ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1206/2022

Ședința publică din data de 2 martie 2022

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 22 mai 2019, pe rolul Curții de Apel București, secția a -IX - a contencios administrativ și fiscal, reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității ("CNSAS"), în contradictoriu cu pârâtul A., a solicitat să se constatate calitatea pârâtului de colaborator al Securității.

Prin sentința civilă nr. 629 din 18 octombrie 2019, Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a admis cererea formulată de reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, în contradictoriu cu pârâtul A. și a constatat calitatea pârâtului de colaborator al Securității.

Împotriva sentinței civile nr. 629 din 18 octombrie 2019, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs pârâtul A., solicitând admiterea recursului și reaprecierea instanței asupra calității de colaborator al Securității.

În motivarea căii de atac, pârâtul prezintă conținutul înscrisurilor aflate în dosarul cauzei, anexate acțiunii formulate de CNSAS, întocmite atât anterior semnării angajamentului din 28.01.1977, cât și ulterior acestui moment. Arată că, în perioada recrutării sale, deținea un casetofon și era pasionat de muzica din repertoriul internațional, procurându-și melodiile prin înregistrare de la posturi de radio străine, prin intermediul unor colegi de școală. Când a fost chemat la Poliția Onești, s-a temut că-i va fi confiscat casetofonul, vor fi chemați părinții la școală, va fi amendat și interogat. În acea zi și în acest context, recurentul a semnat angajamentul și, la aceeași dată, a scris, după dictarea ofițerului de Securitate, o notă informativă semnată olograf cu numele "Pricop Ion".

Susține recurentul-pârât că, din înscrisurile existente la dosar, reiese că recrutarea sa a avut caracter premeditat și că, ulterior, la data de 08.01.1979, cât se afla în efectuarea stagiului militar, a semnat un nou angajament, de asemeni la dictare, fiindu-i atribuit numele conspirativ "B.". Din notele de constatare și rapoartele întocmite în cursul anului 1980 a rezultat că pârâtul nu a furnizat informații, că nu este dispus să facă acest lucru și că, la uzina la care s-a angajat, există alte surse recrutate.

Recurentul-pârât solicită instanței de control judiciar să aibă în vedere că recrutarea sa a fost efectuată în mod premeditat, la acea dată fiind elev și neoferindu-se să devină informator/colaborator de bună voie. Racolarea sa de către organele de Securitate s-a făcut după o verificare prealabilă a sa, a părinților și rudelor sale, prin intermediul colegilor, cadrelor didactice, a surselor și organelor de miliție și securitate. Mai arată că, la 17 ani, provenind dintr-o familie rurală, nu avea altă cale decât de a se conforma, scriind după dictarea ofițerilor de Securitate, neavând pregătirea necesară pentru a întocmi documentația respectivă și de a desfășura activități informativ-operative.

Solicită recurentul-pârât a fi luate în considerare înscrisurile depuse la dosar din perspectiva contextului politic și a dispozițiilor legale în materie, întrucât nu se face vinovat de încălcarea art. 17 și 19 din Pactul Internațional privind Drepturile Civile și Politice și nici a dispozițiilor constituționale, chiar el suferind o îngrădire a drepturilor privind viața privată, libera exprimare și libertatea opiniilor.

Prin întâmpinarea depusă în dosarul instanței de recurs, intimatul-reclamant CNSAS a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport de motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. (în ale cărui dispoziții se încadrează criticile expuse în calea de atac), Înalta Curte constată că recursul declarat de pârât este nefondat, pentru următoarele considerente:

În cauză, reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a sesizat instanța de judecată, susținând că pârâtul A. a avut calitatea de colaborator al Securității, furnizând informații cu privire la activități sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist, care au vizat îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Potrivit dispozițiilor art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008 este considerat colaborator al Securității "persoana care a furnizat informații, indiferent sub ce formă, precum note și rapoarte scrise, relatări verbale consemnate de lucrătorii Securității, prin care se denunțau activitățile sau atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist și care au vizat îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.".

Prima instanță a verificat înscrisurile administrate, prin prisma condițiilor impuse de lege pentru constatarea calității de colaborator al Securității, concluzionând în sensul admiterii acțiunii promovate de reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității.

Soluția instanței de fond este legală, fiind împărtășită și de instanța de control judiciar, criticile din recurs privind neîncadrarea activității desfășurate de pârât în prevederile art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 fiind nefondate.

În cauză au fost dovedite condițiile prevăzute de textul de lege pentru constatarea calității de colaborator al Securității, respectiv persoana să fi furnizat informații prin care se denunțau activități sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist, care au avut ca efect îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Astfel, la dosarul cauzei au fost depuse două angajamente semnate de recurentul-pârât la data de 28.01.1977, când era elev al Liceului industrial nr. 1 din municipiul Gh. Gh. Dej, jud. Bacău, respectiv la 08.01.1979, când era militar în termen la U.M. 01300 Baia Mare, jud. Maramureș. Prin nota informativă din 28.01.1977, recurentul-pârât a oferit informații cu privire la doi dintre colegii săi de școală, arătând că aceștia ascultă la domiciliu postul de radio C. și înregistrează muzica difuzată de acest post; totodată, a oferit informații despre o altă persoană (muncitor într-unul dintre laboratoarele unității școlare), care a spus un banc cu conținut tendențios la adresa conducerii statului, de față cu recurentul și alte trei persoane.

Înalta Curte constată că aceste informații fac parte din activitățile considerate potrivnice regimului comunist totalitar, care se opunea libertății de exprimare și libertății opiniilor, interzicând propriilor cetățeni să exprime comentarii negative la adresa regimului politic comunist sau să asculte posturi de radio care contestau acest regim. Devoalarea acestor acțiuni de către recurentul-pârât reprezintă o ingerință în dreptul la viață privată al persoanelor urmărite și putea atrage persecuții din partea organelor represive ale regimului comunist.

Recurentul-pârât a susținut în calea de atac că recrutarea sa de către organele de Securitate a fost una premeditată, prin raportare la documentele întocmite anterior semnării primului angajament. Înalta Curte constată că aceste înscrisuri (adresă de la postul de Miliție Tg. Trotuș; notă informativă dată de un coleg al pârâtului, sursa "D.", la data de 26.11.1976; referat cu propunere de recrurare în calitate de informator din data de 08.12.1976; notă informativă data de sursa "E." în data de 28.01.1977; raport de investigații întocmit de sursa "F." cu privire la pârât) nu sunt relevante în stabilirea calității de colaborator al Securității, legea stabilind această calitate în raport de două elemente: persoana în cauză să fi furnizat informații organelor de Securitate, prin care se denunțau activitățile sau atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist; aceste informații au vizat îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului, elemente care, în speță, sunt confirmate de probele dosarului.

Condițiile în care s-a realizat recrutarea pârâtului pot avea caracter exonerator doar prin prisma art. 2 lit. b) teza a II-a din O.U.G. nr. 24/2008, respectiv în măsura în care s-ar dovedi că a furnizat informații cuprinse în declarații, procesele-verbale de interogatoriu sau de confruntare, date în timpul anchetei și procesului, în stare de libertate, de reținere ori de arest, pentru motive politice privind cauza pentru care a fost fie cercetat, fie judecat și condamnat, situație neregăsită în speță.

În egală măsură, nici invocarea vârstei pe care o avea la semnarea primului angajament ori a mediului rural din care provenea pârâtul sau a dictării după indicațiile ofițerilor de Securitate nu pot fi valorificate ca elemente excluzive ale aplicării art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008. Teza a III-a a acestui text de lege stabilește că nu este considerată colaboratoare a Securității persoana care, la data colaborării, nu împlinise 16 ani, or pârâtul avea 17 ani la data semnării primului angajament și al notei informative. Totodată, mediul din care provenea pârâtul și pretinsa lipsă de cunoștințe a acestuia nu prezintă relevanță, dispozițiile art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 necondiționând stabilirea calității de colaborator al Securității de împrejurări de ordin personal, precum localitatea de proveniență, mediul familial ori nivelul educațional. De asemenea, scrierea angajamentelor și a notei informative conform celor dictate de ofițerii de Securitate nu este probată în vreun fel de pârât.

Înalta Curte subliniază, astfel cum s-a arătat anterior, că situațiile de excepție în care furnizarea de informații nu trebuie considerată activitate de colaborare cu Securitatea sunt numai cele prevăzute expres de art. 2 lit. b) teza a II-a din O.U.G. nr. 24/2008, iar recurentul-pârât nu a indicat și probat intervenirea unor astfel de împrejurări.

Contrar susținerilor recurentului-pârât, Înalta Curte constată că în speță este îndeplinită și condiția referitoare la vizarea îngrădirii drepturilor și libertăților fundamentale ale omului din cuprinsul art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, întrucât recurentul-pârât putea și trebuia să conștientizeze, chiar dacă era elev și avea 17 ani, că, prin furnizarea informațiilor, asupra persoanelor denunțate exista riscul de a se desfășura acțiuni de represalii din partea organelor statale.

De altfel, din argumentele prezentate în calea de atac, rezultă că recurentul-pârât era conștient de posibilele urmări ale faptelor sale asupra persoanelor denunțate că ascultă postul de radio C., arătând că el însuși deținea înregistrări ale muzicii difuzate de acest post, procurate de la colegii cu privire la care a oferit nota informativă și că, la convocarea sa la postul de miliție, i-a fost teamă că-i va fi confiscat casetofonul, ca va fi amendat și interogat.

Totodată, această condiție legală nu se referă la îngrădirea efectivă a acestor drepturi, fiind suficientă "vizarea" unei astfel de îngrădiri. Se observă, astfel, că oferirea de informații era aptă să afecteze dreptul la viață privată, prevăzut de art. 17 din Pactul Internațional cu privire la Drepturile Civile și Politice, precum și a dreptului la libera exprimare și libertatea opiniilor, prevăzut de art. 19 din același pact și art. 28 din Constituția României din 1965, astfel cum a reținut și reclamantul CNSAS. Împrejurarea că recurentul-pârât consideră că, la rândul său, ar fi suferit o încălcare a drepturilor sale la viață privată, liberă exprimare și libertatea opiniilor, nu prezintă relevanță în raport de obiectul cauzei, în cadrul căreia instanța de contencios administrativ examinează dacă faptele pârâtului au vizat încălcarea acestor drepturi aparținând persoanelor urmărite.

Pentru aceste considerente, constatând că nu este incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., republicat, în temeiul prevederilor art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de pârâtul A., ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâtul A. împotriva sentinței civile nr. 629 din 18 octombrie 2019, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 2 martie 2022.