ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 853/2021

Ședința publică din data de 12 februarie 2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții Inspecția Judiciară, B. și C., a solicitat anularea rezoluției nr. 2874//IJ/1338/DIJ/2018 precum și a rezoluției din 02. 10. 2018 din cadrul lucrării nr. x/2018.

La termenul de judecată din data de 14 ianuarie 20120, instanța a invocat din oficiu, excepția tardivității acțiunii, prorogând discutarea acesteia după depunerea la dosarul cauzei de către reclamant a unor copii, certificate pentru conformitate cu originalul, de pe plicurile în care i-au fost comunicate rezoluțiile contestate.

Astfel, pentru a acorda posibilitatea reclamantului să depună la dosarul cauzei copii certificate pentru conformitate cu originalul, de pe plicurile în care i-au fost comunicate rezoluțiile contestate, instanța a amâna judecarea cauzei și a pus în vedere reclamantului, prin citație, să depună la dosarul cauzei copii certificate pentru conformitate cu originalul de pe plicurile în care i-au fost comunicate rezoluțiile contestate, pentru a se verifica respectarea termenului de contestație, sub sancțiunea suspendării și a acaordat termen la data de 25.02.2020, pentru când va fi citat reclamantul, cu mențiunea de mai-sus, pârâtele având termen în cunoștință.

La termenul de judecată stabilit, având în vedere că reclamantul nu și-a îndeplinit obligația stabilită în sarcina acestuia la termenul anterior de judecată, instanța a reținut cauza în pronunțare asupra necesității suspendării judecății.

După deliberare, având în vedere că reclamantul nu și-a îndeplinit obligațiile stabilite în sarcina sa la termenul de judecată din data de 14.01.2020, respectiv nu a depus la dosarul cauzei copii certificate pentru conformitate cu originalul de pe plicurile în care i-au fost comunicate rezoluțiile contestate, pentru a se verifica respectarea termenului de contestație, astfel încât desfășurarea normală a procesului este împiedicată din vina părții reclamante.

1.2. Hotărârea/Încheierea instanței de fond

Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, prin încheierea din 25 februarie 2020, a dispus, în temeiul art. 242 alin. (1) C. proc. civ., suspendarea judecării cauzei privind pe reclamantul A. și pe pârâții Inspecția Judiciară, B. și C., pentru neîndeplinirea de către reclamant a obligației de a depune la dosar copii certificate pentru conformitate cu originalul de pe plicurile în care i-au fost comunicate rezoluțiile contestate.

Împotriva acestei încheieri a promovat recurs reclamantul A., în condițiile art. 493 C. proc. civ.

După prezentarea contextului raportului juridic, reinterând susținerile din actiunea formulată și înregistară pe rolul Curții de Apel, recurentul a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii atacate și trimiterea cauzei la aceeași instanță în vederea continuării judecății.

În cuprinsul memoriului de recurs, recurentul-reclamant a arătat că în mod eronat instanța de fond a dispus suspendarea judecării cauzei, în temeiul art. 242 alin. (1) C. proc. civ.

Cererea de recurs a fost întemeiată în drept pe prevederile pct. 1, pct. 5, pct. 6 și pct. 8 al art. 488 C. proc. civ.

1.4. Apărările formulate în recurs

Intimata-pârâtă Inspecția Judiciară a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, menținerea încheierii atacate și, pe cale de consecință, menținerea măsurii suspendării ca fiind temeinică și legală.

La rândul său, recurentul-reclamant a formulat răspuns la întâmpinare.

1.5. Procedura de soluționare a recursului

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., cu aplicarea și a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., s-a fixat termen de judecată pentru soluționarea cererii de recurs la data de 12 ianuarie 2022, în ședință publică, cu citarea părților.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursului

La acest termen de judecată, Înalta Curte a reținut cauza în pronunțare cu privire la excepția nulității recursului.

Examinând cererea de recurs în raport de excepția nulității pentru nemotivatea recursului, invocată din oficiu, a cărei analiză este prioritară, în considerarea prevederilor art. 248 alin. (1) și alin. (2) C. proc. civ., prin raportare la conținutul declarației de recurs și la motivele de casare invocate, respectiv pct. 1, 6 și 8 ale art. 488 din C. proc. civ., Înalta Curte urmează să o admită și să anuleze recursul, având în vedere următoarele considerente:

Dispozițiile imperative înscrise în art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ. prevăd că cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază, precum și dezvoltarea lor, iar dispozițiile art. 488 alin. (1), punctele 1-8 din același act normativ prevăd, limitativ, motivele pentru care se poate cere casarea unei hotărâri.

Dat fiind că recursul este o cale extraordinară de atac ce nu are caracter devolutiv, verificarea legalității hotărârii atacate se face numai în raport de motivele prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Conform prevederilor art. 489 alin. (1) C. proc. civ., recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția motivelor de ordine publică ce pot fi invocate și din oficiu de instanța de recurs, iar, potrivit alin. (2) al aceluiași articol, sancțiunea nulității intervine și în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 C. proc. civ.

Condiția legală a dezvoltării motivelor de recurs implică invocarea motivelor de nelegalitate ale hotărârii pronunțate de instanța a cărei hotărâre se atacă și încadrarea acestora în motivele de casare limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ. ori a unor critici care să permită o astfel de încadrare juridică, pentru ca instanța de recurs să poată exercita controlul de legalitate.

În măsura în care recursul nu este motivat ori atunci când aspectele învederate în cuprinsul cererii de recurs nu pot fi încadrate în motivele de nelegalitate menționate în art. 488 C. proc. civ., recursul este lovit de nulitate.

Înalta Curte reține, pe de o parte, că, deși se invocă dispozițiile art. 488 alin. (1), pct. 5, pct. 6 și 8 C. proc. civ., prin cererea de recurs nu au fost formulate critici concrete asupra raționamentului curții de apel care a determinat soluția de suspendare a cauzei și care să tindă a demonstra nelegalitatea judecății finalizate prin încheierea recurată, partea rezumându-se a prezenta aspecte ce țin de fondul cauzei.

Pe de altă parte, în recurs, recurentul nu a opus niciun argument de nelegalitate cu privire la considerentele încheierii atacate, indicând formal dispozițiile art. 488 alin. (1), pct. 1, pct. 6 și 8 C. proc. civ., fără a arăta care sunt aspectele contradictorii din cuprinsul deciziei atacate și fără a dezvolta motivele de casare invocate sub aspectul normelor legale interpretate ori aplicate greșit de către instanța de apel.

Pentru a putea conduce la casarea hotărârii/încheierii, recursul nu se poate limita la o simplă indicare a unor dispoziții legale pretins încălcate, astfel cum a procedat recurentul-reclamant în cadrul memoriului de recurs, întrucât condiția legală a dezvoltării motivelor de recurs implică determinarea greșelilor imputate instanței.

Aceste aspecte, invocate de recurent în susținerea solicitării sale, în situația în care instanța ar respinge prezentul recurs, nu pot fi asimilate unor veritabile critici susceptibile de a fi încadrate în motivele de casare prevăzute de lege.

Deși nu se prevede în mod expres, este fără dubiu că pentru a putea fi încadrate în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ., criticile formulate trebuie să vizeze argumentele reținute de instanță în justificarea soluției pronunțate, în caz contrar neputând fi exercitat controlul judiciar de către instanța de recurs.

Mai mult decât atât, excedează analizei ce poate fi realizată în faza procesuală a recursului susținerile recurentului-reclamant care vizează modul de apreciere a probelor, a susținerilor din întâmpinarea formulată în cauză de partea adversă,instanța de fond având plenitudine de apreciere în ceea ce privește dovezile administrate în cauză, iar instanța de recurs nu poate să procedeze la reinterpretarea probelor administrate.

Or, cerința legală a dezvoltării motivelor de recurs implică determinarea greșelilor anume imputate instanței și încadrarea lor în motivele de nelegalitate, limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ. întrucât, potrivit legii, nu orice nemulțumire a părții poate duce la casarea unei hotărâri.

Reținând că recurentul-reclamant nu a prezentat nicio critică ce poate fi încadrată în cazurile de nelegalitate expres și limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ., ceea ce echivalează cu nemotivarea căii de atac, constatând că, în cauză, nu au fost identificate motive de ordine publică ce ar putea fi ridicate din oficiu de către instanță, Înalta Curte urmează să anuleze recursul, în condițiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

III. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs

Așa fiind, cum recurentul nu a indicat motivele de nelegalitate care se grefează pe conținutul sentinței atacate și cum, în cauză, nu pot fi reținute motive de ordine publică, Înalta Curte va aplica sancțiunea expres prevăzută într-o asemenea situație de art. 489 alin. (1) și (2) C. proc. civ., respectiv aceea a nulității recursului, admițând excepția cu acest obiect.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția nulității invocată din oficiu.

Constată nul recursul declarat de recurentul - reclamant A. împotriva încheierii din 25 februarie 2020 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 12 februarie 2021.