea Influenta îndeplinirea cu obiectivitate a atribuțiilor care îi revin potrivit Constituției și altor acte normative.; Principiile care stau la baze prevenirii conflictului de interese în exercitarea demnităților publice și funcțiilor publice sunt: imparțialitate, integritate, transparența deciziei și supremația interesului public". Conflictele de interese pentru președinții și vicepreședinții consiliilor județele sau Consilierii locali si județeni sunt prezăzule în art. 46 din Legea administrației publice locale nr. 215/2001 cu modificitările și cu completările ulterioare. Aceste dispoziții se completează cu prevederile referitoare la statutul aleșilor locali din Legea nr. 215/2001 și ale Legii nr. 393/2004. Contrar celor reținute de instanța de fond, în speță sunt întrunite in mod cumulativ toate elementele generatoare ale unui conflictului de interese astfel cum acestea rezultă din interpretarea coroborată a textelor de lege amintite anterior. Astfel, A. ocupă funcția de consilier local al mun. Săcele, Jud. Brașov. În același timp, A. a exercitat funcția de subinginer silvic în cadrul Regiei Publice Locale a Pădurilor "Săcele" R A. - regie aflată în subordinea Consiliului Local Săcele. În calitate de consilier local A. a participat în mod activ la ședințele Consiliul Local, respectiv la la deliberarea și adoptarea (votând "pentru") a trei hotărâri ale Consiliului Local Săcele, prin care au fost aprobate cuantumurile procentelor din profiturile nete înregistrate în anii 2016, 2017 și 2018 de Regia Publică a Pădurilor Sâcele R.A., in vederea repartizării către salariați. După cum rezultă în mod clar si explicit din conținutul art. 75 din Legea nr. 393/2004, interesul există și atunci când un ales local are posibilitatea să anticipeze că o decizie a autorității publice locale din care face parte ar putea prezenta un beneficiu pentru sine. Ca urmare, nu pot constitui cauze de înlăturară a acestui caz de conflict de interese reținerile instanței de fond referitoare la modul in care prin O.G. nr. 64/2001 se distribuie profitul Regiei întrucât intimatul, în momentul participării la deliberarea și adoptarea Hotătârilor Consiliului local, a avut posibilitatea să anticipeze că o acestea ar putea prezenta un beneficiu viitor pentru sine, teza art. 75 din Legea nr. 393/2004 referitoare la interesul personal fiind astfel îndeplinită. Intimatul era direct interesat în adoptarea respectivelor Hotărâri, având în vedere faptul că unul dintre beneficiarii finali al acestora era chiar persoana sa. În ceea ce privește beneficiul, în speță acesta este reprezentat de suma totală de 4.840 RON pe care reclamantul a încasat-o în baza hotărârilor la adoptarea cărora a participat în mod activ. Relevantă este definiția pe care Recomandarea 10/2000 a Comitetului de Miniștri al Consiliului Europei o dă, la art. 13 conflictului de interese, respectiv: "Conflictul de interese apară atunci când funcționarul public are un interes perconal care influențează sau para că influențează îndeplinirea atribuțiilor sale oficiale cu imparțialitate și obiectivitate. Interesate private ale funcționarului public pot include un beneficiu pentru sine sau pentru familia sa, pentru rudele sale apropiate, pentru prieteni, pentru persoane sau apropiații cu care funcționarul public a avut ralații politice sau de afaceri. Interesul personal sa poate referi și la orice datorii pe care funcționarul public le are fața de persoanele enumerate mai sus." Deși textul face referire la "funcționarul public" această definiție trebuie privită în coroborare cu considerentele Deciziei nr. 81/27.02.2013, publicate în Monitorul Oficial nr. 136/14.03.2013 prin care Curtea Constituțională a soluționat obiecția de neconstituționalitate a unor dispoziții din Legea pentru modificarea si completarea Legii nr. 96/2006 privind Statutul deputaților și al senatorilor, prin care Curtea a reținut că, în vederea asigurării integrității în exercitarea demnităților și funcțiilor publice, toate.persoanele menționate la art. 1 alin. (1) din Legea 176/2010 se află în aceeași situație juridică. Din interpretarea acestei decizii rezulta faptul că definiția "conflictului de interese" enunțată mai sus se aplică și aleșilor locali, respectiv intimatului-reclamant, situația acestora fiind aceeași cu a celorlalte categorii de demnitari și funcționari publici. Referitor la pretinsa încălcare a dreptului la apărare al intimatului, reținută în mod nefondat de Curtea de apel, acesta poate fi exercitat de persoana evaluată atât în faza administrativă a procedurii de evaluare, cât și în faza contencioasă, prin formularea contestației împotriva raportului de evaluare. Faptul că orice raport de evaluare poate fi contestat la instanța de contencios acoperă orice vătămare adusă în faza administrativă dreptului la apărare. De asemenea, critică soluția instanței de fond și în ceea ce privește cuantumul cheltuielilor de judecata acordate, solicitând pe această cale diminuarea acestora la un cuantum rezonabil.

Apărările formulate în cauză Itimatul A. a depus întâmpinare solicitand respingerea recursului ca fiind în primul rând nul, iar în al doilea rând nefondat, iar pe cale de consecinta mentinerea Sentintei civile nr. 124/12.12.2019, ca fiind legala si temeinica, corelativ cu acordarea cheltuielilor de judecata.

Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport de motivele de nelegalitate invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de pârâtă este nefondat, pentru următoarele considerente: Recurenta invocă incidența motivului de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 pct. 8 C. proc. civ. Cu referire la incidența art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte reține că, în doctrină s-a arătat că hotărârea a fost dată cu aplicarea greșită a legii atunci când instanța a recurs la textele de lege aplicabile speței dar, fie nu le-a aplicat în litera sau spiritul lor, fie le-a aplicat greșit. Pentru a fi incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., nu este suficient ca recurenta să facă trimitere, în mod formal, la sediul materiei unde este reglementată problema de drept ce trebuie soluționată de instanța de recurs, ci trebuie, totodată, ca motivul invocat să se refere la un viciu de legalitate a hotărârii recurate, nu la un aspect de temeinicie a acesteia. Obiectul cererii de chemare în judecată este reprezentat de anularea raportului de evaluare nr. x/23.07.2019 prin care s-a constatat că, în perioada exercitării mandatului 2016 - 2020 de consilier local, reclamantul s-a aflat în situația ce constituie conflict de interese, conform dispozițiilor art. 77 din Legea nr. 161/2003, coroborate cu dispozițiile art. 46 din Legea nr. 215/2001 și art. 75 lit. a) și 77 alin. (1) din Lege a nr. 383/2004, întrucât a luat parte la deliberarea și adoptarea a 3 hotărâri ale Consiliului Local Săcele prin care au fost aprobate cuantumurile procentelor din profiturile nete înregistrate în anii 2016, 2017, 2018 de Regia Publică a Pădurilor Săcele R.A., în vederea repartizării către salariați, având un interes patrimonial în problema supusă dezbaterilor consiliului local. În ceea ce privește criticile referitoare la încălcarea dreptului la apărare, reține instanța de fond faptul că, la data de 20.06.2019, reclamantul a depus la serviciile poștale prin scrisoare recomandată cu notă de inventor, punctul său de vedere, acesta fiind transmis anterior și prin fax, la numărul de fax indicat pe pagina de internet a Agenției. Deși pârâta a recepționat numai la data de 25.06.2019 această corespondență, astfel cum rezultă din data înscrisă pe recipisa poștală, apare ca inexactă mențiunea din cuprinsul raportului de evaluare în sensul că până la data întocmirii raportului, 23.07.2019 persoana evaluată nu a transmis Agenției un punct de vedere, fiind astfel nesocotite garanțiile instituite de art. art. 8 alin. (3) din Legea 176/2010 privind garantarea dreptului la apărare, art. 20 și 21 din Legea 176/2010 privind dreptul de a prezenta un punct de vedere și întocmirea raportului numai după analizarea punctului de vedere al persoanei evaluate. Înalta Curte apreciază aceste susțineri ca fiind excesive în condițiile în care, în acord cu prevederile art. 20 din Legea nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcțiilor și demnităților publice, partea a fost informată, la data de 25.04.2019, în legătură cu declanșarea evaluării respectării regimului juridic al conflictelor de interese în perioada exercitării funcțiilor și demnităților publice și totodată a fost înștiințată că, în cazul în care din activitatea de evaluare desfășurată vor fi identificate elemente în sensul existenței unui conflict de interese, va fi informată și invitată pentru a prezenta un punct de vedere. Adresele nr. x/25.04.2019 și nr. x, au fost transmise la domiciliul persoanei evaluate, prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire din 03.05.2019. La data de 31.05.2019, reclamantul A. a fost informat despre identificarea unor elemente privind nerespectarea regimului juridic al conflictelor de interese și a fost invitat să prezinte date și informații, personal ori prin transmiterea unui punct de vedere scris, și, totodată, a fost informat că are dreptul să fie asistat sau reprezentat de avocat (adresele nr. x/31.05.2019 și nr. x fiind transmise la domiciliul persoanei evaluate, prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire semnată la data de 05.06.2019). Legea nr. 176/2010 stipulează în mod expres un singur caz de nulitate al unui raport de evaluare, la art. 13 alin. (2) conform căruia: "Actele întocmite de inspectorul de integritate pe baza datelor sau informațiilor care nu sunt publice, solicitate persoanelor fizice sau juridice, după începerea activității de evaluare, fără ca persoana să fie invitată și informată potrivit dispozițiilor art. 14, sunt lovite de nulitate absolută", dispoziții care nu sunt incidente speței da față. Reclamantul a transmis respectivul punct de vedere prin fax în ultima zi a termenului de 15 zile reglementat de art. 21 alin (1) din Legea nr. 176/2010, la ora 17:00 astfel că menționarea inexactă, în cuprinsul raportului, a împrejurării că acesta nu a formulat un punct de vedere nu poate atrage sancțiunea nulității raportului. În ceea ce privește starea de conflict de interese reținută prin actul administrativ contestat, prin HCL 42/23.02.2017 și respectiv HCL 48/22.02.2018 a fost aprobat procentul din profiturile nete înregistrate în anii 2016 și 2017 de Regia Publică a Pădurilor Săcele RA, în vederea repartizării către salariați. În ceea ce privește HCL 35/28.02.2019 prin care a fost aprobat cuantumul de 7 % din profitul net pentru anul 2018 al Regiei Publice a Pădurilor Săcele RA în vederea repartizării către salariați, această hotărâre a fost revocată prin HCL 73/2019, ulterior fiind adoptată HCL 74/2019, la a cărei deliberare și adoptare reclamantul nu a participat. În urma aprobării cuantumului din profitul net în vederea repartizării către salariați prin HCL 42/2017, persoana evaluată a încasat 2.410 RON, iar urmare a adoptării HCL 48/2018 a încasat suma de 2.430 RON, în total fiind încasată suma de 4.840 RON. Chestiunea litigioasă vizează așadar analiza măsurii în care hotărârile invocate de pârâtă privesc probleme în legătură cu care consilierul local are un interes personal patrimonial, reprezentând un beneficiu pentru sine. Instanța de fond a reținut că, potrivit art. 129 din Contractul colectiv de muncă, salariații Regiei Publice Locale a Pădurilor Săcele RA pot beneficia, numai cu acordul Consiliului de Administrație și cu condiția încadrării în fondul de salarii de premii din profit. Potrivit lit. d) a art. 129 salariații pot fi stimulați dintr-un fond constituit în cuantum de până la 10 % din profitul rămas după plata impozitului datorat, potrivit legii. Nivelul participării la profit pentru fiecare salariat se stabilește în funcție de rezultatele și eficiența muncii depuse. Așadar, acordarea premiului din profit este o posibilitate condiționată pe de o parte de acordul Consiliului de Administrație, iar pe de altă parte de rezultatele și eficiența muncii depuse de către fiecare salariat. Hotărârea Consiliului Local prin care se aprobă cuantumul procentelor din profiturile nete nu este de natură prin ea însăși să determine în mod cert și direct acordarea acestor beneficii salariale, ci numai condiționat de îndeplinirea celorlalte condiții prevăzute în contractul individual de muncă, condiții care se cer îndeplinite în persoana fiecărui salariat în parte. Astfel, hotărârea de aprobare a repartizării profitul net nu determină decât vocația salariaților la acordarea unui premiu din profit, acordarea efectivă a acestui premiu fiind atributul Consiliului de Administrație, nefiind îndeplinită condiția prevăzută de art. 75 și 77 din Legea 393/2004, aceea ca hotărârile la adoptarea cărora a participat reclamantul să privească o problemă în legătură cu care acesta avea un interes personal reprezentat de un beneficiu pentru sine. Instanța de recurs dezavuează aceste susțineri, apreciind că reclamantul, în calitatea sa de consilier local în cadrul Consiliului Local al mun. Săcele în perioada mandatului 2016 - 2020, prin votarea în vederea adoptării Hotărârilor Consiliului Local nr. 42/23.02.2017, nr. 48/22.02.2018 și nr. 35/28.02.2019 și-a creat premisele unui beneficiu material, având posibilitatea de a-l anticipa (conf. art. 75). Nu este real faptul că, în speța de față, indiferent de participarea sau neparticiparea la votarea în plenul autorității deliberative a celor trei Hotărâri de Consiliu Local privind modul de repartizare a profitului realizat de către Regia Publică Locală a Pădurilor Săcele R.A. invocate, aceste hotărâri erau adoptate și nu au creat, efectiv, prin conținutul lor, un beneficiu sau un dezavantaj pentru reclamant, în calitatea sa de simplu angajat al Regiei, altul decât cel stipulat în Ordonanța nr. 64/2001 privind repartizarea profitului la societățile naționale, companiile naționale și societățile comerciale cu capital integral sau majoritar de stat, precum și la regiile autonome. Realitatea faptică dovedește faptul că reclamantul a votat actele administrative supuse dezbaterii Consiliului Local iar în urma votului a obținut beneficii materiale certe. Cu toate acestea, recursul pârâtei Agenția Națională de Integritate se impune a fi respins, sancționându-se astfel conduita inconsecventă a autorității care, pentru aceeași situație de fapt, vizând același funcționar, a emis anterior un raport cu concluzii contrare (dosar fond). Astfel, cele două hotărâri, HCL 42/2017 și HCL 48/2018 prin care a fost repartizat profitul net au fost analizate și în cuprinsul raportului de evaluare nr. x/29.01.2019, la acel moment pârâta concluzionând că nici una din aceste hotărâri nu are ca obiect alocarea de sume din bugetul local către persoana evaluată, în considerarea funcției de execuție pe care o deține, drepturile salariale și primele fiind încasate în temeiul contractului individual de muncă și a actelor adiționale. Așadar, aceleași elemente de presupus conflict de interese au fost analizate cu privire la mandatele reclamantului, statuându-se în sensul că, în perioada deținerii funcției … în cadrul acestei regii persoana evaluate a încasat doar drepturi bănești (salarii și prime) .. nu a încasat ale sume, stabilite prin vreuna din hotărârile Consiliului Săcele privind și/sau în legătură cu Regia Publică Locală a Pădurilor Săcele R.A. la a căror deliberare și adoptare a participat …. Nu se poate reține încălcarea regimului conflictelor de interese .. nu se paote reține existența unui interes de natură patrimonială…,, Aceste statuări anterioare ale instituției de control au influențat comportamentul reclamantului, determinându-i convingerea că nu există elemente de conflict de interese în ceea ce-l privește. Faptul că primul raport se bazează pe aceleași înscrisuri ca cel dedus judecății, că nu au intervenit, sub aspectul factual analizat, modificări legislative care să determine o schimbare de paradigmă în privința concluziilor inspectorului de integritate, au creat funcționarului public impresia unei aparențe de legalitate a acțiunilor sale, fapt considerat determinat de instanța de control judiciar în analiza pe care a realizat-o. În privința cheltuielilor de judecată acordate la fond, care se solicită a fi diminuate, Înalta Curte face trimitere la Decizia nr. 3/2020 privind examinarea unui Recurs în interesul legii prin care s-a decis că:, în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., motivul de recurs prin care se critică modalitatea în care instanța de fond s-a pronunțat, în raport cu prevederile art. 451 alin. (2) din C. proc. civ., asupra proporționalității cheltuielilor de judecată reprezentând onorariul avocaților, solicitate de partea care a câștigat procesul, nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ..,,

Temeiurile de drept ale soluției adoptate în recurs Față de aceste considerente, în baza art. 496 C. proc. civ., art. 20 din L.554/2004, Înalta Curte va respinge recursul declarat de pârâta Agenția Națională de Integritate împotriva sentinței nr. 124/2019 din 12 decembrie 2019 a Curții de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. PENTRU ACESTE MOTIVE,