ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 850/2021

Ședința publică din data de 12 februarie 2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Potrivit art. 499 teza I C. proc. civ.., "prin derogare de la prevederile art. 425 alin. (1) lit. b), hotărârea instanței de recurs va cuprinde în considerente numai motivele de casare invocate și analiza acestora, arătându-se de ce s-au admis ori, după caz, s-au respins.".

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 29.05.2020, reclamanta Comuna Adamclisi a solicitat restituirea cautiunii în cuantum total de 35.161 RON, achitate în dosarul nr. x/2015.

În argumentele expuse în susținerea cererii, reclamanta a arătat că, prin sentinta civila nr. 1949/07.06.2016, Curtea de Apel Bucuresti-sectia a VIII-a a respins cererea de suspendare a excutării, însă prin decizia civila nr. 3813/08.11.2018, Înalta Curte de Casatie si Justitie- sectia de contencios administrativ si fiscal a admis recursul declarat de reclamanta, a casat în parte sentinta de mai sus si a admis cererea, în sensul suspendarii executarii Procesului-verbal de constatare a neregulilor si de stabilire a creantelor bugetare nr. x/02.12.2015 până la pronuntarea instantei de fond.

Reclamanta a susținut că decizia civila nr. 3813/08.11.2018 este definitivă, astfel încat este indeplinita conditia impusă de art. 1064, alin. (1) pentru restituirea cautiunii.

1.2. Hotărârea/Încheierea primei instanțe

Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin încheierea din 9 iulie 2020, a respins cererea de restituire a cautiunii, formulată de petenta Comuna Adamclisi, în contradictoriu cu intimații Ministerul Energiei și Ministerul Fondurilor Europene - Autoritatea de Management pentru Programul Operațional Sectorial Creșterea Competitivității Economice reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice, ca neintemeiată.

1.3. Calea de atac a recursului exercitată în cauză și motivele înfățișate

Împotriva încheierii pronunțate de Curtea de Apel București a promovat recurs reclamanta Comuna Adamclisi, care vizează, în esență, următoarele critici de nelegalitate, din perspectiva incidenței dispozițiilor art. 488 alin. (1), (8) C. proc. civ.

Recurenta- reclamantă, prin memoriul de recurs depus a solicitat admiterea recursului, casarae încheierii atacte și, în rejudecare, admitrea cererii astfel cum a fost formulată.

În esență, a susținut că, în vederea susținerii litigiului a achitat cauțiunea în cuantum de 35.161 RON, respectiv, prin ordinul de plata nr. x/12.01.2016 în cuantum de 15.161 RON si ordinul de plata nr x/12.01.2016.

În opinia recurentei, era îndrituită să uziteze de disp. art. art. 1064 C. proc. civ., la restituirea cauțiunii.

Arată în continuare recurenta că în mod greșit curtea de apel a interpretat normele de drept material (motivul de casare prevăzut de art. 488, pct. 8 C. proc. civ.), în ceea ce privește dispozițiile precise ale art. 1064 C. proc. civ. (din perspectiva condițiilor de restituire a cauțiunii), în condițiile în care, raportat la înscrisurile depuse la dosarul cauzei si la faptul ca avem o hotărâre definitivă, cauțiunea se impunea a fi restituită.

In acest sens, a apreciat ca, Curtea de Apel București în mod nefondat si confuz a reținut faptul ca la momentul suspendării procesului-verbal de nereguli x/02.12.2015, se află în faza contestării administrative, contestație nesolutionată, datorita suspendării soluționării acesteia.

În fine, susține recurenta, motivarea instanței de fond este în contradicție totala dispozițiile art. 1064 C. proc. civ., care prevăd faptul ca, cauțiunea se restituie după soluționarea definitivă a procesului în legătura cu care s-a stabilit cauțiunea.

Mai mult, raporat la aspectele menționate anterior, sub nicio formă nu putem discuta de prematuritatea solicitării, cauțiunii, în condițiile în care aceasta se restituie după soluționarea definitiva a procesului în legătura cu care s-a stabilit, în cauza litigiul prezent în care s-a obținut suspendarea p-v de nereguli, prin decizia pronunțată de ICCJ.

1.4. Apărările formulate în cauză

Intimații - pârâți Ministerul Energiei (fost Ministerul Economiei, Energiei și Mediului de Afaceri) și Ministerul Fondurilor Europene - Autoritatea de Management Pentru Programul Operațional Sectorial Creșterea Competitivității Economice reprez. de Ministerul Finanțelor Publice nu au formulat întâmpinare în cauză.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând actele și lucrările dosarului, precum și încheierea recurată, în raport de motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. (în ale căror dispoziții se încadrează criticile formulate), Înalta Curte constată că recursul declarat de pârâtă este nefondat, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 1064 din C. proc. civ., republicat:

"(1) Cauțiunea depusă se va restitui, la cerere, după soluționarea prin hotărâre definitivă a procesului în legătură cu care s-a stabilit cauțiunea, respectiv după încetarea efectelor măsurii pentru care aceasta s-a depus.

(2) Cauțiunea se restituie celui care a depus-o în măsura în care asupra acesteia cel îndreptățit nu a formulat cerere pentru plata despăgubirii cuvenite până la împlinirea unui termen de 30 de zile de la data rămânerii definitive a hotărârii sau, după caz, de la data încetării efectelor măsurii, prevăzute la alin. (1). Cu toate acestea, cauțiunea se restituie de îndată dacă partea interesată declară în mod expres că nu urmărește obligarea celui care a depus-o la despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin încuviințarea măsurii pentru care aceasta s-a depus. (…)

(4) Dacă cererea pentru care s-a depus cauțiunea a fost respinsă, instanța va dispune din oficiu și restituirea cauțiunii."

În raport de aceste prevederi, se observă o diferență de reglementare a procedurii de eliberare a cauțiunii, după cum măsura suspendării a fost admisă (caz reglementat de alin. (1) și (2) ale art. 1064), sau cererea de suspendare, pentru a cărei soluționare a fost consemnată cauțiunea, a fost respinsă (caz reglementat de alin. (4) al art. 1064).

Astfel, în situația admiterii cererii de suspendare se solicită îndeplinirea unui cumul de condiții pentru a se putea dispune restituirea cauțiunii și anume: să existe o cerere a persoanei îndreptățite; cauza să fie definitiv soluționată; inexistența unei cereri pentru plata despăgubirilor, formulată de partea în defavoarea căreia s-a dispus suspendarea în termen de 30 de zile de la rămânerea definitivă a hotărârii. În situația respingerii cererii de suspendare, textul de lege nu prevede vreo condiție pentru restituirea cauțiunii, această măsură putând fiind dispusă din oficiu.

Recurenta a criticat modalitatea de interpretare și aplicare de către curtea de apel a dispozițiilor art. 1064 alin. (1) și (2) C. proc. civ., susținând că sunt îndeplinite cumulativ condițiile impuse de acest text legal pentru a se dispune restituirea sumelor consemnate cu titlu de cauțiune.

Este adevărat că în cauza de față, cauțiunea ce face obiectul cererii de restituire a fost consemnată în vederea soluționării cererii de suspendare a executării Procesului-verbal de constatare a neregulilor si de stabilire a creantelor bugetare nr. x/02.12.2015, s-a dispus pănă la pronuntarea instantei de fond asupra actiunii în anularea acestuia, cu precizarea ca la momentul dispunerii suspendării (adică la data pronuntarii deciziei civile nr. 3813/08.11.2018 de către Înalta Curte de Casatie si Justitie) procedura contestarii procesului-verbal se afla în faza administrativă, în sensul ca reclamanta formulase contestatie administrativă, iar organul competent suspendase solutionarea acesteia (după cum se mentionează în pagina 11 a deciziei ICCJ).

Referitor la ipoteza (pe care reclamanta pretinde că i-ar fi aplicabilă) de restituire a cautiunii, respectiv "după soluționarea prin hotărâre definitivă a procesului în legătură cu care s-a stabilit cauțiunea", aceasta trebuie interpretată ca vizând situatiile în care suspendarea executarii vizează fie o hotărâre judecatorească, până la solutionarea căii de atac declarate împotriva acesteia, fie vizeaza o masură ce face obiectul judecatii pe fond într-un alt dosar, pana la solutionarea acelui dosar.

Însă, potrivit dispozițiilor art. 1064 alin. (1) teza finală C. proc. civ., îndeplinirea condiției care impune ca procesul în legătură cu care a fost stabilită cauțiunea să fie soluționat prin hotărâre definitivă nu este suficientă pentru a se dispune restituirea cauțiunii în ipoteza în care efectele măsurii pentru care s-a dispus plata acesteia nu au încetat.

În mod corespunzător, alin. (2) al aceluiași text legal prevede că termenul de 30 de zile mai înainte de împlinirea căruia nu se poate dispune restituirea cauțiunii, curge de la data rămânerii definitive a hotărârii, respectiv de la data încetării efectelor măsurii prevăzute la alin. (1).

Înalta Curte constată că instanța de fond, cu ocazia soluționării cererii, a verificat îndeplinirea condițiilor reglementate de art. 1064 C. proc. civ. pentru restituirea cauțiunii, reținând în mod corect că, desi cauțiunera se achită la momentul introducerii cererii de suspendare, scopul acesteia nu este legat de activitatea de judecată în sine, ci de efectele pe care le-ar putea produce părtii adverse, în viitor, hotărarea judecatoreasca de suspendare a executarii actului.

Acesta este și motivul pentru care art. 1064 C. proc. civ. prevede ca una din situatiile in care se dispune restituirea cautiunii este "încetarea efectelor măsurii pentru care aceasta s-a depus".

De altfel, judecătorul fondului a argumentat clar că la dosar nu exista dovezi în sensul ca organele fiscale ar fi procedat la solutionarea pe fond a contestatiei administrative a reclamantei sau ca vreo instanta judecatoreasca s-ar fi pronuntat pe fond în cadrul unei actiuni in anularea procesului-verbal de constatare a neregulilor si de stabilire a creantelor bugetare nr. x/02.12.2015.

Ca atare,instanța de fond în mod corect a concluzionat că masura suspendarii executarii acestuia subzistă și în prezent.

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) și 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., va respinge recursul declarat de reclamantă Comuna Adamclisi prin primar împotriva încheierii din 9 iulie 2020 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta - reclamantă Comuna Adamclisi prin primar împotriva încheierii din 9 iulie 2020 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 12 februarie 2021.