ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 849/2021

Ședința publică din data de 12 februarie 2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Potrivit art. 499 teza I C. proc. civ.., "prin derogare de la prevederile art. 425 alin. (1) lit. b), hotărârea instanței de recurs va cuprinde în considerente numai motivele de casare invocate și analiza acestora, arătându-se de ce s-au admis ori, după caz, s-au respins.".

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată sub nr. x/2016 pe rolul Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, reclamanții A., B., C. în contradictoriu cu pârâta Inspecția Judiciară au formulat contestație împotriva Rezoluției de clasare dispusă de pârâtă la data de 27.07.2016 în dosarul nr x, solicitând desființarea acesteia.

În motivarea contestației, reclamanții se consideră vătămați prin Rezoluția de clasare contestată, solicitând o reanalizare a soluției de clasare din două motive: termenul de prescripție a răspunderii disciplinare nu s-a împlinit dacă se avea în vedere data ultimei soluții date în Dosarul nr. x/2014 al Judecătoriei Făurei, declinat la Tribunalul Brăila și soluționat definitiv de Curtea de Apel Galați. Cauza care închide periplul procedurilor judiciare prin care cauza cercetată în dosarul de urmărire penală 258/P/2006 s-a încheiat și că termenul de prescripție a răspunderii disciplinare a fost întrerupt prin numeroasele sesizări depuse la Consiliul Superior al Magistraturii în cei 10 ani de procese și care aveau drept răspuns că atâta timp cât cauza se află pe rolul instanțelor de judecată și nu este o soluție definitivă, inspecția nu poate interveni în actul de justiție.

Prin Decizia nr. 5/19.01.2017 pronunțată în dosarul nr. x/2016 a fost admisă excepția necompetenței teritoriale a Curții de Apel Galați și declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București-SCAF.

Cauza a fost înregistrată pe rolul acestei instanțe cu nr. x/2016, la data de 17.03.2017, iar la data de 09.05.2017, prin încheiere, Curtea a pus în vedere reclamanților să precizeze Rezoluția de clasare pe care înțelege să o conteste, arătând că este vorba despre Rezoluția nr. x/2016 din 14.11.2016, care ar fi avut în vedere întreaga cazuistică și care la rândul său a fost contestată.

Prin încheierea din data de 20.06.2017, Curtea a dispus citarea în cauză în calitate de pârât a magistratului vizat prin Rezoluție, D., și emiterea unei adrese către Inspecția Judiciară să comunice dacă în dosarul în care s-a emis Rezoluția contestată în cauza dedusă judecății au fost avute în vedere și aspectele invocate la fila x din memoriul înregistrat la data de 23.05.2016, cu numărul x cu privire la dosarul nr. x/P.

La data de 21.07.2017, Inspecția Judiciară a transmis precizările solicitate de instanță.

1.2. Hotărârea primei instanțe

Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 4897 din 12 decembrie 2017, a respins contestația formulată de reclamanții A., B. și C., în contradictoriu cu pârâta Inspecția Judiciară, ca neîntemeiată.

1.3. Recursul exercitat în cauză

Împotriva sentinței a declarat recurs reclamanți A., B. și C. criticând-o pentru nelegalitate și, în temeiul dispozițiilor art. 488 și urm. din C. proc. civ., au solicitat admiterea recursului, casarea sentinței și în rejudecare admiterea acțșiunii astfel cum a fost formulată.

În esență, recurenții au susținut că, prin analiza celor doua puncte din cadrul precizărilor si a apărărilor prezentate de pârâtă în general se poate constata că, în raport de solicitarea instanței investită cu soluționarea contestației împotriva Rezoluției de clasare, Inspecția Judiciară nu a răspuns la solicitarea instanței de judecata cu privire la aspectul daca au fost au fost avute în vedere și aspectele invocate la fila x din memorial înregistrat sub nr. x la data de 23.05.2016 cu privire la Dosarul civil nr. x/2014 înregistrat pe rolul Judecătoriei Faurei, declinat la Tribunalul Brăila și soluționat definitiv de Curtea de Apel Galați prin Decizia nr. 171/A din 26.10.2015 la analiza dosarului in care s-a emis Rezoluția nr. 3996/1J/2175/DU/2016 din 27.07.2016.

De asemenea, instanța de fond a nesocotit normele de drept invocate de reclamanți, pronunțând o sentință nelegală, în raport de exigențele textului de lege menționat în cererea de chemare în judecată.

1.4. Apărările formulate de intimata-pârâtă

Intimata-pârâtă Inspecția Judiciară a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legală a soluției instanței de fond.

În ședința publică din data de 12 februarie 2021, Înalta Curte a invocat excepția inadmisibilității recursului, prin raportare la dispozițiile deciziei Curții Constituționale nr. 397/2014 dar și la soluția de unificare a jurisprudenței din data de 9 octombrie 2017 adoptată în ședința judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal din cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție.

1.5. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Analizând cu prioritate admisibilitatea recursului, din perspectiva dispozițiilor art. 457 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Art. 457 alin. (1) C. proc. civ. statuează că "Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei", iar potrivit art. 129 din Constituția României:

"Împotriva hotărârilor judecătorești părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii."

Din cuprinsul textelor de lege menționate anterior rezultă că părțile pot uza doar de căile de atac prevăzute de lege, iar exercitarea unei căi de atac împotriva unei hotărâri judecătorești pentru care C. proc. civ. sau legea specială nu prevede o astfel de posibilitate, reprezintă un demers inadmisibil, indiferent de criticile învederate de partea care a formulat calea de atac.

Cererea de chemare în judecată ce face obiectul prezentei cauze este întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 554/2004, precum și pe dispozițiile art. 45 și art. 47 din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, instanța fiind învestită cu cererea de anulare a unei rezoluții de clasare, emisă de pârâta Inspecția Judiciară.

Prin Decizia nr. 397 din 03 iulie 2014, Curtea Constituțională a constatat că sintagma "rezoluția de clasare este definitivă" din cuprinsul art. 47 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, este neconstituțională în ipoteza prevăzută de art. 45 alin. (4) lit. b) din aceeași lege.

Potrivit art. 147 alin. (1) din Constituția României, legile și ordonanțele în vigoare, constatate a fi neconstituționale, "își încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curții Constituționale dacă, în acest interval, Parlamentul sau Guvernul, după caz, nu pun de acord prevederile neconstituționale cu dispozițiile Constituției. Pe durata acestui termen, dispozițiile constatate ca fiind neconstituționale sunt suspendate de drept".

Întrucât, la expirarea termenului de 45 de zile, nu au fost operate modificările legislative necesare punerii în acord a dispozițiilor Legii nr. 317/2004 cu prevederile constituționale, Înalta Curte, în exercitarea rolului de unificator al jurisprudenței, prin Soluția de principiu adoptată la data de 13 februarie 2017, de către secția de contencios administrativ și fiscal, a stabilit că:

"Rezoluția de clasare a sesizării pronunțată de Consiliul Superior al Magistraturii - Direcția de Inspecție Judiciară în temeiul dispozițiilor art. 45 alin. (4) lit. b) din Legea nr. 317/2004, poate fi contestată, în fața instanței de contencios administrativ, fără îndeplinirea unei proceduri prealabile."

La adoptarea acestei soluții s-a avut în vedere aplicarea principiului prevăzut de art. 5 alin. (3) C. proc. civ., referitor la judecata pricinilor potrivit dispozițiilor edictate pentru instituția juridică asemănătoare (cea mai apropiată), în speță a regimului juridic aplicabil acțiunii exercitate împotriva rezoluției de respingere a sesizării (art. 47 alin. (5) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată). Aplicarea art. 5 alin. (3) C. proc. civ., reprezintă o concretizare a principiului "ubi eadem est ratio, eadem solutio esse debet" (unde există aceeași rațiune, soluția trebuie să fie identică).

De asemenea, prin Soluția de principiu adoptată la data de 09 octombrie 2017, în ședința judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal din cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție, s-a stabilit că:

"În ipoteza în care contestația formulată împotriva rezoluției de clasare a sesizării pronunțată de Consiliul Superior al Magistraturii - Direcția de Inspecție Judiciară în temeiul dispozițiilor art. 45 alin. (4) lit. b) din Legea nr. 317/2004, a fost soluționată pe fond de prima instanță prin prisma dispozițiilor de procedură din Legea nr. 317/2004, recursul este inadmisibil."

Această interpretare a fost generată de împrejurarea că dispozițiile art. 47 din Legea nr. 317/2004 nu pot fi aplicate parțial, doar în ceea ce privește aspectele legate de îndeplinirea procedurii prealabile și ignorate în privința altor aspecte procedurale, precum regimul căilor de atac, o astfel de situație putând duce la aplicarea unei lex tertia, prin aplicarea concomitentă a dispozițiilor Legii nr. 554/2004 și ale Legii nr. 317/2004.

Așadar, prin Soluția de principiu adoptată la 09 octombrie 2017 s-a reținut aplicabilitatea dispozițiilor art. 47 alin. (6)-(7) și în ceea ce privește procedura de contestare a rezoluțiilor de clasare și regimul căii de atac formulate împotriva hotărârii instanței de fond, aceste prevederi stabilind că: (6) Soluțiile pe care le poate pronunța secția de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel București sunt: a) respingerea contestației; b) admiterea contestației și desființarea rezoluției inspectorului judiciar sau, după caz, a inspectorului-șef și trimiterea dosarului pentru continuarea procedurii disciplinare. (7) Hotărârea secției de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel București este irevocabilă."

Astfel, având în vedere soluția de principiu adoptată, de aplicare prin analogie a prevederilor legale sus-enunțate, dar și dispozițiile art. 457 alin. (1) C. proc. civ., coroborate cu cele ale art. 47 alin. (7) din Legea nr. 317/2004, Înalta Curte constată că sentința nr. 4897 din 12 decembrie 2017 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin care a fost soluționată pe fond contestația formulată de reclamanți împotriva rezoluției de clasare a sesizării ce a făcut obiectul dosrului nr. x, este definitivă (irevocabilă, în formularea Legii nr. 314/2004).

Prin urmare, întrucât prin dispozițiile art. 47 alin. (7) din Legea nr. 317/2004 s-a reținut că hotărârile Curții de Apel București sunt irevocabile ("definitive" în sistemul actualului C. proc. civ.), iar aceste prevederi legale sunt incidente și în cazul contestării rezoluțiilor de clasare, Înalta Curte constată că recursul promovat de reclamanții A., B. și C. este inadmisibil, fiind declarat împotriva unei hotărâri definitive, nesusceptibile de a fi atacată cu recurs.

Potrivit art. 483 alin. (1) C. proc. civ., sunt supuse recursului "hotărârile date în apel, fără drept de apel, precum și alte hotărâri în cazurile exprese prevăzute de lege", iar art. 634 alin. (1) din același cod statuează că sunt hotărâri definitive "hotărârile care nu sunt supuse apelului și nici recursului".

În prezenta cauză, recurenții au formulat recurs împotriva unei hotărâri care, potrivit dispozițiilor menționate, este definitivă. Prin urmare, instanța de control judiciar constată că recurenții nu au deschisă calea de atac exercitată împotriva sentinței atacate, întrucât, pe de o parte aceasta a fost îndreptată împotriva unei hotărâri definitive, hotărâre care nu face parte din categoria celor supuse recursului, iar pe de altă parte, calea de atac formulată nu este prevăzută de textul de lege special, respectiv art. 47 alin. (7) din Legea nr. 317/2004.

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepția inadmisibilității recursului invocată din oficiu și va respinge recursul reclamanților ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția inadmisibilității recursului invocată din oficiu.

Respinge recursul declarat de recurenții - reclamanți A., B. Și C. împotriva sentinței civile nr. 4897 din 12 decembrie 2017 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibil.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 12 februarie 2021.