ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 854/2021

Ședința publică din data de 12 februarie 2021

Asupra cauzei de față, se rețin următoarele:

I. Circumstanțele cauzei.

Prin cererea de sesizare a Curții Constituționale formulată în cadrul memoriului de recurs înregistrat pe rolul Curții de Apel Târgu-Mureș la data de 02.09.2020, recurenții A., B., C. și D. au invocat excepția nr. 1 de neconstituționalitate a art. 1 (1) din O.U.G. nr. 9/2017, excepția de neconstituționalitate a art. 38 (1) și (2) lit. a) din Legea 153, din 2017, texte care încălca în opinia lor, principiul securității raporturilor juridice, cu sediul în art. 1 alin. (5) din Constituție, în componenta privind precizia și claritatea legii, precum și excepția de neconstituționalitate a art. II din, Ordonanța Guvernului nr. 8/2008.

Curea de Apel Târgu- Mureș, prin încheierea de ședință din 2 decembrie 2020 pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a admis cererea reclamanților A., B., C. și D., de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 9/2017 și a art. 38 alin. (1) și (2) lit. a) din legea 153/2017 și, pe cale de consecință, în conformitate cu art. 29 alin. (4) din Legea 47/1992 a dispus sesizarea Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 9/2017 și a art. 38 alin. (1) și alin. (2) lit. a) din legea 153/2017.

Totodată, a respins ca inadmisibilă cererea reclamanților A., B., C. și D., de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. II din O.G. nr. 8/2008.

Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut că deși excepția ridicată are ca obiect prevederi legale neabrogate expres și nedeclarate neconstituționale, normele invocate art. II din O.G. nr. 8/2008, nu au legătură cu cauza.

Arată instanța, pe de o parte, că aceste dispoziții legale nu au fost invocate în fața instanței de fond iar pe de altă parte, criticile de nelegalitate din cuprinsul memoriului de recurs nu vizează sub nicio formă modalitatea de aplicare a acestor norme de către instanța de fond.

Astfel, instanța a constatat că aceste dispoziții legale sunt invocate în recurs strict pentru a exemplifica modalitatea de calcul a salarului de funcție al recurenților (aceste prevederi legale stabilesc valoarea sectorială de referință care prin coroborare cu coeficientul de ierarhizare determină conform susținerilor recurenților valoarea salariului de funcție) astfel cum aceasta se dorește a fi raportată la cuantumul salariului minim brut garantata pe țară conform H.G. nr. 1/2017.

Ceea ce se dispută în prezenta cauză, conform cererii de chemare în judecată, și a făcut obiectul analizei instanței de fond, nu este valoarea de referință sectorială conform art. II din O.G. nr. 8/2008, ca și componentă a modului de calcul al salariului de funcție ci aspectul privind includerea sau nu în noțiunea de salariu de funcție/solda funcției de bază a unor sporuri și sume compensatorii cu caracter tranzitoriu.

Or, aceste susțineri ale recurenților nu pot face obiectul controlului de constituționalitate a legilor exercitat de Curtea Constituțională, control ce presupune în toate cazurile exclusiv o verificare a conformității legilor cu Constituția României.

Împotriva încheierii din data 2 decembrie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Târgu-Mureș, au declarat recurs reclamanții A., B., C. și D..

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 16 decembrie 2020 și repartizată aleatoriu completului nr. 4.

În susținerea căii de atac exercitate, întemeiată pe dispozițiile art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, recurenții au arătat că soluția de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale nu este motivată, este dată cu greșita aplicare a dispozițiilor legale și este contradictorie.

În expunerea criticilor, recurenții au reiterat argumentele deduse judecății prin cererea de sesizare a Curții Constituționale și au solicitat admiterea acesteia, întrucât condițiile de admisibilitate cerute de lege sunt îndeplinite.

Recurenții au mai criticat această soluție, apreciind că este nemotivată, este dată cu greșita aplicare a dispozițiilor legale și este contradictorie, reiterând, în susținerea criticilor de nelegalitate.

Verificând legalitatea și temeinicia soluției de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale, prin prisma condițiilor de admisibilitate a excepției de neconstituționalitate, prevăzute de art. 29 alin,(l) - (3) din Legea nr. 47/1992, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul, având în vedere considerentele care succed:

Curtea de Apel Târgu Mureș a fost învestită cu soluționarea recursului declarat de reclamanții A., B., C. și D. impotriva sentinței pronunțate de instanța de fond.

Cu prilejul judecării recursurilor declarate, la data de 02.09.2020, recurenții A., B., C. și D. au formulat cererea de sesizare a Curții Constituționale formulată în cadrul memoriului de recurs înregistrat pe rolul Curții de Apel Târgu-Mureș, invocând excepția nr. 1 de neconstituționalitate a art. 1 (1) din O.U.G. nr. 9/2017, excepția de neconstituționalitate a art. 38 (1) și (2) lit. a) din Legea 153, din 2017, texte care încălca în opinia lor, principiul securității raporturilor juridice, cu sediul în art. 1 alin. (5) din Constituție, în componenta privind precizia și claritatea legii, precum și excepția de neconstituționalitate a art. II din, Ordonanța Guvernului nr. 8/2008.

Contrar acestor apărări formulate prin memoriul de recurs, Înalta Curte constată că hotărârea Curții de Apel Târgu Mureș îndeplinește condițiile de legalitate necesare, aspect de natură să determine respingerea prezentei căi extraordinare de atac.

În esență, în aprecierea caracterului inadmisibil al sesizării, instanța ce a pronunțat încheierea atacată cu prezentul recurs a reținut că norma a cărei neconstituționalitate a fost invocată conform art. II din Ordonanța Guvernului nr. 8/2008- nu are legătură cu cauza dedusă judecății în recurs, în care s-a contestat legalitatea soluției de respingere a cererii reclamanților privind echivalarea salariului de funcție cu salariul de bază minim pe țară, în concordanță cu art. 1 din H.G. nr. 1/2017, precum și actualizarea drepturilor salariale și achitarea diferențelor între drepturile efectiv plătite și sumele ce vor rezulta din actualizare.

Astfel, cu referire la condiția legăturii între norma criticată pentru neconstituționalitate și cauza dedusă judecății instanței în fața căreia s-a formulat sesizarea, condiția de admisibilitate impusă prin norma art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 nu poate fi considerată ca îndeplinită.

Chiar dacă cererea cu care recurenții s-au adresat instanțelor judecătorești a fost una întemeiată în drept pe dispozițiile art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 9/2017 și a art. 38 alin. (1) și alin. (2) lit. a) din legea 153/2017, trebuie avut în vedere că instanța în fața căreia s-a ridicat excepția de neconstituționalitate este învestită cu cenzurarea, în calea de atac a recursului, a legalității soluției primei instanțe de respingere a cererii formulate.

Pe de altă parte, se observă că argumentele invocate de recurenți în susținerea sesizării sunt toate legate de elementele particulare ale litigiului, arătându-se că art. II din O.G. nr. 8/2008, care stă la baza calculării ilegale a salariilor recurenților de către pârâta IJP Mureș este invocat și în cuprinsul acțiunii.

Or, instanța a reținut corect că aceste dispoziții legale sunt invocate în recurs strict pentru a exemplifica modalitatea de calcul a salarului de funcție al recurenților (aceste prevederi legale stabilesc valoarea sectorială de referință care prin coroborare cu coeficientul de ierarhizare determină conform susținerilor recurenților valoarea salariului de funcție) astfel cum aceasta se dorește a fi raportată la cuantumul salariului minim brut garantata pe țară conform H.G. nr. 1/2017.

Mai mult decât atât, cum bine a punctat instanța de fond ceea ce se dispută în prezenta cauză, conform cererii de chemare în judecată, și a făcut obiectul analizei instanței de fond, nu este valoarea de referință sectorială conform art. II din O.G. nr. 8/2008, ca și componentă a modului de calcul al salariului de funcție ci aspectul privind includerea sau nu în noțiunea de salariu de funcție/solda funcției de bază a unor sporuri și sume compensatorii cu caracter tranzitoriu.

Referitor la faptul că hotărârea de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale nu ar fi motivată ori ar conține motive contradictorii, Înalta Curte constată că aceste critici sunt pur formale, recurenții neprezentând argumente din care să rezulte asemenea aspecte de nelegalitate.

Pe de altă parte, Curtea de Apel Târgu Mureș a expus, în mod concret, care sunt argumentele instanței în aprecierea asupra caracterului inadmisibil al cererii de sesizare a Curții Constituționale, astfel încât motivarea realizată se circumscrie exigențelor legale în materie.

În raport de aceste argumente, se constată că nu este îndeplinită condiția prevăzută de art. 29 din Legea nr. 47/1992 pentru admisibilitatea excepției de neconstituționalitate, respectiv existența legăturii dintre excepție și cauza dedusă judecății.

Prin urmare, nu poate fi reținută nelegalitatea încheierii atacate cu recurs, întrucât controlul judiciar căruia aceasta i se supune vizează numai încălcarea normelor de drept material aplicabile cauzei, iar nu a celor străine de soluționarea ei.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanți A., B., C. și D. împotriva încheierii de ședință din 2 decembrie 2020 pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenții - reclamanți A., B., C. și D. împotriva încheierii de ședință din 2 decembrie 2020 pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 12 februarie 2021.