ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4469/2012
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4469/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)
Asupra contestației
în anulare de față;
Din examinarea
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanțele cauzei
Hotărârea atacată
Prin decizia nr. 1840 din 4 aprilie 2012,
î
nalta Curte de Casație și Justiție, secția
contencios administrativ și fiscal, a respins recursul declarat de B.H.G.
împotriva sentinței nr. 193 din 10 iunie 2011 și a încheierilor din data de 27
mai 3011, 3 iunie 2011 și 18 iunie 2011 ale Curții de Apel Alba Iulia, secția de
contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.
De asemenea, a
respins ca inadmisibil recursul declarat împotriva încheierii din data de 23
februarie 2011 a Curții de Apel Alba - Iulia, secția de contencios
administrativ și fiscal.
Contestația în
anulare
Împotriva deciziei nr.
1840 din 4 aprilie 2012 a
î
naltei
Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, a
formulat contestație în anulare B.H.G.
Contestatorul a
indicat generic prevederile art. 318 - 321 C. proc. civ., precizând că,,va
motiva contestația după comunicarea din oficiu și gratuit a hotărârii”.
II. Considerentele
Înaltei Curți asupra contestației în anulare
Argumente de drept
relevante
Contestația în
anulare este o cale extraordinară de atac, de retractare, ce poate fi
exercitată numai în cazurile expres și limitativ prevăzute de art. 317 și art. 318
alin. (1) C. proc. civ.
Art. 317 C. proc.
civ. reglementează contestația în anulare de drept comun, prin care pot fi
deduse judecății neregularități ale procedurii de citare pentru ziua când s-a
soluționat pricina sau încălcări ale normelor de competență de ordine publică.
Contestația în
anulare specială ce formează obiectul de reglementare al art. 318 alin. (1) C.
proc. civ. poate fi îndreptată numai împotriva deciziilor pronunțate în recurs,
când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța,
respingând recursul ori admițându-l numai în parte, a omis, din greșeală, să
cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare.
Deci, în cadrul
contestației în anulare nu se analizează temeinicia soluției cu privire la
drepturile subiective deduse judecății, ci se verifică incidența vreunuia
dintre motivele prevăzute de normele menționate anterior.
În speță, contestatorul
a invocat formal prevederile art. 318 - 321 C. proc. civ., fără să indice vreo
împrejurare de fapt sau de drept care să poată fi încadrată în cazurile de
contestație în anulare prevăzute de lege.
Față de cele ce
preced, instanța apreciază că, în cauza de față, contestația în anulare nu
îndeplinește condițiile expres și limitativ prevăzute în textele legale precitate.
Temeiul legal al
soluției adoptate
Având în vedere
considerentele expuse, în temeiul art. 320 C. proc. civ., Înalta Curte va
respinge contestația în anulare, ca inadmisibilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge contestația
în anulare formulată de B.H.G. împotriva deciziei nr. 1840 din 4 aprilie 2012 a Înaltei Curți de Casație și Jusiție, secția contencios administrativ și fiscal, ca
inadmisibilă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 31 octombrie 2012.