ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3799/2012

Asupra contestației

în anulare de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin decizia nr. 188 din 17 ianuarie 2012,

Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal

a respins cererea de revizuire formulată de Mănăstirea „S.C.” Oradea împotriva

deciziei nr. 1748 din 24 martie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția

contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibilă.

Pentru a hotărî

astfel, Curtea a apreciat, în esență, că în cauză nu sunt satisfăcute

exigențele legale ale art. 322 pct. 5 C. proc. civ., text pe care se întemeiază

cererea formulată de către revizuentă.

Curtea a arătat că,

pe de o parte, înscrisul invocat de revizuentă nu exista la data pronunțării

instanței de recurs, 24 martie 2011, ci a fost constituit ulterior, abia la

data de 13 iulie 2011, iar pe de altă parte, înscrisul nu are caracter

determinant, în sensul art. 322 pct. 5 C. proc. civ., adică nu este de natură a

schimba soluția procesului.

Împotriva acestei

decizii a formulat contestație în anulare revizuenta Mănăstirea „S.C.” Oradea.

În motivarea cererii,

în esență, aceasta a subliniat importanța geopolitică și strategică a

proiectului P.I.V.E.X. S.G.B.S., atât pentru regiune cât și pentru statul

român, arătând că terenul ce face obiectul litigiului în prezenta cauză este

teren de categoria s, dedicat stațiilor electrice, liniilor electrice, gazelor,

stațiilor de emisie și transmisie, fiind parte integrantă din proiectul

sus-menționat.

Examinând actele și

înscrisurile dosarului, Înalta Curte constată următoarele:

Contestația în

anulare reprezintă o cale extraordinară de atac, ce poate fi limitativ

exercitată, numai în condițiile și pentru motivele prevăzute de lege.

Potrivit

dispozițiilor art. 317 și 318 din C. proc. civ., hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestație în

anulare, pentru motivele arătate mai jos, numai dacă aceste motive nu au putut

fi invocate pe calea apelului sau recursului: 1. când procedura de

chemare a părții, pentru ziua când s-a judecat pricina, nu a fost îndeplinită

potrivit cu cerințele legii; 2. când hotărârea a fost

dată de judecători cu încălcarea dispozițiilor de ordine publică privitoare la

competență. Cu toate

acestea, contestația poate fi primită pentru motivele mai sus-arătate, în cazul

când aceste motive au fost invocate prin cererea de recurs, dar instanța le-a

respins pentru că aveau nevoie de verificări de fapt sau dacă recursul a fost

respins fără ca el să fi fost judecat în fond.

De

asemenea, hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație

când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța,

respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să

cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare.

Or, în

speță, nu se poate constatata incidența nici unuia din aceste motive expres și

limitativ prevăzute de norma procedurală, reținându-se și caracterul deciziei

astfel contestate, pronunțate în calea extraordinară de atac a revizuirii.

Pentru aceste

considerente, în temeiul dispozițiilor art. 320 din C. proc. civ., Înalta Curte

va respinge prezenta contestație în anulare ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestația în anulare formulată de

Mănăstirea „S.C.” Oradea împotriva deciziei nr. 188 din 17 ianuarie 2012 a

Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal

ca inadmisibilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 27

septembrie 2012.