ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1101/2021

Cererea de chemare în judecată Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâta Inspecția Judiciară - Direcția de Inspecție pentru Judecători, solicitând instanței admiterea contestației formulate, desființarea rezoluției nr. C19-2620/21.08.2019 a inspectorului-șef din cadrul inspecției judiciare, desființarea rezoluției de clasare nr. 2373/A din data de 18 iulie 2019, emisă în dosarul Inspecției Judiciare nr. 19-2848 și trimiterea dosarului pentru completarea verificărilor. Intervenientul B. a formulat cerere de intervenție accesorie în favoarea pârâtei Inspecția Judiciară, prin care a solicitat admiterea în principiu a cererii de intervenție și, ulterior, admiterea definitivă a acesteia ca urmare a respingerii contestației formulate de reclamant.

Soluția instanței de fond Prin sentința civilă nr. 4362 din 29 octombrie 2018, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins acțiunea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta Inspecția Judiciară - Direcția de Inspecție pentru Judecători și intervenientul B., ca neîntemeiată. A admis în consecință cererea de intervenție accesorie.

Cererea de recurs Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs reclamantul A., pentru motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ. (hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei). În motivarea recursului s-a arătat, în esență, că motivarea instanței este contradictorie cu soluția dispusă în cauză și străină de natura cauzei. În acest sens, recurentul a precizat că, deși acțiunea sa a fost respinsă, la paragrafele 6-7 de pe pagina 22 din hotărârea instanței de fond s-a făcut referire la statutul constituțional al judecătorului, respectiv la independența și inamovibilitatea de care se bucură acesta. Astfel, recurentul a subliniat că atât în memoriul depus la Inspecția judiciară, cât și în cadrul dosarului ce face obiectul prezentului recurs, a invocat faptul că soția președintelui Curții de Apel Galați a semnat motivele de apel depuse tardiv în dosarul nr. x/2014, în condițiile în care nu reprezentase niciodată societatea în insolvență până la acel moment. De asemenea, în cadrul dosarului nr. x/2019 al Curții de Apel București a arătat, în concret, că întreaga motivare a inspecției judiciare reprezintă o preluare ad literam a punctului de vedere al judecătorului vizat de plângere și al Președintelui Curții de Apel Galați - soțul doamnei avocat care a semnat motivele de apel din dosar nr. x/2014 pentru care, nu doar că nu i-a fost acordat dreptul la apărare, dar au fost considerate și ca fiind depuse în termen, deși fuseseră formulate la o distanță de trei luni de la comunicarea soluției de fond. De altfel, a susținut că practica reprezentării în instanță a unei părți din dosar, de către soția Președintelui Curții de Apel Galați, în faza procesuală a apelului, atunci când se dorește câștigarea cauzei, nu a fost una incidentă doar în această cauză. Astfel, a învederat că, pentru acest motiv de bănuială legitimă, prin dosarele nr. x/2019 și nr. y/2019, pentru a avea parte de un proces echitabil, a solicitat Înaltei Curți de casație și Justiție strămutarea unor dosare de la Curtea de Apel Galați unde partea adversă era reprezentată de av. C. soția Președintelui Curții de Apel Galati - D.. Pe acest motiv, cererile de strămutare au fost admise. În acest context, recurentul a apreciat că susținerile instanței de fond cu privire la indepenența instanței care a soluționat apelul din dosar nr. x/2014 al Curții de Apel Galați, sunt străine de natura cauzei. De asemenea, recurentul a susținut că, în motivarea soluției, instanța de fond nu a făcut nicio referire la aspectele invocate de acesta privind influența exercitată de soția Președintelui Curții de Apel Galați ori motivarea soluției de către inspecția judiciară prin preluarea ad literam a susținerilor judecătorului vizat de plângere, deși acestea sunt relevante în stabilirea netemeiniciei soluției dispusă de inspecția judiciară. Totodată, recurentul a apreciat că argumentele instanței de fond referitoare la independența magistratului nu au nicio legătură cu cauza dedusă judecății, în condițiile în care, în opinia acestuia, actul de justiție al magistratului este influențat de soția Președintelui Curții de Apel (care nu a reprezentat niciodată partea adversă pe toată procedura insolvenței până la acel moment și nici ulterior). Așadar, deși hotărârea atacată conține o motivare complexă cu privire la independența magistratului, în condițiile în care nu se face nicio referire la situația dedusă judecății, recurentul a considerat că este incident cazul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ. În continuare, recurentul a susținut că, la pagina 23 din hotărârea atacată, instanța de fond a arătat care sunt atribuțiile inspecției judiciare. De asemenea, a subliniat că motivul pentru care instanța de apel din dosarul nr. x/2014 a încălcat normele de drept material și procesual, încălcându-i dreptul la un proces echitabil, a fost tocmai influența exercitată asupra instanței de către soția Președintelui Curții de Apel Galați. În acest context, recurentul a apreciat că inspecția judiciară avea obligația de a verifica dacă instanța a respectat normele de drept procesual sau material dat fiind influența exercitată asupra instanței, care a fost invocată în cauză. Or, în opinia recurentului, inspecția judiciară a copiat ad litteram opinia exprimată de judecătorii B. și D., însușindu-și argumentele acestora, fără a face o minimă verificare a actelor depuse de recurent. Cu alte cuvinte, inspecția judiciară a exclus din start faptul că asupra instanței s-a exercitat o influența prin însuși Președintele Curții de Apel Galați, aspect ce a condus evident la clasarea cauzei dat fiind faptul că inspecția judiciară nu poate verifica dacă s-a efectuat o aplicare corectă a normelor de drept decât în situația în care se ia în considerare exercitarea vreunei influențe asupra instanței. De altfel, recurentul a învederat că, din înscrisurile depuse la dosar rezultă că nu a solicitat inspecției judiciare să verifice modul de aplicare a normelor de drept de către instanța de judecată ci încălcarea acestora, fapt ce intră în sfera răspunderii disciplinare. În acest context, recurentul a mai precizat că, la pagina 24, paragraful 3 din hotărârea atacată, instanța de fond a reținut: "Or, prin rezoluția contestată inspectorul judiciar a dispus clasarea sesizării, întrucât, în urma verificărilor prealabile efectuate nu au fost identificate indicii că magistratul judecător ar fi acționat cu rea credință sau gravă neglijența în sensul nesocotirii normelor de procedură incidente". Recurentul a susținut că, la termenul de judecată din data de 04.12.2020, i-a fost comunicată de către instanță copia dosarului aflat la inspecția judiciară ce face obiectul plângerii împotriva rezoluției de clasare. Prin documentele comunicate de către instanță se numără și punctul de vedere transmis de Curtea de Apel Galați cu referire la soluționarea dosarului nr. x/2014 În notele scrise depuse în dosarul nr. x/2019 pentru termenul din 08.01.2020, cu referire la documentele comunicate la termenul din data de 04.12.2019, recurentul a susținut că: "Inspecția judiciară nu a realizat o cercetare efectivă a celor sesizate de mine ci a redat în rezoluția de clasare chiar argumentele invocate de dl. judecător B. cât și situația de fapt reținută de Președintele Curții de Apel Galați adică, soțul doamnei avocat E. cea care a semnat motivele de apel depuse tardiv de F. S.R.L. prin G.. Inspecția Judiciară trebuia să efectueze o cercetare proprie a aspectelor sesizate de mine, din perspectiva probelor administrate și să motiveze modul în care a interpretat aceste probe în motivarea măsurii dispuse mai ales că susținerile și dovezile depuse de mine sunt contrare celor expuse de domnii judecători D., B. st H.. În schimb, inspecția judiciară nu aduce o argumentare proprie a rezoluției de clasare, ci motivează această rezoluție cu argumentele judecătorului vizat de plângerea mea!" În aceste condiții recurentul a apreciat că nu a fost efectuată nicio verificare prealabilă de către inspecția judiciară, nefiind cercetat niciunul din documentele transmise de recurent, motivarea clasării cauzei făcându-se efectiv prin preluarea fidelă a argumentelor magistraților împotriva cărora s-a formulat plângere. Recurentul a arătat în continuare că, la pagina 24, paragraful 4, instanța de fond a reținut următoarele: "(...) prezenta instanță nu este una disciplinară, neavând competența să stabilească existența sau inexistența unei abateri disciplinare (.,) ci doar sa examineze legalitatea și temenicia rezoluției atacate, respectiv dacă pârâta a adoptat soluția atacată în limitele marjei de apreciere conferite de lege". În opina recurentului, instanța de fond a reținut în mod eronat că acțiunea înregistrată sub nr. x/2019 la Curtea de Apel București a vizat stabilirea existenței unei abateri disciplinare a magistratului B.. Din actele depuse la dosar rezultă că recurentul a solicitat instanței să constate că inspecția judiciară nu a cercetat cele reclamate de acesta, motivarea soluției de clasare dispusă nereprezentând opinia inspectorilor exprimată ca urmare a verificării celor sesizate, ci este o preluare a susținerilor magistratului vizat de plângere, aspect ce echivalează cu o nemotivare a soluției dispuse în cauză. Recurentul a subliniat că instanța de fond nu a făcut nicio referire la acest aspect privind nemotivarea soluției de clasare dispusă de inspecția judiciară și nici la aspectele referitoare la prelurea și însușirea de către inspecția judiciară în motivarea soluției de clasare, a opiniilor exprimate de judecătorii B. și D.. Or, recurentul a susținut că, pentru a demonstra netemenicia sau inexistența cercetărilor ce trebuiau efectuate de inspecția judiciară, a arătat în perioada în care s-au administrat probe în dosarul de fond, punctual, că toate aspecte reținute de inspecția judiciară în soluția de clasare (ca urmare a preluării opiniei transmisă de Curtea de Apel Galați) sunt contrazise de documentele depuse de acesta la dosar. În acest sens, recurentul a menționat că a demonstrat existența contradicțiilor referitor la data comunicării prin poștă a soluției de fond din dosarul nr. x/2014, momentul depunerii pentru prima dată a motivelor de apel de către G. prin Av. I., faptul că nu i-a fost acordat termenul legal pentru formularea apărărilor și nu în ultimul rând faptul că soluția instanței de apel a fost pronunțată în considerarea unui Registru Jurnal înlăturat ca probă din dosar de către instanța de fond întrucât asupra sa planau suspiciuni de fals. În plus, recurentul a mai precizat că, o altă dovadă a faptului că inspecția judiciară nu a efectuat o cercetare proprie a celor reclamate, ci doar a preluat opiniile judecătorului vizat de plângerea acestuia, este și aceea că, în cazul registrului jurnal, a fost preluată întocmai din punctul de vedere al judecătorului B. care nu doar că nu a cunoscut conținutul dosarului nr. x/2014, dar nici măcar nu a ascultat pledoaria de la singurul termen de judecată unde timp de 10 minute a vorbit doar despre caracterul fals al acestui document. Aceste aspecte au fost aduse în atenția instanței de fond nu pentru ca judecătorul să se pronunțe asupra abaterii disciplinare a judecătorului B., așa cum greșit a fost reținut în considerentele hotărârii atacate, ci pentru a demonstra netemenicia soluției pronunțată de inspecția judiciară, respectiv aceea de clasare a cauzei. Recurentul a susținut, contrar motivării instanței și potrivit documentelor aflate la dosar, că nu a reclamat neanalizarea tuturor aspectelor sesizate de către acesta inspecției judiciare ci a arătat că niciunul din aspectele sesizate nu a fost cercetat de inspecția judiciară. Totodată, recurentul a susținut că nu a invocat insuficiența probatoriului aclministrat, ci lipsa analizării de către inspecția judiciară a probatoriului administrat. De asemenea, recurentul a criticat nemotivarea soluției de clasare de către inspecția judiciară cu propriile argumente, ca urmare a însușirii argumentelor expuse în punctul de vedere al judecătorului vizat de plângerea în discuție, însă instanța de fond nu analizează această nemulțumire, esențială în stabilirea netemeniciei soluției de clasare dispuse de inspecția judiciară. La pagina 25 paragrafele 1 și 2, instanța de fond motivează: "Cu alte cuvinte, in situația din urmă, admiterea plângerii este condiționată doar de necesitatea completării verificărilor prealabile, respectiv, dacă probele administrate nu sunt suficiente pentru stabilirea deplină a situației de fapt și pentru a justifica soluția adoptată de pârâta. Per a contrarie, dacă probele administrate legal sunt suficiente pentru stabilirea completa a situației de fapt și justificarea soluției adoptate, acțiunea se respinge, chiar daca există neregularitați în privința unor aspecte nerelevante în ceea ce privește justețea soluției din rezoluția de clasare." Recurentul a mai arătat că, din paragrafele 1 și 2 de la pagina 25 din sentința atacată, rezultă faptul că motivarea instanței este străină de cauza dedusă judecății. În opinia recurentului, instanța de fond nu a motivat soluția prin raportare la faptul că inspecția judiciară nu a analizat probele adminstrate, ci prin raportare doar la punctul de vedere transmis de Curtea de Apel Galați, care nu era însoțit de nicio dovadă. Recurentul a criticat și reținerile primei instanțe potrivit cărora, pe de o parte, acesta a refuzat în mod expres amânarea cauzei pentru pregătirea apărărilor față de motivele de apel, iar, pe de altă parte, tardivitatea depunerii motivelor de apel este îndoielnică prin raportare la Legea nr. 85/2014. Contrar celor reținute în motivare, instanța de apel din dosar nr. x/2014 nu a dorit niciun moment amânarea cauzei, ci lăsarea dosarului la a doua strigare. Acesta este termenul pe care recurentul l-a refuzat, dat fiind faptul nu putea formula apărări în maxim doua ore cât ar fi durat judecarea cauzei la a doua strigare. Pe de altă parte, instanța de apel cunoștea că acela era termenul la care s-au depus pentru prima data motivele de apel, însă a contrazis fără dovezi acest argument. Instanța de fond din acest dosar, deși a constatat că motivele de apel au fost prima dată depuse la sigurul termen de judecată din data de 03.10.2018 (contrar suținerilor judecătorului vizat), nu a considerat acest aspect ca fiind în măsură să afecteze justețea soluției adoptată de inspecția judiciară doar în baza punctului de vedere transmis de Curte de Apel Galați. Referitor la tardivitatea depunerii motivelor de apel și caracterul îndoielnic al acestei tardivități, în cadrul acțiunii inițiale din acest dosar, recurentul a precizat că a expus pe larg motivele pentru care termenul de depunere al întâmpinării era de 10 zile de la comunicarea acestora chiar potrivit legii speciale, care în acest sens face trimitere la C. proc. civ.. Aceeași expunere a fost făcută și referitor la obligativitatea depunerii apelului/motivelor de apel în termen de 7 zile de la primirea motivării de fond, conform legii speciale indiferent de modul de comunicare al acesteia, poșta română/BPI. Afirmația că tardivitatea este îndoielnică prin raportare la legea specială, fără a arăta în concret sub ce aspecte este îndoielnică tardivitatea prin raportare la cele demonstrate prin actele depuse la fondul cauzei, nu echivalează cu o motivare din partea instanței. În final, recurentul a subliniat că reținerea instanței de fond în sensul că soluția de clasare dispusă de inspecția judiciară este "motivată rezonabil" nu răspunde criticilor sale privind faptul că motivarea soluției de clasare dispuse de inspecție nu a fost întemeiată pe argumente proprii, ci pe argumentele expuse de judecătorul vizat de plângerea formulată, la fel cum acestor critici nu răspunde întreaga motivare a soluției instanței de fond.

Apărările intimaților Intimata-pârâtă Inspecția Judiciară - Direcția de Inspecție pentru Judecători și intimatul-intervenient B. au depus întâmpinări prin care au solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Analizând sentința atacată prin prisma cadrului legal incident speței deduse judecății, precum și prin raportare la criticile formulate de recurentă, Înalta Curte constată că recursul declarat în cauză este nefondat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare. Prin sesizarea adresată Inspecției Judiciare, A. a solicitat cercetarea și sancționarea judecătorului B., din cadrul Curții de Apel Galați, invocând exercitarea funcției cu rea-credință sau gravă neglijență, cu ocazia soluționării definitive a dosarului nr. x/2014 Nemulțumirea reclamantului este generată de faptul că inspectorul judiciar nu a analizat documentele depuse în susținerea sesizării, motivarea rezoluției de clasare fiind apreciată de reclamant doar o preluare fidelă a punctului de vedere formulat de judecătorul B. și a poziției exprimate de președintele Curții de Apel Galați, a cărui soție, în calitate de avocat, semnase motivele de apel în dosarul nr. x/2014. În acest context, instanța de contencios administrativ și fiscal a fost învestită de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Inspecția Judiciară, cu o cerere prin care a solicitat desființarea rezoluției nr. C19-2620/21.08.2019 a inspectorului-șef din cadrul inspecției judiciare, desființarea rezoluției de clasare nr. 2373/A din data de 18 iulie 2019, emisă in dosarul Inspecției Judiciare nr. 19-2848, și trimiterea dosarului pentru continuarea procedurii disciplinare. Prin sentința recurată, acțiunea a fost respinsă ca neîntemeiată, reclamantul criticând hotărârea primei instanțe, din perspectiva prevederilor art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ. Înalta Curte constată că motivul de casare invocat nu este incident în cauză, argumentele dezvoltate de către recurentul reclamant nefiind de natură să conducă la reformarea sentinței atacate. Înalta Curte a arătat constant în jurisprudența sa că dispozițiile legale mai sus menționate, raportate la cele ale art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ., impun cerința ca hotărârea să cuprindă motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția și cele pentru care s-au admis și, respectiv, s-au înlăturat cererile părților. Or, hotărârea recurată cuprinde în mod evident argumentele pe care s-a întemeiat soluția de respingere a cererii de chemare în judecată cu care a fost învestită curtea de apel, chiar dacă soluția și argumentarea îl nemulțumesc pe recurent, nefiind identificate nici "motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei" pentru a se putea reține incidența motivului de casare invocat. Prin motivele de recurs, recurentul a expus sub diferite formulări următoarele critici: argumentele primei instanțe cu privire la independența judecătorului nu au nicio legătură cu cauza dedusă judecății, fiind străine de natura cauzei; instanța de fond nu a dat relevanță împrejurării că motivarea rezoluției de clasare este o preluare ad litteram a punctului de vedere exprimat de judecătorul vizat de plângerea recurentului precum și a punctului de vedere formulat de președintele Curții de Apel Galați, fără a fi analizate documentele depuse în susținerea sesizării și fără a se ține seama de influența pe care avocatul semnatar al motivelor de apel în dosarul nr. x/2014 se presupune că ar avea-o asupra magistraților din cadrul Curții de Apel Galați; lipsa unei analize obiective și pertinente cu privire la aspectele sesizate de recurentul reclamant cu ocazia soluționării dosarului nr. x/2014, respectiv depunerea tardivă a motivelor de apel, încălcarea dreptului la un proces echitabil (nefiind acordat un termen pentru formularea apărărilor), soluția instanței de apel a fost pronunțată în considerarea unui Registru Jurnal înlăturat ca probă din dosar de către instanța de fond întrucât asupra sa planau suspiciuni de fals. Contrar susținerilor recurentului reclamant, instanța de recurs constată că argumentele prezentate de prima instanță cu privire la independența judecătorului nu sunt străine de natura cauzei, având legătură cu speța dedusă judecății. Astfel, în contextul în care recurentul nu este mulțumit de aprecierile inspectorului judiciar cu privire la activitatea judecătorului B., prezintă relevanță stabilirea principiile care guvernează raporturile dintre activitatea judecătorilor și cea a inspectorilor judiciari, în mod special limitările legale ale verificărilor pe care aceștia din urmă le pot efectua, prin raportare și la criticile formulate prin acțiunea dedusă judecății. Potrivit art. 97 din Legea 303/2004: "(1) Orice persoană poate sesiza Consiliul Superior al Magistraturii, direct sau prin conducătorii instanțelor ori ai parchetelor, în legătură cu activitatea sau conduita necorespunzătoare a judecătorilor sau procurorilor, încălcarea obligațiilor profesionale în raporturile cu justițiabilii ori săvârșirea de către aceștia a unor abateri disciplinare. (2) Exercitarea dreptului prevăzut la alin. (1) nu poate pune în discuție soluțiile pronunțate prin hotărârile judecătorești, care sunt supuse căilor legale de atac". Prin urmare, în raport cu prevederile art. 97 alin. (2) din Legea nr. 303/2004 verificările administrative nu pot implica cenzurarea unor raționamente juridice de drept substanțial sau procedural. Pentru a se constata exercitarea funcției cu rea credință sau gravă neglijență, recurentul a solicitat inspectorului judiciar să infirme aprecierile judecătorului învestit cu soluționare cauzei cu privire la incidența în speță unor dispoziții speciale referitoare la termenul de depunere a motivelor de apel sau cu privire la administrarea probatoriului. Or, așa cum a reținut prima instanță, verificarea modului de aplicare a normelor de drept material sau procesual în situații precum cele din speța invocată de recurent poate pune în discuție imparțialitatea judecătorului, independența fiind o condiție obligatorie și prealabilă a imparțialității. În aceste limite, împrejurarea că inspectorul judiciar nu s-a raportat la toate documentele prezentate de recurentul reclamant nu poate constitui un motiv de nelegalitate a rezoluției de clasare, având în vedere că pârâta Inspecția Judiciară trebuia să analizeze dacă există elemente vădite care să conducă la aprecierea atitudinii judecătorului în sensul reclamat, iar nu să cenzureze argumentele instanței care a pronunțat hotărârea care a produs nemulțumirea titularului sesizării. De asemenea, Înalta Curte reține că nu poate motiv de nelegalitate a rezoluției contestate faptul că inspectorul judiciar și-a însușit punctul de vedere/argumentația intimaților, câtă vreme soluția adoptată a fost explicată, prin argumente de fapt și de drept care demonstrează că inspectorul a analizat motivele invocate de recurent, pe care le-a trecut prin filtrul propriei sale aprecieri și a explicat raționamentul pe baza căruia a ajuns la concluzia clasării sesizării. Instanța de control judiciar constată că în speță nu se impunea analiza presupusei influențe pe care avocatul semnatar al motivelor de apel în dosarul nr. x/2014 ar avea-o asupra magistraților din cadrul Curții de Apel Galați, o astfel de împrejurare putând fi invocată de recurentul reclamant eventual în cadrul unei cereri de strămutare, incident procedural pe care, așa cum s-a precizat în cererea de recurs, recurentul reclamant l-a invocat cu succes în alte dosare unde partea adversă era reprezentată de avocat E.. Nefondate sunt și susținerile recurentului reclamant potrivit cărora, cu ocazia soluționării dosarului nr. x/2014, i-a fost încălcat dreptul la un proces echitabil, întrucât nu s-a acordat termen pentru formularea apărărilor față de depunerea motivelor de apel la termenul de judecată când instanța a rămas în pronunțare. Instanța de recurs observă că recurentul nu a solicitat un termen în acest sens și, mai mult, la interpelarea instanței, nu a solicitat lăsarea cauzei la a doua strigare pentru a lua cunoștință de motivele de apel formulate de către apelanta S.C. F. S.R.L. prin lichidator judiciar. De altfel, instanța a amânat pronunțarea pentru a se depune la dosar concluzii scrise, recurentul având posibilitatea să formuleze apărările pe care le considera necesare. Aspectele referitoare la tardivitatea motivelor de apel și administrarea probatoriului reprezintă elemente esențiale ale activității de judecată care nu pot fi cenzurate în cadrul verificărilor administrative ce se efectuează de Inspecția Judiciară, ci sunt supuse analizei exclusiv în cadrul controlului judiciar, prin promovarea de către partea nemulțumită a căilor de atac ordinare și, după caz, extraordinare prevăzute de lege În sfârșit, instanța de recurs observă că pot intra în sfera răspunderii disciplinare numai acele încălcări ale normelor de drept material sau procesual care pun în discuție însăși valabilitatea actelor întocmite de judecător și pentru care nu poate fi găsită o justificare legală, ceea ce însă nu este cazul în speță, considerentele hotărârii reprezentând în esență garanția imparțialității judecătorului, a calității actului de justiție, garanție care a fost asigurată din această perspectivă, susținerea reclamantului din memoriul de recurs, în sensul că încălcările legii semnalate privind greșelile de judecată creează premisele cercetării disciplinare și atrag răspunderea disciplinară a judecătorului, fiind lipsită de suport. Prin urmare, Înalta Curte constată că sentința recurată este legală, fiind dată cu corecta interpretare și aplicare a normelor de drept incidente circumstanțelor de fapt reținute în cauză, motivele invocate prin cererea de recurs nefiind în măsură să conducă la reformarea acesteia.

Soluția instanței de recurs și temeiul juridic al acesteia În baza dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 coroborate cu art. 496 alin. (1) raportat la art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., Înalta Curte va menține ca legală și temeinică sentința instanței de fond, urmând să respingă ca nefondat recursul declarat de reclamantul A..