ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1225/2021

Cererea de chemare în judecată Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Suceava, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal la data de 15.04.2014, reclamanta Obștea Negrișoara, a chemat în judecată pârâtul Ministerul Mediului și Schimbărilor Climatice prin Departamentul Ape, Păduri și Piscicultură București, solicitând anularea Adresei nr. x/01.04.2014 raportat la anul 2011 cu consecința obligării paratei la plata sumei de 114449,10 RON reprezentând contravaloarea produselor de masă lemnoasă pe care reclamanta nu le-a putut recolta în calitate de proprietară pentru suprafața de pădure de 188,20 ha, situată în zona de conservare totala a Parcului Național Călimani în zona/tipul funcțional TI si T2, terenuri forestiere administrate în totalitate de Ocolul Silvic Dorna, cu titlu de compensații/despăgubiri datorita funcțiilor de protecție stabilite de amenajamentele silvice care au determinat restricții în recoltarea de masa lemnoasa, aferente anului 2011, precum și la plata dobânzilor calculate asupra debitului principal în cuantum de 114449,10 RON, începând cel puțin cu data de 01.04.2014, dată la care creanța a devenit exigibilă, respectiv data la care MMSC prin Departamentul pentru Ape, Păduri si Piscicultură a refuzat nejustificat, cu exces de putere, să dispună plata compensațiilor cuvenite. Cu cheltuieli de judecata.

Soluția instanței de fond în cadrul primului ciclu procesual Prin sentința nr. 35 pronunțată în data de 10 noiembrie 2014, Curtea de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal a hotărât următoarele: "Ia act de renunțarea reclamantei la judecarea primului capăt de cerere privind anularea Adresei nr. x/01.04.2014, raportat la anul 2011. Admite excepția inadmisibilității acțiunii în despăgubiri. Respinge, ca inadmisibilă, acțiunea în despăgubiri formulată de reclamanta Obștea Negrișoara, cu sediul în sat Poaiana Negri, comuna Dorna Arini, Jud. Suceava și cu adresa de corespondență în Cluj Napoca, str. x, Jud. Cluj, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Mediului și Schimbărilor Climatice cu sediul în București, sector 5 și Departamentul Ape, Păduri și Piscicultură București cu sediul în București, B-dul x, nr. 31. Prin decizia nr. 2036/2017, Înalta Curte de Casației și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal a admis recursul declarat de reclamanta Obștea Negrișoara, a casat sentința recurată și trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Soluția instanței de fond în cadrul celui de al doilea ciclu procesual Prin sentința civilă nr. 180 din data de 27 noiembrie 2017, Curtea de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal a hotărât următoarele: "Admite acțiunea în contencios administrativ având ca obiect "anulare act administrativ" formulată de reclamanta Obștea Negrișoara, cu sediul în județul Suceava, cu adresa de corespondență în Cluj Napoca, județul Cluj, fiind citată în cauză și de la A., din Buzău, județul Buzău, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Mediului și Schimbărilor Climatice (în prezent Ministerul Apelor și Pădurilor), cu sediul în sectorul 5 al municipiului București, și Departamentul Ape, Păduri și Piscicultură București, cu sediul în sectorul 5 al municipiului București fiind citată în cauză și de la adresa din sectorul 1 al municipiului București. Obligă pârâtele în solidar (respectiv MMSC (în prezent MAP) și DAPP) la plata compensațiilor în sumă de 114.449,10 RON aferente anului 2011, a dobânzilor aferente calculate începând cu data de 1.04.2017 și până la plata efectivă. Respinge excepția lipsei calității procesuale pasive a MMSC (în prezent MAP) invocată de aceasta. Ia act de renunțarea la judecarea petitului nr. 1 (respectiv anularea adresei x/2014). Obligă pârâtele să plătească reclamantei suma de 4950 RON cheltuieli de judecată.".

Calea de atac exercitată și motivul de recurs invocat Împotriva sentinței nr. 180 din data de 27 noiembrie 2017 a declarat recurs pârâtul Ministerul Apelor și Pădurilor solicitând admiterea recursului, casarea sentinței recurate și pe cale de consecință, în rejudecarea cauzei să se respingă acțiunea reclamantei ca neîntemeiată. În susținerea recursului pârâtul a precizat că prima instanță a interpretat eronat normele de drept material incidente în speță, respectiv art. 6 din Anexa 1 - Norme metodologice aprobate prin H.G. nr. 861/2009 și a considerat, fără temei că Deciziei Comisiei Europene din anul 2012, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene este incidentă în cauză, deși acest act administrativ nu putea viza perioada pentru care se solicită acordarea compensațiilor solicitate de reclamantă. Totodată, cele reținute de către instanța de fond sunt contrazise de către Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unei chestiuni de drept prin Decizia nr. 36/2015 care a stabilit că pentru acordarea compensațiilor prevăzute de art. 97 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 46/2008 privind Codul silvic, republicată, și de art. 4 lit. s) pct. 4 din Ordonanța Guvernului nr. 14/2010 privind măsuri financiare pentru reglementarea ajutoarelor de stat acordate producătorilor agricoli, începând cu anul 2010, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 74/2010, cu modificările și completările ulterioare, după data de 1 ianuarie 2010, trebuie să existe decizia favorabilă a Comisiei Europene privind ajutorul de stat și să fie adoptate normele metodologice ulterioare, în condițiile art. 5 din Ordonanța Guvernului nr. 14/2010. În cauză nu s-a depus întâmpinare.

Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Examinând sentința atacată prin prisma criticilor ce i-au fost aduse, raportat la motivele de recurs și la prevederile legale incidente din materia supusă verificării, Înalta Curte reține că recursul este fondat, în limitele și pentru considerentele în continuare arătate. În fapt, reclamanta Obștea Negrișoara a învestit instanța de contencios administrativ și fiscal cu o cerere prin care a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Mediului Apelor și Pădurilor, obligarea acestuia la acordarea de compensații reprezentând contravaloarea produselor pe care reclamanta, ca proprietar nu le-a putut recolta datorită funcțiilor de protecție stabilite de amenajamentele silvice care determină restricții în recoltarea de masă lemnoasă pentru anul 2011, în sumă de 114449,10 RON, pentru suprafața de pădure de 188,20 ha, situată în zona de conservare totala a Parcului Național Călimani în zona/tipul funcțional TI si T2, terenuri forestiere administrate în totalitate de Ocolul Silvic Dorna. Motivele de recurs sunt fondate, Înalta Curte luând act de decizia nr. 36/23.11.2015, ÎCCJ - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept - care a stabilit că, pentru acordarea compensațiilor prevăzute de art. 97 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 46/2008 privind Codul silvic, republicată, și de art. 4 lit. s) pct. 4 din Ordonanța Guvernului nr. 14/2010 privind măsuri financiare pentru reglementarea ajutoarelor de stat acordate producătorilor agricoli, începând cu anul 2010, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 74/2010, cu modificările și completările ulterioare, după data de 1 ianuarie 2010, trebuie să existe decizia favorabilă a Comisiei Europene privind ajutorul de stat și să fie adoptate normele metodologice ulterioare, în condițiile art. 5 din Ordonanța Guvernului nr. 14/2010. Or, absența normelor metodologice anterior menționate a fost motivul refuzului de plată a compensațiilor, în speță. Așa cum s-a reținut în considerentele deciziei ÎCCJ anterior menționate - hotărâre prealabilă pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, pronunțată în condițiile art. 521 C. proc. civ., plata compensațiilor este condiționată de adoptarea normelor metodologice, contrar celor reținute de către prima instanță. În concordanță cu considerentele deciziei nr. 36/2015 a ÎCCJ, Înalta Curte reține că măsurile de compensare, sub forma ajutorului de stat, stabilite prin dispozițiile art. 97 alin. (1) lit. b) din Codul silvic, au ca obiectiv acoperirea costurilor reclamate de gestionarea durabilă a pădurilor situate în siturile de importanță comunitară Natura 2000. Prin Hotărârea Guvernului nr. 861/2009 au fost aprobate Normele metodologice de acordare, utilizare și control al sumelor anuale destinate gestionării durabile a fondului forestier proprietate privată a persoanelor fizice și juridice și a celui proprietate publică și privată a unităților administrativ-teritoriale. Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale a comunicat Comisiei Europene, în anul 2007, măsurile de sprijin existente în domeniul agriculturii, dezvoltării rurale, precum și cele aplicabile în sectorul forestier, prevăzute în Hotărârea Guvernului nr. 1.071/2006 privind aprobarea Normelor metodologice pentru acordarea, utilizarea și controlul sumelor destinate proprietarilor de păduri pentru gestionarea durabilă a acestora (care a fost abrogată prin Hotărârea Guvernului nr. 861/2009). Până la data de 31 decembrie 2009 nu s-a pus problema conformării măsurilor de ajutor de stat aflate în discuție cu legislația europeană, în acest sens fiind prevederile anexei nr. V pct. 3 "Agricultura" lit. (b) din Tratatul privind aderarea Bulgariei și României la Uniunea Europeană, ratificat prin Legea nr. 157/2005, potrivit cărora ajutoarele acordate înainte de data aderării sunt calificate ca "ajutoare existente", în înțelesul art. III - 168 alin. (1) din Tratatul de instituire a unei Constituții pentru Europa, "până la sfârșitul celui de-al treilea an de la data aderării". Acest aspect a fost recunoscut atât în practica administrativă a instituțiilor publice cu competențe în domeniu, cât și în jurisprudența instanțelor de contencios administrativ. Prin urmare, Normele metodologice aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 861/2009 se înscriu în cadrul de reglementare al "ajutoarelor de stat existente" până la sfârșitul anului 2009. Acordarea tuturor formelor de sprijin prevăzute de legislația națională se poate face, începând cu data de 1 ianuarie 2010, în baza alocațiilor bugetare, după parcurgerea procedurii de notificare a schemelor de ajutor de stat, conform Liniilor directoare comunitare privind ajutoarele de stat în sectorul agricol și forestier 2007-2013 (publicate în Jurnalul Oficial al Comunității Europene, seria x, nr. 319 din 27 decembrie 2006), și adoptarea cadrului normativ intern pentru punerea în aplicare a acestora. Astfel, în baza prevederilor art. 176 din Liniile directoare, "Comisia va declara compatibile cu articolul 87 alin. (3) lit. c) din Tratat ajutoarele de stat destinate împăduririi terenurilor agricole sau neagricole, instituirii de sisteme agroforestiere pe terenurile agricole, plăților Natura 2000 (...), dacă îndeplinesc condițiile enunțate la articolele 43-49 din Regulamentul (CE) nr. 1.698/2005 și nu depășesc intensitatea maximă prevăzută la articolele menționate." Pe aspectul analizat, pentru perioada de referință (2011), prezintă relevanță dispozițiile art. 3 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 117/2006 privind procedurile naționale în domeniul ajutorului de stat, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 137/2007, potrivit cărora "ajutorul de stat nou, supus obligației de notificare, nu poate fi acordat decât după autorizarea acestuia de către Comisia Europeană sau după ce acesta este considerat a fi fost autorizat." De asemenea, art. 6 alin. (2) din Hotărârea Guvernului nr. 861/2009 stabilește în mod explicit faptul că "toate formele de sprijin prevăzute în Legea nr. 46/2008, cu modificările și completările ulterioare, vor fi continuate după data de 1 ianuarie 2010 numai după primirea deciziei favorabile a Comisiei Europene privind ajutoarele de stat." Prin Ordonanța Guvernului nr. 14/2010 a fost stabilit cadrul juridic privind condițiile generale pentru acordarea ajutoarelor de stat în agricultură, în conformitate cu Liniile directoare comunitare privind ajutoarele de stat în sectorul agricol și forestier 2007-2013. În concret, prin art. 4 lit. s) pct. 4 din acest act normativ se conferă Guvernului competența de a acorda forme de ajutor de stat pentru activitățile de dezvoltare rurală, respectiv pentru plățile Natura 2000. În continuare, prin art. 5 din Ordonanța Guvernului nr. 14/2010 se menționează faptul că "normele metodologice privind modul de acordare a ajutoarelor de stat prevăzute la art. 4 se aprobă prin hotărâri ale Guvernului, cu respectarea prevederilor comunitare și naționale în domeniul ajutorului de stat, și reglementează scopul, obiectivul, durata, cuantumul ajutorului exprimat ca procent din cheltuiala eligibilă și valoare în RON, fluxurile financiare pentru acordarea ajutoarelor de stat, criteriile de eligibilitate, procedurile de implementare, supraveghere și control." Așadar, se poate observa că normele metodologice ce urmează a fi adoptate de către legiuitorul delegat au un rol determinant în individualizarea dreptului la compensații al beneficiarului, în condițiile în care au ca obiect de reglementare atât modul de calcul, cât și criteriile de eligibilitate, procedurile de supraveghere și control. În baza celor două dispoziții normative anterior enunțate a fost elaborat proiectul de hotărâre a Guvernului privind Normele metodologice de acordare, utilizare și control al ajutorului de stat pentru compensații reprezentând contravaloarea masei lemnoase pe care proprietarii nu o recoltează datorită funcțiilor de protecție stabilite prin amenajamente silvice, necesare acoperirii costurilor reclamate de gestionarea durabilă a pădurilor situate în siturile de importanță comunitară Natura 2000, și a fost concepută schema de ajutor de stat pentru acordarea acestor compensații. Reprezentanța Permanentă a României pe lângă Uniunea Europeană a notificat Comisiei Europene schema de ajutor de stat, în conformitate cu prevederile art. 108 alin. (3) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene. Prin Decizia nr. C (2012) 5.166 final din data de 19 iulie 2012 (denumită în continuare Decizia Comisiei Europene), Comisia Europeană a avizat favorabil schema de ajutor de stat prezentată în proiectul de hotărâre a Guvernului anterior arătat, apreciind că ajutoarele prevăzute în cadrul acesteia sunt compatibile cu piața internă. Relevante în acest sens sunt dispozițiile pct. 5 din Decizia Comisiei Europene în care se arată că "temeiul juridic al schemei este proiectul de hotărâre a Guvernului de aprobare a normelor metodologice pentru acordarea de ajutoare de stat pentru compensații reprezentând contravaloarea masei lemnoase pe care proprietarii nu o recoltează datorită funcțiilor de protecție stabilite prin amenajamente silvice și a costurilor reclamate de gestionarea durabilă a pădurilor." La pct. 6 din Decizia Comisiei Europene se precizează cuantumul ajutorului compensatoriu, elementele formulei de calcul, cu referire la datele extrase din lucrarea "Statistica activităților din silvicultură în 2010", iar la pct. 7 din decizie se menționează că ajutorul se aplică suprafețelor forestiere cu funcție de protecție de tip T1 sau T2 situate în întregime în zona Natura 2000. Semnificative pe aspectul analizat sunt prevederile pct. 11 din Decizia Comisiei Europene în care se precizează faptul că "schema, care va expira la data de 31 decembrie 2013, nu va intra în vigoare decât după ce va fi aprobată de Comisie și publicată în Monitorul Oficial al României (...)." Ca atare, schema de ajutor de stat, având ca temei legal proiectul de hotărâre a Guvernului de aprobare a normelor metodologice, avizată favorabil prin decizia Comisiei Europene, nu poate produce efecte juridice decât după adoptarea acestui act normativ intern. În raport cu cele anterior prezentate se apreciază că nu poate fi primită teza potrivit căreia, după intrarea în vigoare a Ordonanței Guvernului nr. 14/2010, Normele metodologice adoptate prin Hotărârea Guvernului nr. 861/2009 continuă să producă efecte juridice, reglementând metodologia de calcul al compensațiilor cuvenite proprietarilor de suprafețe forestiere cu funcție de protecție de tip T1 sau T2 și care nu pot recolta masa lemnoasă de pe acestea. Însă, se constată faptul că procedura internă necesară acordării ajutoarelor de stat vizate de Decizia Comisiei Europene nu a fost finalizată, în condițiile în care nu a fost adoptată și publicată în Monitorul Oficial al României hotărârea Guvernului pentru aprobarea Normelor metodologice de acordare, utilizare și control al ajutorului de stat pentru compensații reprezentând contravaloarea masei lemnoase pe care proprietarii nu o recoltează datorită funcțiilor de protecție stabilite prin amenajamente silvice, necesare acoperirii costurilor reclamate de gestionarea durabilă a pădurilor situate în siturile de importanță comunitară Natura 2000. Ca atare, în prezent nu există baza legală pentru acordarea compensațiilor, în lipsa hotărârii Guvernului cu obiectul de reglementare mai sus arătat. Argumentația prezentată este în deplină consonanță cu jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene care, prin Decizia din data de 20 noiembrie 2008, pronunțată în Cauza C-18/08 Foselev Sud-Quest SARL contra Administration des douanes et droits indirects, având ca obiect o cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare, a statuat următoarele: "Decizia 2005/449/CE a Comisiei din 20 iunie 2005 privind o cerere de scutire de taxa pe vehiculele cu motor introdusă de Franța în temeiul art. 6 alin. (2) lit. b) din Directiva 1999/62/CE a Parlamentului European și a Consiliului de aplicare a taxelor la vehiculele grele de marfă pentru utilizarea anumitor infrastructuri nu poate fi invocată de un particular în raporturile cu Republica Franceză, destinatară a acestei decizii, în scopul de a beneficia de scutirea autorizată prin decizia menționată începând de la momentul notificării sau al publicării acesteia." În altă ordine de idei este real faptul că situația juridică determinată de neîndeplinirea acestei condiții suspensive, respectiv adoptarea hotărârii Guvernului aflate în discuție, este aptă să lezeze dreptul la compensații pe care îl au proprietarii suprafețelor forestiere cu funcție de protecție de tip T1 sau T2 situate în siturile de importanță comunitară Natura 2000, însă, pentru aceasta există un alt remediu judiciar. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs În concluzie, constatând că în cauză motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. este întemeiat, în conformitate cu prevederile art. 496 teza a II-a C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa în parte sentința atacată și rejudecând, va respinge acțiunea ca nefondată, menținând dispozițiile sentinței privind respingerea excepția lipsei calității procesuale pasive a MMSC (în prezent MAP) și renunțarea la judecarea petitului nr. 1 (respectiv anularea adresei x/2014).