ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1066/2021

Ședința publică din data de 23 februarie 2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 18.12.2017 sub nr. x/2017, reclamantul CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU STUDIEREA ARHIVELOR SECURITĂȚII a chemat în judecată pe pârâtul A., solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să aprecieze asupra calității acestuia de lucrător al Securității.

Prin sentința civilă nr. 2561 din 4 iunie 2018, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis cererea formulată de reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, în contradictoriu cu pârâtul A., și a constatat calitatea pârâtului de lucrător al Securității.

Împotriva acestei sentințe pârâtul A. a declarat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinței recurate și respingerea reclamantului, ca neîntemeiată.

Printr-o primă critică, recurentul a invocat greșita sesizare și greșita admitere a cererii de acces la propriul dosar de securitate, care a fost formulată de fiul moștenitor al defunctului vizat - B. - decedat la 21.03.2012, fără a ține cont de prevederile expres stabilite ale legii privind ordinea și rangul moștenitorului cu acest drept. Astfel, a fost înlăturată nepermis opțiunea ce o avea soția - văduva a defunctului; totodată, nu s-au făcut dovezi din care să rezulte că aceasta nu mai este în viață, pentru a-și exercita dreptul conferit de lege.

Referitor la măsurile luate la momentul când avea în responsabilitate sectorul de contrainformații interne și anti-sabotaj pe zona de frontiera a raionului DETA/fosta regiune Banat, recurentul a susținut că existau cu mult timp înainte, informații și suspiciuni verificate că obiectivul B.. supravegheat era o persoană periculoasă, nesinceră, cu o atitudine dușmănoasă față de cei din jur, fost deținător ilegal de armament și muniție, judecat și condamnat pentru deținere de arma letală și muniție și braconaj, motiv pentru care conducerea securității a activat o formă primară de urmărire informativă, încă din anul 1951când recurentul era școlar în vârsta de 11 ani, motiv pentru care în mod corect a dispus în 1965 propunerea firească de clasare a materialelor și arhivarea lor, fără confirmarea suspiciunilor inițiale.

În ceea ce privește propaganda cu caracter legionar, apartenența la această mișcare, în accepțiunea perioadei respective era subsumată propagandei cu caracter fascist. Activitățile imputate ca supravegherea și mai ales sublinierea repetată și fără niciun temei în nota de constatare a celei de urmărire informativă a lui B. nu a existat și nu este dovedită de niciun act sau probă. A fost o luare în evidența CGD (cartotecii generale documentare) ca fost membru legionar alături de alt antecedent politic ca fost membru C. din 1945, cu care figura din 1962 pe baza de hotărâre de luare în evidență, la F.O.097559 în CGD.

De asemenea, nu a avut de suportat consecințe referitoare la discriminări, restricții administrative, masuri coercitive, etc. Mai mult, în speță, este vorba despre o monitorizare (și nu urmărire informativă, cum se tot repetă în nota de constatare) în cadrul evidentei CGD și apoi în SIG în cadrul dosarului de problema legionară între 1972 și 1976 (deci, nu sunt 20 de ani), prima în cadrul mapei de comuna DETA, de la șeful de post Plt.mj. D. și, apoi, în dosarul de problemă la nivelul biroului problema legionară, serviciul 1, Informații Interne, Inspectoratul județean Timiș al Ml de către maior E., ofițer specialist 1 în cadrul biroului condus de col. F..

Se cuvenea astfel ca instanța fondului să stabilească pe baza interpretării probelor pertinente și utile aflării adevărului, că pârâtul a avut o conduită profesională corectă, vigilentă, dedicată atribuțiilor de serviciu și că nu viza și nici nu urmarea încălcarea sau suprimarea unor drepturi civile ale persoanei sau care să susțină puterea politică totalitar comunistă, așa cum cere O.U.G. nr. 24/2008.

Depunerea unor înscrisuri din arhivă la dosar nu poate atesta că vreuna din persoanele urmărite ar fi suportat consecințele negative ale acestor acțiuni, iar simpla supraveghere informativă a unei persoane, nu poate în niciun caz determina automat concluzia suprimării sau îngrădirii drepturilor elementare.

În cazul de față, este cu atât mai evidentă corectitudinea recurentului cu cât acesta, după o analiză matură atentă, completă și bazată pe probele obținute în timp, a procedat firesc și transparent la clasarea fondului informativ, în sensul de a înceta și a șterge orice neplăceri sau consecințe pentru el și pentru familia sa, dovedind astfel o anumită responsabilitate în raport de ceea ce a însemnat respectarea obligațiilor de serviciu.

Intimatul - reclamant Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Analizând cererea de recurs, prin prisma criticilor formulate și a ansamblului probatoriu administrat în cauză, precum și prin raportare la dispozițiile legale incidente Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru argumentele prezentate în cele ce urmează.

Referitor la cea dintâi critică adusă de recurent, Înalta Curte reține că dreptul de acces la propriul dosar presupune, în condițiile art. 1 alin. (1), (7) și (8) din O.U.G. nr. 24/2008, aprobată cu modificări și completări, posibilitatea oricărui "cetățean român sau cetățean străin care după 1945 a avut cetățenie română" și a oricărui "cetățean al unei țări membre a Organizației Tratatului Atlanticului de Nord sau al unui stat membru al Uniunii Europene", subiecte ale dosarelor întocmite de Securitate, precum și a urmașilor acestora, de a studia nemijlocit propriul dosar și de a; se elibera nemijlocit copii de pe actele dosarului; a afla identitatea lucrătorilor Securității și a colaboratorilor acesteia, care au contribuit cu informații la completarea propriului dosar; a solicita verificarea calității de lucrător al Securității pentru ofițerii sau subofițerii care au contribuit la instrumentarea dosarului.

De această posibilitate beneficiază nu numai persoanele fizice enumerate la art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 24/2008, aprobată cu modificările și completările ulterioare, ci, în temeiul alin. (8) teza I al aceluiași text legal, și soțul supraviețuitor, precum și rudele până la gradul al patrulea inclusiv ori moștenitorii săi testamentari, în cazul în care persoana îndreptățită este decedată.

Astfel, textul art. 1 alin. (8) din O.U.G. nr. 24/2008 are în vedere doar o ordine temporală (în cazul unor cereri concomitente) și pentru fluidizarea activității CNSAS, nicidecum o condiție de excludere în raport de soțul supraviețuitor. Pe de altă parte, acest aspect a fost invocat direct în recurs de către pârât, nefiind antamat pe calea întâmpinării la fond; conform art. 478 alin. (3) C. proc. civ. raportat la art. 494 C. proc. civ., în recurs nu pot fi invocate direct motive noi de respingere a acțiunii, ce nu au făcut obiectul judecății de primă instanță.

Prin cererea nr. x/12.05.2016, adresată C.N.S.A.S. de către domnul B. s-a solicitat verificarea sub aspectul constatării calității de lucrător al Securității, pentru ofițerii sau subofițerii care au contribuit la instrumentarea dosarului la care petentul a avut acces în temeiul art. 1 alin. (7) și (8) din O.U.G. nr. 24/2008, această cerere fiind suficientă pentru declanșarea procedurilor speciale prevăzute de O.U.G. nr. 24/2008.

Intimatul-reclamant Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a învestit instanța de contencios administrativ, în temeiul art. 11 din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității, cu o acțiune vizând constatarea calității de lucrător al Securității în ceea ce îl privește pe recurentul-pârât.

Potrivit Notei de constatare nr. DI/l/1740/30.08.2017, pârâtul a fost angajat al fostei Securități, având gradul de locotenent (1965) în cadrul Direcției Regionale Banat, secția Raională Deta.

În cauză nu s-a contestat calitatea recurentului-pârât de ofițer al fostei Securității, aspectele în dispută vizând numai natura activităților desfășurate în această calitate.

Prima instanță a constatat în mod corect, pe baza documentației prezentate de Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, că activitatea recurentului-pârât a îngrădit exercițiul unor drepturi și libertăți fundamentale ale omului, așa încât sunt incidente dispozițiile art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008.

În motivele de recurs, recurentul reiterează apărările formulate pe fondul cauzei, încercând să acrediteze ideea că prin activitățile desfășurate în calitate de locotenent, în cadrul Direcției Regionale Banat, secția Raională Deta, nu a suprimat sau îngrădit drepturi și libertăți fundamentale ale omului, însă aceste susțineri sunt nefondate.

Potrivit definiției legale a conceptului de lucrător al Securității cuprinsă în art. 2 lit. a) din ordonanța de urgență, are această calitate "orice persoană care, având calitatea de ofițer sau de subofițer al Securității sau al Miliției cu atribuții pe linie de Securitate, inclusiv ofițer acoperit, în perioada 1945-1989, a desfășurat activități prin care a suprimat sau a îngrădit drepturi și libertăți fundamentale ale omului".

Ca atare, pentru constatarea calității de lucrător al Securității este necesar întrunirea a două condiții:

- persoana în cauză să fi avut calitatea de ofițer sau de subofițer al Securității sau al Miliției cu atribuții pe linie de Securitate, inclusiv ofițer acoperit, în perioada 1945-1989;

- acea persoană să fi desfășurat activități prin care a suprimat sau a îngrădit drepturi și libertăți fundamentale ale omului.

Cu privire la prima condiție, în mod corect a reținut instanța de fond că aceasta este îndeplinită.

Cu privire la cea de-a doua condiție, după cum în mod argumentat a reținut și prima instanță, raportat la actele depuse la dosar, recurentul-pârât a participat activ la supravegherea informativă a lui B., fost ziarist (reporter la "G." în 1945), fost membru al H., înscris în C. în 1945 și aflat în atenția organelor de Securitate prin acțiuni de urmărire succesive, instrumentate în perioada 1951-1980.

Desfășurarea de către recurentul-pârât a activităților ce rezultă din examinarea înscrisurilor depuse la dosarul de fond a avut ca scop și consecință obținerea de informații referitoare la viața privată a persoanei urmărite, incluzând preocupările, anturajul și relațiile de familie, în lipsa acordului acesteia, fără ca măsurile întreprinse să fi fost justificate de imperativul apărării siguranței naționale.

Această activitate de urmărire informativă, în modalitățile expuse mai sus, a fost de natură să îngrădească drepturi și libertăți fundamentale ale omului.

Concret, astfel cum rezultă din Procesul-verbal de interogatoriu, datat 07.05.1965, pârâtul l-a interogat pe titularul dosarului despre activitatea politică a domniei sale și despre relațiile și colegii de serviciu, deși asupra persoanei urmărite nu era deschisă vreo urmărire/anchetă penală în desfășurare.

Ulterior, ca urmare a semnalărilor rețelei informative, la data de 20.09.1965, pârâtul a propune trecerea lui B.. în evidența operativă generală ca fost legionar, deși această încadrare nu era susținută de probe.

Mai mult, în interogatoriul luat titularului dosarului este consemnat faptul că arestarea acestuia din urmă în anul 1941 s-a datorat deținerii ilegale de armament și nu apartenenței la mișcarea legionară.

Înscrierea titularului în evidențe ca "fost legionar (calitate pe care nu a deținut-o) a atras după sine continuarea urmăririi informative a lui B.. atât prin acțiuni individuale, cât și prin dosarul de problemă, astfel cum rezultă din documentele întocmite ulterior în dosar și la care se face referire în nota de constatare nr. x/30.08.2017.

În mod evident, prin activitățile desfășurate, propunerea înscrierii dl B.. în evidența operativă generală ca fost legionar și consecințele acesteia, recurentul a participat nemijlocit la instrumentarea unei acțiuni motivate politic.

Prin urmare, Înalta Curte constată ca fiind întemeiată afirmația intimatului-reclamant potrivit căreia activitățile desfășurate de recurentul-pârât, în cadrul dosarului nr. x, privindu-l pe tatăl titularului cererii înregistrate la C.N.S.A.S., au îngrădit următoarele drepturi și libertăți fundamentale recunoscute acestuia: dreptul la viață privată, prevăzut de art. 17 din Pactul Internațional cu privire la Drepturile Civile și Politice și dreptul la libertatea de exprimare, prevăzut de art. 19 din Pactul Internațional cu privire la Drepturile Civile și Politice.

Demersurile organelor de Securitate, inclusiv ale recurentului-pârât care s-a implicat nemijlocit în acest caz, nu au rămas fără rezultat, o dovadă în acest sens fiind faptul că cel urmărit a fost condamnat pentru activitatea legionară desfășurată.

Așa fiind, Înalta Curte constată că recurentul-pârât a încălcat în mod evident drepturile și libertățile fundamentale ale persoanei urmărite, împrejurări de fapt ce conduc univoc către concluzia că soluția primei instanțe, de constatare a calității de lucrător al Securității a pârâtului este justă.

Pentru aceste considerente și, în temeiul art. 20 din Legea contenciosului administrativ nr. 544/2004 și art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurentul-pârât A. împotriva sentinței civile nr. 2561 din 4 iunie 2018 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 23 februarie 2021.