ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2503/2021

Ședința publică din data de 15 aprilie 2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal la data de 03.08.2018, reclamanta A. S.A. a solicitat restituirea cauțiunii în cuantum de 53583,19 RON, consemnată cu Ordinul de Plată nr. x din data de 16.05.2017, achitată la B. pentru soluționarea cererii de suspendare a executării silite ce a făcut obiectul prezentului dosar.

Prin încheierea din data de 30 octombrie 2018, Curtea de Apel București, secția a VIII -a contencios administrativ și fiscal a admis cererea și a dispus restituirea către depunător a cauțiunii în sumă de 53583,19 RON, achitată cu OP nr. x/16.05.2017 emis de B..

Împotriva încheierii din data de 30 octombrie 2018 a Curții de Apel București, secția a VIII -a contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs pârâta Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili, invocând motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În motivarea căii de atac exercitate, recurenta - pârâtă a susținut că instanța de fond a făcut o aplicare greșită prevederilor art. 1064 C. proc. civ., arătând că deși, cererea de suspendare a executării a fost respinsă de către Curtea de Apel București, prin sentința nr. 2637/27.06.2017, rămasă definitivă prin decizia nr. 968/08.03.2018, fondul cauzei pentru care s-a depus cauțiunea nu a fost soluționat definitiv.

Recurenta a precizat că fondul cauzei îl constituie cererea de anulare a deciziilor fiscale comunicate prin adresa nr. x/17.03.2017, cerere care face obiectul dosarului nr. x/2017, aflat pe rolul Curții de Apel București, cu termen de judecată la data de 01.02.2019.

În concluzie, având în vedere faptul că fondul litigiului în care a fost consemnată cauțiunea nu a fost soluționat definitiv, nu poate fi dispusă restituirea cauțiunii.

Prin întâmpinarea formulată, intimata - reclamantă a solicitat respingerea recursului, arătând că cererea de suspendare a executării silite, cerere în considerarea căreia a fost necesară constituirea cauțiunii, a fost respinsă definitiv, cauțiunea nu mai este necesară.

Analizând actele și lucrările dosarului, încheierea recurată în raport de criticile invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamantă este nefondat.

Înalta Curte, constată că, deși recurenta-pârâtă și-a întemeiat cererea de recurs pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., criticile invocate se circumscriu motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., recurenta referindu-se la încălcarea regulilor de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității, respectiv la neîndeplinirea condițiilor de admisibilitate a cererii de restituire a cauțiunii, considerente pentru care instanța va analiza cererea de recurs din perspectiva acestui motiv de casare.

Potrivit dispozițiilor art. 1064 C. proc. civ., "Cauțiunea depusă se va restitui, la cerere, după soluționarea prin hotărâre definitivă a procesului în legătură cu care s-a stabilit cauțiunea, respectiv după încetarea efectelor măsurii pentru care aceasta s-a depus.

Cauțiunea se restituie celui care a depus-o în măsura în care asupra acesteia cel îndreptățit nu a formulat cerere pentru plata despăgubirii cuvenite până la împlinirea unui termen de 30 de zile de la data rămânerii definitive a hotărârii sau, după caz, de la data încetării efectelor măsurii, prevăzute la alin. (1). Cu toate acestea, cauțiunea se restituie de îndată dacă partea interesată declară în mod expres că nu urmărește obligarea celui care a depus-o la despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin încuviințarea măsurii pentru care aceasta s-a depus.".

Potrivit dispozițiilor art. 1064 alin. (4) din C. proc. civ.:"(4)Dacă cererea pentru care s-a depus cauțiunea a fost respinsă, instanța va dispune din oficiu și restituirea cauțiunii."

În situația în care cererea de suspendare pentru care a fost depusă cauțiunea a fost respinsă, se reține că nu mai este necesar să se verifice îndeplinirea condițiilor prevăzute la art. 1064 alin. (2) C. proc. civ., întrucât cererea fiind respinsă, partea adversă nu a suferit nicio pagubă și, deci, nu se pune problema despăgubirii sale din cauțiune.

În ipoteza respingerii cererii pentru care a fost depusă cauțiunea, contrar susținerilor recurentei-parate, nu este necesară nici îndeplinirea condiției privind soluționarea printr-o hotărâre definitivă a fondului litigiului prevăzută la art. 1064 alin. (1) C. proc. civ.. În cauză, cererea de suspendare a executării actelor administrativ fiscale comunicate cu adresa nr. x/17.03.2017 a fost respinsă de către Curtea de Apel București, secția a VIII -a contencios administrativ și fiscal prin sentința nr. 2637/27.06.2017, rămasă definitivă prin decizia nr. 968/08.03.2018 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal.

Pe de altă parte, rămânerea definitivă a hotărârii prin care s-a soluționat fondul cauzei este o condiție incidentă exclusiv în situația în care s-a dispus suspendarea executării. În cauza de față, cererea de suspendare a executării actelor administrativ - fiscale a fost respinsă definitiv.

Înalta Curte apreciază că recurenta-pârâtă face o confuzie între procedura de soluționare a cererii de suspendare a executării unui act administrativ întemeiată pe art. 14 din Legea nr. 554/2004, procedură distinctă și urgentă, care necesită plata unei cauțiuni, potrivit prevederilor art. 278 Codul de procedură fiscală și procedura de soluționare a cererii de anulare a aceluiași act administrativ, pentru care legea nu a prevăzut obligația de constituire a unei cauțiuni.

În consecință, pentru considerentele arătate, apreciind că în cauză nu este incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., republicat, Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., raportat la art. 20 din Legea nr. 554/2004, va respinge recursul declarat de pârâtă, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâta Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili împotriva încheierii din 30 octombrie 2018 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 aprilie 2021.