Decizia nr. 2860/2016 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs

Obiectul cererii Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Suceava, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâtul Ministerul Mediului și Schimbărilor Climatice prin Departamentul Ape, Păduri și Piscicultură, solicitând: - anularea Adresei nr. 15487/EGE din 01.04.2014 emisă de Ministerul Mediului și Schimbărilor Climatice prin Departamentul Ape, Păduri și Piscicultură; - obligarea pârâtului la plata sumei de 115.661,66 RON, reprezentând contravaloarea produselor de masă lemnoasă pe care reclamanta nu le-a putut recolta în calitate de proprietară pentru suprafața de pădure de 188,20 ha, situată în zona de conservare totala a Parcului Național Călimani în zona/tipul funcțional TI și T2, terenuri forestiere administrate în totalitate de Ocolul Silvic Dorna, cu titlu de compensații/despăgubiri datorită funcțiilor de protecție stabilite de amenajamentele silvice care au determinat restricții în recoltarea de masă lemnoasă, aferente anului 2007; - obligarea pârâtului la plata dobânzilor calculate asupra debitului principal în cuantum de 115.661,66 RON, începând cel puțin cu data de 01.04.2014, dată la care creanța a devenit exigibilă, respectiv data la care MMSC, prin Departamentul pentru Ape, Păduri și Piscicultură a refuzat nejustificat, cu exces de putere, să dispună plata compensațiilor cuvenite, precum și la plata cheltuielilor de judecată. Prin întâmpinare, pârâtul Ministerul Mediului și Schimbărilor Climatice a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive raportat la prevederile art. 3 alin. (2) din O.U.G. nr. 96/2012 modificat prin pct. 3) din Legea nr. 71/2013 și art. 1 alin. (1) din H.G. nr. 428/2013. Prin precizările depuse la dosar, reclamanta A. a arătat că renunță la judecarea petitului nr. 1 din acțiune, privind anularea adresei nr. x/EGE din 01.01.2014 raportat la anul 2007, menținând celelalte petite ale cererii de chemare în judecată. Prin notele scrise, pârâtul Departamentul pentru Ape, Păduri și Piscicultură din cadrul Ministerului Mediului și Schimbărilor Climatice a invocat o serie de excepții, printre care, excepția necompetenței materiale a Curții de Apel Suceava, excepția prescripției dreptului material la acțiune și excepția inadmisibilității cererii de chemare în judecată în ceea ce privește anularea Adresei nr. 15487/EGE din 01.01.2014. Pe fondul cauzei a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată.

Hotărârea Curții de apel Prin sentința nr. 8 din 15 octombrie 2014, Curtea de Apel Suceava, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal: - a constatat că reclamanta a renunțat la cererea de anulare a Adresei nr. x/EGE din 01.04.2014, raportat la anul 2007; - a admis excepția inadmisibilității acțiunii în despăgubiri; - a respins acțiunea în despăgubiri formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Mediului și Schimbărilor Climatice prin Departamentul Ape, Păduri și Piscicultură, ca inadmisibilă.

Cererea de recurs Împotriva sentinței menționate a declarat recurs reclamanta A., solicitând casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță, pentru motive pe care le-a încadrat în prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. În mod nelegal instanța de fond a respins acțiunea ca inadmisibilă, prin raportare la cererea de renunțare la petitul acțiunii privind anularea adresei nr. x/EGE/2014, deși acțiunea a fost precizată la termenul de judecată din 17.09.2014, în sensul obligării pârâților, în solidar, la plata ajutorului de stat pentru anul 2007, urmare a refuzului exprimat prin adresa sus-menționată. Raportat la obiectul cererii, astfel cum a fost precizat, instanța a dat o interpretare greșită dispozițiilor art. 2 alin. (2) și art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 coroborat cu art. 97 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 46/2008, art. 6 alin. (1)-(3) și Anexa 2 din H.G. nr. 861/2009 și ale Deciziei C5166/2012.

Apărările intimatului Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimatul-pârât Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca temeinică și legală a sentinței recurate. În esență, a arătat că în condițiile în care recurenta-reclamanta a înțeles să își modifice cererea de chemare în judecată, respectiv să renunțe la anularea adresei nr. x/EGE/01.04.2014, nu mai poate susține în mod rezonabil că ar fi lezată de un act adminstrativ al autorității publice, raționamentul instanței de fond de a respinge ca inadmisibilă cererea de chemare în judecată fiind unul judicios. În privința aspectelor ce vizează temeinicia pretențiilor, intimatul a susținut că acestea nu pot face obiectul analizei instanței de recurs atât timp cât antamează fondul litigiului, care nu a fost supus cenzurii primei instanțe.

Procedura de examinare a recursului în completul de filtru Raportul asupra admisibilității recursului, întocmit în cauză potrivit art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., a fost comunicat părților în baza încheierii din data de 12 mai 2016, în temeiul alin. (4) al aceluiași articol. Prin încheierea din data de 20 iulie 2016, recursul a fost admis în principiu și s-a stabilit termen pentru a fi soluționat în ședință publică, după dezbateri contradictorii, în temeiul art. 493 alin. (7) C. proc. civ. II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Înalta Curte, analizând recursul formulat reține că acesta este fondat pentru considerentele ce vor fi prezentate în continuare. Argumente de fapt și de drept relevante Prin acțiunea introductivă, recurenta-reclamantă a solicitat anularea Adresei nr. 15487/EGE din 01.04.2014 emisă de Ministerul Mediului și Schimbărilor Climatice - Departamentul pentru Ape, Păduri ș Piscicultură (în prezent Ministerul Apelor și Pădurilor), prin care autoritatea competentă a comunicat faptul că a fost primit avizul favorabil pentru acordarea ajutoarelor de stat persoanelor fizice și juridice care dețin păduri incluse în T1 și T2 din cadrul Siturilor Natura 2000, dar ajutorul se poate acorda numai după publicarea în Monitorul Oficial a hotărârii guvernului pentru aprobarea normelor metodologice de acordare, utilizare și control a ajutorului de stat pentru compensații reprezentând contravaloarea masei lemnoase pe care proprietarii nu o recoltează datorită funcțiilor de protecție stabilite prin amenajamente silvice, necesare acoperirii costurilor reclamate de gestionarea durabilă a pădurilor situate în siturile de importanță comunitară Natura 2000. Un al doilea capăt de cerere al acțiunii reclamantei îl constituie plata despăgubirilor și a dobânzii legale. După renunțarea reclamantei la judecarea capătului de cerere ce privește anularea Adresei nr. 15487/EGE din 01.04.2014, instanța de fond a considerat că acțiunea astfel restrânsă este inadmisibilă, deoarece nu este precedată de constatarea nelegalității unui act administrativ sau a refuzului nejustificat al autorității de a soluționa o cerere ori de a efectua o operațiune administrativă necesară pentru exercitarea sau protejarea dreptului sau interesului legitim invocat. S-a mai reținut că acțiunea în despăgubiri are un caracter subsidiar acțiunii în anularea în tot sau, în parte, a actului administrativ, a obligării autorității publice la emiterea unui act administrativ, la eliberarea unui alt înscris sau efectuării unei anumite operațiuni administrative. Prima instanță a apreciat că Adresa nr. x/EGE din 01.04.2014 nu reprezintă un refuz nejustificat de emitere a unui act administrativ, condiție ce trebuie îndeplinită cu precădere și, mai mult, plata despăgubirilor nu este precedată de emiterea unui act administrativ. Înalta Curte consideră că motivarea primei instanțe este dată cu interpretarea și aplicarea greșită a dispozițiilor art. 1 și 8 din Legea nr. 554/2004 modificată și completată, dar și a dispozițiilor actelor normative speciale în domeniu, respectiv a Codului silvic și a H.G. nr. 861/2009. Persoana vătămată într-un drept recunoscut de lege se poate adresa instanței de contencios administrativ și pentru nesoluționarea în termen sau pentru refuzul nejustificat de soluționare a cererii, conform art. 8 alin. (1) teza finală din Legea nr. 554/2004 modificată și completată. Recurenta-reclamantă s-a adresat autorităților-pârâte cu cererea privind plata despăgubirilor ce se cuvin proprietarilor de păduri cu funcții speciale de protecție incluse în zona/tipul funcțional T1 pentru anul 2007. Prin Adresa nr. x/EGE din 01.04.2014, autoritatea pârâtă a refuzat soluționarea cererii, motivând că nu au fost emise normele metodologice pentru calculul despăgubirilor. Recurenta-reclamantă a arătat în mod expres în fața instanței că renunță la cererea de anulare a adresei, urmare a soluțiilor date de alte instanțe din țară, care au considerat că nu este vorba de un act administrativ, ci de un refuz nejustificat. Dimpotrivă, judecătorul fondului a considerat că adresa sus menționată nu reprezintă un refuz nejustificat de emitere a unui act administrativ și că plata despăgubirilor nu este condiționată de emiterea unui act administrativ. Dacă plata despăgubirilor nu este condiționată de emiterea prealabilă a unui act administrativ, înseamnă că, potrivit legislației specifice, recurenta-reclamantă a întocmit documentația solicitată, urmând să se aprobe devizul și să fie acordat ajutorul de stat. Refuzul autorității publice de a soluționa favorabil cererea se încadrează în ipoteza prevăzută de art. 8 alin. (1) teza finală din Legea nr. 554/2004, partea considerându-l un refuz nejustificat. Refuzul nejustificat nu se referă numai la emiterea unui act administrativ, ci la orice altă cerere întemeiată pe vătămarea unui drept recunoscut de lege. Cererea formulată de recurenta-reclamantă s-a întemeiat pe dispozițiile Codului silvic care permite acordarea unei despăgubiri cu titlu de ajutor de stat. Refuzul autorității pârâte de a aviza și plăti despăgubirile reprezintă un refuz de soluționare a cererii, astfel încât reclamanta a renunțat în mod corect la capătul de cerere privind anularea adresei prin care s-a materializat refuzul, deoarece potrivit Legii nr. 554/2004, numai actul tipic poate fi anulat, nu și cel asimilat, cum este refuzul. Instanța de fond a confundat ipoteza pronunțării asupra despăgubirilor, ca urmare a anulării unui act administrativ, ceea ce nu este cazul în speță, cu ipoteza în care nu se solicită anularea unui act administrativ, ci direct, în instanță, plata unor despăgubiri fără a se solicita și anularea actului administrativ ipoteză care, de asemenea, nu este îndeplinită în speță, Ipoteza prezentului litigiu este aceea a pretinderii de către partea interesată a existenței unui refuz nejustificat de soluționare a cererii, caz în care, instanța de fond, dacă consideră că refuzul este nejustificat, va obliga autoritatea să elibereze un înscris sau să efectueze o anumită operațiune administrativă. În cauză, cererea vizează plata sumele compensatorii ce sunt calificate ajutoare de stat, dar plata acestora nu trebuie confundată cu plata despăgubirilor, după anularea unui act administrativ. Față de acestea, Înalta Curte reține că respingerea acțiunii ca inadmisibilă este greșită, sentința este nelegală, fiind întrunite motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. Instanța de fond urmează ca, în rejudecare, să se pronunțe asupra fondului pretențiilor, dacă nu sunt invocate alte excepții de procedură sau de fond. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs În concluzie, în temeiul art. 497 C. proc. civ., coroborat cu art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 modificată și completată, se va admite recursul formulat, se va casa sentința recurată și se va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.