ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1251/2021

Cererea de chemare în judecată Constată că prin cererea de chemare în judecată introdusă inițial pe rolul Tribunalului Brașov, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și Pentru Siguranța Alimentelor (A.N.S.V.S.A.) București ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună: 1.obligarea pârâtei să soluționeze cererea reclamantului privind eliberarea adeverinței de conformitate a studiilor cu prevederile Directivei nr. 2005/36/CE/a Parlamentului European și a Consiliului din 07. 09. 2005 privind recunoașterea calificărilor profesionale, care să ateste faptul că titlul de calificare român -Diploma de Bacalaureat seria x nr. x eliberată de Liceul Agroindustrial Prejmer în data de 06.07.1987 cu nr. 328 îndeplinește condițiile pentru ca reclamantul să își exercite profesia de asistent veterinar în Suedia și a unei adeverințe care să ateste faptul că a exercitat efectiv și legal în România profesia de asistent sau tehnician veterinar în perioada 1989-2004; 2. obligarea pârâtei la plata unor despăgubiri în cuantum de 48.174 RON reprezentând contravaloarea chiriei plătite (100132 coroane suedeze) pentru o locuință în Suedia, începând cu luna octombrie 2016 și până în luna august 2017.

Sentința instanței de fond Prin sentința nr. 86/F/2018 din data de 24 mai 2018, Curtea de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal a hotărât următoarele: "Respinge excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtă prin întâmpinare; Respinge cererea de chemare în judecată formulată și precizată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și Pentru Siguranța Alimentelor.".

Recursul exercitat în cauză Împotriva sentinței a declarat recurs reclamantul A., criticând-o pentru nelegalitate. Argumentând motivele de casare invocate, apreciază reclamantul că raționamentul instanței de fond este greșit, pârâta nu a răspuns la solicitări și nu i-a pus în vedere să completeze documentația necesară soluționării cererii sale, în termen de 15 zile de la data primirii înștiințării nr. x/25.01.2017. Mai arată reclamantul că și în prezent există un refuz nejustificat din partea pârâtei în eliberarea acestor înscrisuri, față de împrejurarea că la data de 30.10.2017 a fost depusă foaia matricolă, deci ulterior înregistrării cererii de chemare în judecată pe rolul Tribunalului Brașov, secția contencios administrativ și fiscal, respectiv la data de 30.08.2017, și că total greșit, instanța de fond reține că există un răspuns din partea intimate pârâte, de care recurentul-reclamant ar fi nemulțumit. Nu există niciun răspuns, nici de soluționare a cererii recurentului și nici de respingere.

Apărările formulate în cauză Intimata-pârâtă Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței de fond, considerând că prima instanță a pronunțat o hotărâre legală, în raport de considerentele hotărârii pe care le apreciază ca fiind corecte, contrar criticilor formulate prin cererea de recurs.

Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamantul A. este nefondat, pentru următoarele considerente: Cu caracter prealabil, Înalta Curte constată că, deși reclamantul și-a întemeiat recursul pe prevederile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., criticile expuse nu se circumscriu decât cazului de casare reglementat de pct. 8 al articolului menționat, necuprinzând argumente de nelegalitate referitoare la nemotivarea sentinței recurate ori la existența unor motive contradictorii în cuprinsul acesteia; totodată, nu sunt indicate motivele apreciate a fi străine de natura cauzei. Prin urmare, argumentația cererii de recurs se subsumează doar greșitei aplicări sau interpretării a dispozițiilor legale incidente, urmând a fi analizată din această perspectivă. Prin acțiunea introdusă reclamantul A. a solicitat a fi "obligată pârâta la soluționarea cererii formulată de reclamant "având ca obiect "eliberarea adeverinței de conformitate a studiilor cu prevederile Directivei nr. 2005/36/CE/a Parlamentului European și a Consiliului din 07. 09.2005 privind recunoașterea calificărilor profesionale, care să ateste faptul că titlul de calificare român -Diploma de Bacalaureat seria x nr. x eliberată de Liceul Agroindustrial Prejmer în data de 06.07.1987 cu nr. 328 îndeplinește condițiile pentru ca reclamantul să își exercite profesia de asistent veterinar în Suedia și a unei adeverințe care să ateste faptul că a exercitat efectiv și legal în România profesia de asistent sau tehnician veterinar în perioada 1989-2004; 2. obligarea pârâtei la plata unor despăgubiri în cuantum de 48.174 RON reprezentând contravaloarea chiriei plătite (100132 coroane suedeze) pentru o locuință în Suedia, începând cu luna octombrie 2016 și până în luna august 2017." Temeiul juridic al cererii de chemare în judecată l-au constituit dispozițiile art. 1 din Legea nr. 554/2004, reclamantul arătând în mod explicit în considerentele acesteia faptul că deși a depus mai multe solicitări de eliberare a "adeverinței de conformitate a studiilor" pârâta nu le-a soluționat. Înalta Curte constată că alegațiile reclamantului în sensul că "instanța de fond respinge cererea pe considerentul că pârâta a răspuns la solicitările reclamantului și că s-a pus în vedere reclamantului să își completeze documentația necesară soluționării sale, în termen de 15 zile de la data primirii înștiințării nr. x/25.01.2017. Aceste rețineri sunt greșite, contrar înscrisurilor depuse la dosar, ducând la aplicarea greșită a unor texte legale.", sunt nefondate. Astfel, prin adresa nr. x/29.07.2015, reclamantul a solicitat Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor, eliberarea adeverinței de conformitate a studiilor cu prevederile Directivei nr. 2005/36/CE/a Parlamentului European și a Consiliului din 07. 09.2005 privind recunoașterea calificărilor profesionale, care să ateste faptul că titlul de calificare român -Diploma de Bacalaureat seria x nr. x eliberată de Liceul Agroindustrial Prejmer în data de 06.07.1987 cu nr. 328 îndeplinește condițiile pentru ca reclamantul să își exercite profesia de asistent veterinar în Suedia și a unei adeverințe care să ateste faptul că a exercitat efectiv și legal în România profesia de asistent sau tehnician veterinar în perioada 1989-2004. Or, analizând corespondența depusă la dosarul de fond, respectiv înscrisurile aflate la dosar fond Tribunalul Brașov, Înalta Curte apreciază că, în mod corect, a reținut instanța de fond că la solicitările reclamantului (înregistrate la pârâtă sub nr. x/29.07.2015, respectiv nr. x/21.06.2017) pârâta a răspuns în sensul că este necesară "depunerea unor documente suplimentare" (indicate explicit), că "cererea acestuia nu este întocmită conform modelului prevăzut în Anexa nr. 1 la Ordinul Președintelui A.N.S.V.S.A. nr. 175/2014" și că "la dosar nu există foaia matricolă/supliment la diplomă în copie legalizată". (adrese de răspuns nr. x/05.08.2015, nr. y/10.06.2016). I s-a pus totodată în vedere reclamantului să își completeze documentația necesară soluționării cererii sale, în termen de 15 zile de la data primirii înștiințării nr. x/25.01.2017, dosar fond Tribunalul Brașov. În sensul celor anterior antamate, rezultă cu puterea evidenței că pârâta A.N.S.V.S.A. a răspuns în termenul legal solicitărilor reclamantului. Criticile din cuprinsul cererii de recurs în sensul că a fost depusă la data de 30.10.2017, foaia matricolă, document prevăzut de art. 2 lit. d) din Ordinul Președintelui ANSVSA nr. 175/2014, deci ulterior înregistrării cererii de chemare în judecată pe rolul Tribunalului Brașov, secția contencios administrativ și fiscal, respectiv la data de 30.08.2017, menționând că "și în prezent există un refuz nejustificat din partea pârâtei în eliberarea acestor înscrisuri" și că "total greșit, instanța de fond reține că există un răspuns din partea intimate pârâte, de care recurentul-reclamant ar fi nemulțumit. Nu există niciun răspuns, nici de soluționare a cererii recurentului și nici de respingere …", nu pot fi primite. Astfel, nu se poate reține un refuz din partea instituției pârâte de soluționare a cererii, câtă vreme reclamantul nu a înțeles să dea curs solicitărilor Comisiei de examinare în sensul completării dosarului cu toate documentele prevăzute de lege. Așadar, este corectă aserțiunea instanței de fond în sensul că nemulțumirea reclamantului manifestată față de răspunsul pârâtei nu justifică obligarea acesteia la soluționarea cererilor formulate în modalitatea indicată de reclamant, în speță nefiind îndeplinite condițiile art. 2 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 554/2004. Cu alte cuvinte, rolul instanței de contencios administrativ nu este acela de a obliga autoritatea pârâtă la atestarea celor solicitate de către reclamant, ci la obligarea soluționării cererii, lucru care în speță a fost dovedit.

Temeiul legal al soluției adoptate în recurs Pentru considerentele expuse la pct. 5 din prezenta decizie, nefiind identificate motive de casare a sentinței prin prisma dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., raportat la art. 20 alin. (3) din Legea nr. 544/2004, va respinge recursul declarat de reclamant, ca nefondat, păstrând ca legală hotarârea atacată.