ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1061/2021

Ședința publică din data de 23 februarie 2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/10.06.2020, reclamanta S.C. A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL MEDIULUI, APELOR ȘI PĂDURILOR și COMISIA DE ATESTARE A OPERATORILOR ECONOMICI PENTRU ACTIVITATEA DE EXPLOATĂRI FORESTIERE, suspendarea executării Hotărârii nr. 5/21.05.2020 până la pronunțarea instanței de fond, în temeiul disp. art. 997 și următoarele C. proc. civ.

La termenul de judecată din data de 22.06.2020, reclamanta S.C. A. S.R.L. și-a precizat cererea, învederând că înțelege să solicite suspendarea executării Hotărârii nr. 5/21.05.2020, până la soluționarea contestației în procedură prealabilă, în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.

Prin sentința civilă nr. 172 din 6 iulie 2020 a Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul MINISTERUL MEDIULUI, APELOR ȘI PĂDURILOR și, în consecință, s-a respins cererea de suspendare formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul MINISTERUL MEDIULUI, APELOR ȘI PĂDURILOR; s-a respins cererea, astfel cum a fost precizată, înaintată de reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta COMISIA DE ATESTARE A OPERATORILOR ECONOMICI PENTRU ACTIVITATEA DE EXPLOATĂRI FORESTIERE, având ca obiect - suspendare executare act administrativ.

Împotriva acestei sentințe, reclamanta S.C. A. S.R.L. a declarat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinței recurate și, în rejudecare, admiterea cererii de suspendare a executării Hotărârii nr. 5/21.05.2020.

În motivarea cererii de recurs, recurenta a susținut că hotărârea a cărei suspendare o solicită este într-un total dezacord cu realitatea, întrucât potrivit prevederilor legale invocate de pârâtă, respectiv art. 21 alin. (1) lit. b) din Regulamentul privind organizarea, funcționarea și componența comisiei de atestare a operatorilor economici pentru activitatea de exploatare forestieră, precum și criteriile de atestare pentru activitatea de exploatare forestieră aprobat prin Ordinul Ministrului Mediului a Apelor și Pădurilor nr. 1106/2019, modificat și completat prin Ordinul Ministrului Mediului a Apelor și Pădurilor 485/2020, publicat în Monitorul Oficial nr. 265/31.03.2020:"Certificatele de atestare/reatestare emise se retrag după caz de către Comisie în una dintre următoarele situații: b) în baza unui înscris cu privire la pronunțarea unei hotărâri judecătorești definitive în materie de infracțiuni Ia regimul silvic, prin care instanța a dispus atragerea răspunderii penale a operatorului economic conform C. proc. pen.."; astfel, în opinia sa, măsura este abuzivă și nefondată, întrucât în prezenta cauză, retragerea atestării s-a dispus în baza unei simple plângeri penale formulate împotriva societății, și nu în baza unei hotărâri judecătorești definitive, așa cum este prevăzut de legislația în vigoare; mai mult decât atât, prin adresa comisiei de atestare nr. 3211/29.04.2020, sunt clar precizate condițiile de retragere a atestatului, or, în situația de față, nu există o hotărâre penală irevocabilă, împotriva societății nefiind începută nici măcar urmărirea penală.

Recurenta a susținut că retragerea atestării s-a dispus în neconcordanță cu legea în vigoare, întrucât a respectat întru totul prevederile contractului de vânzare-cumpărare nr. x/16.01.2020 pentru partida 606, încheiat cu Direcția Națională a Pădurilor-Romsilva.

În ceea ce privește prevederile art. 21 alin. (1) lit. g) și i) din Regulament, recurenta consideră că nu i se impune aplicarea acestora, întrucât anterior controlului desfășurat, a sesizat potrivit prevederilor contractuale, Ocolul Silvic Mehadia, prin adresa nr. x/26.03.2020, cu privire la faptul că, urmare a lucrărilor de exploatare, pe suprafața parchetului există un număr de 6 arbori prejudiciați, care nu au putut fi evitați, solicitând luarea măsurilor legale în acest sens.

Având în vedere Ordinul mai sus menționat, recurenta a apreciat că se pune problema aplicării legii civile, în conformitate cu art. 6 alin. (1) C. civ. și art. 15 din Constituția României.

A mai arătat că în acord cu art. 13 lit. n) din Instrucțiunile aprobate prin O.M. 1540/2011, Ocolul Silvic avea obligația de a constata, inventări și marca acești arbori. Cu toate că cererea sa a fost înregistrată la Ocolul Silvic în data de 26.03.2020, dat fiind faptul că Ocolul Mehadia nu a luat măsurile legale, în prezent societatea este învinuită de tăiere ilegală de arbori.

Astfel, cu privire la temeinicia aspectelor constatate de către Garda Forestieră Timișoara, a precizat că, așa cum se menționează și prin Raportul x/08.05.2020, administratorul societății a încercat să prezinte organelor de control mai multe documente (menționându-se în Raport doar Decizia internă nr. x/17.01.2020), însă așa cum se reține "organele de control care au întocmit prezenta nota de constatare au doar calitatea de agenți constatatori, neavând calitate de organe de cercetare ", fiind îndrumați să se adresăm instanței de judecată.

Prin urmare, consideră că nu poate fi reținută vreo culpă în ceea ce o privește, urmare a pasivității Ocolului Silvic, aceasta cu atât mai mult dacă se are în vedere faptul că a exploatat din partida în cauză, peste 3.000 mc, fiind inevitabil ca la un asemenea volum să nu apară mici prejudicii de exploatare.

Cu privire la condiția pagubei iminente, reclamanta precizează că și aceasta este îndeplinită în prezenta cauză, paguba fiind certă, actuală și exigibilă, având un caracter iminent; astfel, în situația în care actul administrativ este executat, consecința va fi aceea a încetării în totalitate a activității sale, cu consecințe extrem de grave atât asupra societății, cât și asupra celor 86 de angajați ai acesteia.

A mai arătat că are sume mari de bani, reprezentând taxe forestiere, cauțiuni și garanții blocate de Direcția Silvică Caraș-Severin, unde a achitat masa lemnoasă și în avans, între societate și Direcția Silvică existând 7 contracte în derulare.

De asemenea, are contracte și cu alte societăți de a livra produse finite (cherestea, semifabricate, lemn de foc etc.) pe care în acest moment nu le mai poate livra, punând și aceste societății în declin.

Nu în ultimul rând, mai are în derulare contracte de vânzare-cumpărare masă lemnoasă pe picior pentru un volum total de 23.000 mc, contracte ce nu vor mai putea fi executate, aspect de natură să atragă plata de penalități și posibil insolvența și falimentul societății. Totodată, societatea are credite bancare la diferite instituții pentru implementarea unor planuri de afaceri.

Intimații-pârâți Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor și Comisia de Atestare a Operatorilor Economici pentru Activitatea de Exploatări Forestiere au depus întâmpinări la dosarul cauzei, solicitând respingerea recursului ca nefondat.

II. Considerentele și soluția Înaltei Curți asupra recursului

Analizând criticile formulate de recurenta-pârâtă în raport cu motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele arătate în continuare.

Potrivit prevederilor ar. 14 din Legea nr. 554/2004, "(1) In cazuri bine justificate si pentru prevenirea unei pagube iminente, o data cu sesizarea, in condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul, persoana vătămata poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ până la pronunțarea instanței de fond."

După cum se cunoaște, suspendarea actelor juridice reprezintă operațiunea de întrerupere vremelnică a efectelor acestora, ca și cum actul dispare din circuitul juridic, deși, formal-juridic, el există.

Mai este de observat că suspendarea executării actelor administrative constituie un instrument procedural eficient pus la dispoziția autorității emitente sau a instanței de judecată în vederea respectării principiului legalității: atâta timp cât autoritatea publică sau judecătorul se află într-un proces de evaluare, din punct de vedere legal, a actului administrativ contestat, este echitabil ca acesta din urmă să nu-și producă efectele asupra celor vizați.

În plus, instituția juridică analizată trebuie să ofere cetățeanului o protecție adecvată împotriva arbitrariului, ceea ce realizează și Legea nr. 554/2004, modificată.

În altă ordine de idei, se impune a fi făcută precizarea că actul administrativ se bucură de prezumția de legalitate care, la rândul său, se bazează pe prezumția de autenticitate (actul emană de la cine se afirmă că emană) și pe prezumția de veridicitate (actul exprimă ceea ce în mod real a decis autoritatea emitentă).

De aici, rezultă principiul executării din oficiu, întrucât actul administrativ unilateral este el însuși titlu executoriu.

Cu alte cuvinte, a nu executa actele administrative, care sunt emise în baza legii, echivalează cu a nu executa legea, ceea ce este de neconceput într-o bună ordine juridică, într-un stat de drept și o democrație constituțională.

Din acest motiv, suspendarea efectelor actelor administrative reprezintă o situație de excepție, la care judecătorul de contencios administrativ poate să recurgă atunci când sunt îndeplinite condițiile impuse de Legea nr. 554/2004.

Totodată, din lecturarea art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, modificată, rezultă că, pentru a se dispune suspendarea actului administrativ, trebuie îndeplinite cumulativ următoarele condiții: existența unui caz bine justificat și prevenirea unei pagube iminente.

Înalta Curte reține că, întotdeauna, cazul bine justificat și iminența unei pagube sunt analizate în funcție de circumstanțele concrete ale fiecărei cauze, fiind lăsate la aprecierea judecătorului, care efectuează o analiză sumară a aparenței dreptului, pe baza împrejurărilor de fapt și de drept prezentate de partea interesată. Acestea trebuie să ofere indicii suficiente de răsturnare a prezumției de legalitate și să facă verosimilă iminența producerii unei pagube, în cazul particular supus evaluării.

Or, prin sentința recurată, instanța a făcut o analiză teoretică a premiselor suspendării executării actului administrativ și a reținut că nu sunt dovedite aspecte ale cazului bine justificat.

Astfel, în mod corect judecătorul fondului a apreciat că invocarea de către reclamantă a prevederilor art. 21 alin. (1) lit. b) din Ordinul nr. 1106/2018, în sensul inexistenței unei hotărâri penale definitive, este lipsită de relevanță în speță, în condițiile în care nu aceste dispoziții legale au stat la baza luării măsurii retragerii atestatului, ci cele ale art. 21 alin. (1) lit. g) și i) din același act normativ.

Potrivit dispozițiilor art. 21 alin. (1) lit. g) și i) din Regulamentul aprobat prin Ordinul MAP nr. 1106/2018, cu modificările și completările ulterioare:

"Certificatele de atestare/reatestare emise se retrag, după caz, de către Comisie, în una dintre următoarele situații:… g) în condițiile existenței unui raport de control, aprobat de către conducătorul autorității publice centrale care răspunde de silvicultură sau de către conducătorul structurii teritoriale de specialitate a autorității publice centrale care răspunde de silvicultură, după caz, prin care se propune retragerea certificatului de atestare pentru operatorii economici ca urmare a încălcării regimului silvic;… i) dacă sunt constatate vătămări ale semințișurilor utilizabile peste procentul admis de normele tehnice sau tăieri ilegale în parchete autorizate spre exploatare, a căror valoare depășește de cinci ori prețul unui metru cub de masă lemnoasă pe picior; sancțiunea se aplică operatorului economic care execută lucrările de exploatare a masei lemnoase, consemnate într-un raport de control aprobat de conducătorul entității din care face parte agentul constatator, prin care se propune retragerea certificatului de atestare."

Ori, Hotărârea Comisiei de retragere a certificatului de atestare seria x nr. x/27.09.2018 a fost luată în baza Raportului de control întocmit de Garda Forestieră Timișoara nr. 5290/08.05.2020, precum și a Notei de constatare nr. x/07.05.2020, în aplicarea dispozițiilor anterior menționate.

În cauză, nu poate fi vorba nici de încălcarea principiului neretroactivității legii civile, astfel cum a invocat recurenta - reclamantă, având în vedere împrejurările legate de starea de fapt și de drept reținute.

În ceea ce privește paguba iminentă, în mod corect a apreciat instanța de primă jurisdicție că această condiție nu se mai impune a fi analizată în raport cu faptul că prima condiție, a cazului bine justificat, nu este îndeplinită.

Apreciind că soluția instanței de fond nu a fost dată cu aplicarea sau încălcarea normelor de drept material, în baza art. 496 C. proc. civ. raportat la art. 20 din Legea nr. 554/2004, va fi respins recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L. împotriva sentinței civile nr. 172 din 6 iulie 2020 a Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 23 februarie 2021.