Decizia nr. 1239/2021 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs

Cererea de chemare în judecată Prin cererea înregistrată la această instanță sub nr. x/2018, reclamanta Compania Națională Administrația Porturilor Dunării Maritime S.A. a chemat în judecată Ministerul Dezvoltării Regionale a Administrației Publice și Fondurilor Europene -Autoritatea De Management POS Transport Prin Ministerul Finanțelor Publice, solicitând anularea Notei de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. x/29.11.2017, privind contractul de servicii nr x/22.04.2011, ce are ca obiect "Sistem de colectare a deșeurilor generate de nave în porturile de pe Dunărea Maritimă CODENAV" cod proiect SMIS 39921, subproiect 1; anularea Deciziei nr. 7986/01.02.2018 privind soluționarea contestației formulate de CN APDM S.A., emisă de Ministerul Dezvoltării Regionale Administrației Publice și Fondurilor Europene - Autoritatea de Management POS Transport; exonerarea subscrisei de la plata creanțelor bugetare în cuantum de 1,757.000 RON (din care contribuție din fonduri UE 1.249.578,4 RON-71,12% și contribuție buget de stat 507.421,6 RON - 28,88%), stabilite ca urmare a corecției financiare de 10% din valoarea eligibilă a contractului de achiziție nr. x/22.04.2011 încheiat între subscrisa CN APDM S.A. și contractantul S.C. A. S.R.L., în cadrul proiectului POST/2010/3/3/002 "Sistem de colectare a deșeurilor de pe Dunărea Maritimă - CODENAV, cu cheltuieli de judecată.

Sentința instanței de fond Prin sentința civilă nr. 79/2018 din data de 21 mai 2018, Curtea de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal a respins acțiunea formulată de reclamanta Compania Națională Administrația Porturilor Dunării Maritime S.A., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Finanțelor Publice și Ministerul Fondurilor Europene având ca obiect, anulare act administrativ, ca nefondată.

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva sentinței civile nr. 79/2018 din data de 21 mai 2018 a Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal a declarat recurs reclamanta Compania Națională Administrația Porturilor Dunării Maritime S.A., solicitând admiterea recursului, casarea sentinței recurate și, în rejudecare repunând în termenul de formulare a contestației, să anulați Decizia nr. 7986/01.02.2018 emisă de Ministerul Dezvoltării Regionale Administrației Publice și Fondurilor Europene - Autoritatea de Management POS Transport și, în subsidiar, Notei de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. x/29.11.2017, privind contractul de servicii nr x/22.04.2011, ce are ca obiect "Sistem de colectare a deșeurilor generate de nave în porturile de pe Dunărea Maritimă CODENAV" cod proiect SMIS 39921, subproiect 1. Astfe, reclamanta solicită repunerea în termenul de 30 zile de formulare a contestației administrative, prevăzut de art. 47 alin. (1) din O.U.G. nr. 66/2011, arătând că față de data comunicării titlului de creanță, respectiv data de 29.11.2017, contestația formulată la data de 03.01.2018 este în termen. În motivarea recursului, reclamanta a susținut referitor la suspiciunea încălcării prevederilor art. 26 alin. (2) din H.G. nr. 925/2006 că prin clarificarea nr. 2 s-a considerat că nu se afecta termenul operatorilor economici pentru elaborarea ofertelor, prin această eliminare chiar diminuându-se complexitatea elaborării ofertelor.

Apărările formulate în cauză Intimatul-pârât Ministerul Fondurilor Europene a depus întâmpinare în cuprinsul căreia a invocat excepția inadmisibilității recursului, excepția nulității cererii de repunere în termen și excepția lipsei de interes în formularea cererii, iar, pe fond a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Soluția instanței de recurs Înalta Curte, examinând sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, cu motivele invocate de recurentă, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, constată că recursul este nefondat, neputându-se reține incidența niciunui din motivele de casare prevăzute la art. 488 alin. (1) C. proc. civ. Reclamanta a solicitat instanței de contencios administrativ anularea Decizia nr. 7986/01.02.2018 emisă de Ministerul Dezvoltării Regionale Administrației Publice și Fondurilor Europene - Autoritatea de Management POS Transport și, în subsidiar, Notei de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. x/29.11.2017, privind contractul de servicii nr x/22.04.2011, ce are ca obiect "Sistem de colectare a deșeurilor generate de nave în porturile de pe Dunărea Maritimă CODENAV" cod proiect SMIS 39921, subproiect 1. Prin hotărârea recurată, prima instanță a respins acțiune ca nefondată, reținând că decizia nr. 7986/01.02.2018, privind respingerea contestației administrative pentru depășirea termenului de 30 de zile este legală, pe cale de consecință impunându-se respingerea ca nefondate și a celorlalte două capete de cerere privind anularea notei de constatare și respectiv, exonerarea reclamantei de la plata creanțelor bugetare, accesorii. Soluția primei instanțe este legală, reflectând interpretarea și aplicarea corectă a prevederilor legale aplicabile în cauză. Înalta Curte reține că potrivit dispozițiilor art. 47 din O.U.G. nr. 66/2011: "Contestația administrativă se formulează în scris, în termen de maximum 30 de zile calendaristice de la data comunicării titlului de creanță, și trebuie să conțină următoarele elemente: a) datele de identificare a contestatarului; b) obiectul contestației; c) motivele de fapt și de drept; d) dovezile pe care se întemeiază; e) semnătura contestatarului sau a împuternicitului acestuia.". (2) Dovada calității de împuternicit al contestatarului, persoană fizică sau juridică, se face potrivit legii. (3) Obiectul contestației administrative îl constituie numai sumele și măsurile stabilite și înscrise în procesul-verbal de stabilire a creanței bugetare care reprezintă titlu de creanță. (4) Termenul prevăzut la alin. (1) este termen de decădere. (5) Contestația administrativă se depune la autoritatea publică emitentă a titlului de creanță care este contestat și nu este supusă taxelor de timbru.". Așadar, potrivit art. 47 alin. (1), alin. (4) și alin. (5) din O.U.G. nr. 66/2011, contestația administrativă se formulează în scris, în termen de maximum 30 de zile calendaristice de la data comunicării titlului de creanță, și se depune la autoritatea publică emitentă a titlului de creanță care este contestat, termenul fiind unul de decădere. Deopotrivă art. 51 din O.U.G. nr. 66/2011 dispune în sensul că "Deciziile pronunțate în soluționarea contestațiilor pot fi atacate de către contestatar la instanța judecătorească de contencios administrativ competentă, în conformitate cu prevederile Legii nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare.". Cu alte cuvinte, în mod corect, a evidențiat instanța de fond că obiectul acțiunii în contencios administrativ este decizia pronunțată în soluționarea contestației administrative, în speța de față Decizia nr. 7986/01.02.2018, iar nota de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare (Nota de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. x/29.11.2017) poate fi contestată la instanța de contencios ca un accesoriu al cererii principale. Cum în cauză, prin Decizia nr. 7986/01.02.2018, Ministerul Dezvoltării Regionale Administrației Publice și Fondurilor Europene - Autoritatea de Management POS Transport a soluționat contestația în sensul respingerii acesteia ca fiind formulată cu depășirea termenului legal de depunere a acesteia, deci în baza unei excepții, Înalta Curte împărtășind raționamentul judecătorului fondului, apreciază că instanța nu va putea examina fondul raportului de drept material decât ca urmare a constatării nulității deciziei emise în baza art. 51 din O.U.G. nr. 66/2011, respingerea capătului de cerere principal având drept consecință și respingerea capătului de cerere accesoriu. Având în vedere că respectiva contestație a fost respinsă pentru neîndeplinirea unor cerințe procedurale, legate de modul de învestire al autorității emitente a titlului de creanță, este superfluă analizarea celorlalte motive invocate în recurs. În cauză, din actele și lucrările dosarului, reiese cu claritate că nota de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. x/29.11.2017, a fost comunicată reclamantei la data de 29.11.2017, iar contestația administrativă a fost transmisă la data de 04.01.2018, aspect pe care reclamanta de altfel nu îl contestă, cu depășirea termenului de legal imperativ de 30 zile prevăzut de dispozițiile art. 47 alin. (1) din O.U.G. nr. 66/2011. Referitor la solicitarea reclamantei de repunere în termenul de 30 de zile de formulare a contestației administrative, Înalta Curte arată că potrivit dispozițiilor art. 186 alin. (1) C. proc. civ., partea care a pierdut un termen procedural va fi repusă în termen numai dacă dovedește că întârzierea se datorează unor motive temeinic justificate, însă recurenta nu au adus niciun argument sustenabil în sprijinul cererii și nu a depus dovezi pentru a justifica depunerea cu întârziere a contestației administrative. Or, simpla afirmație că transmiterea contestației în data de 04.01.2018 s-a datorat unor motive temeinic justificate, în speță, "în perioada 22.12.2017 - 02.01.2018... toți angajații subscrisei au fost în vacanță ..." și "raportat la motivul anterior, pe lângă sarcinile curente, în perioada 30.11.2017 - 03.01.2018, alocată formulării contestației, angajații subscrisei cărora le-a fost repartiză formularea acesteia contestații..., au fost angrenați într-o multitudine de alte proiecte … ", nu răspunde exigențelor dispozițiile legale antereferate. Aspectele învederate de către reclamantă nu se pot substitui unei situații de împiedicare a părții de a îndeplini un act de procedură, ci mai degrabă reclamă lipsa diligenței acesteia. Față de cele anterior antamate, Înalta Curte nu poate primi susținerile recurentului, drept pentru care, constatând că nu sunt îndeplinite condițiile stipulate de prevederile art. 186 alin. (1) C. proc. civ., instanța de control judiciar va respinge cererea de formulare a contestației administrative, ca inadmisibilă. Înalta Curte reține că sentința este legală, decizia contestată a fost emisă cu respectarea prevederilor legale în vigoare, judecătorul fondului în mod judicios a apreciat că pârâta a aplicat corect dispozițiile art. 47 alin. (1) și alin. (4) din O.U.G. nr. 66/2011 când a respins ca tardivă contestația formulată de reclamantă împotriva Notei de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. x/29.11.2017. Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.