ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 844/2021

Ședința publică din data de 12 februarie 2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Potrivit art. 499 teza I C. proc. civ.., "prin derogare de la prevederile art. 425 alin. (1) lit. b), hotărârea instanței de recurs va cuprinde în considerente numai motivele de casare invocate și analiza acestora, arătându-se de ce s-au admis ori, după caz, s-au respins.".

Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, reclamanta A. S.R.L. a chemat în judecată pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Craiova, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța sa se dispună:

- anularea Deciziei nr. 328/09.11.2016, ce a fost comunicată societății la data de 14.11.2016, prin care, în mod nelegal și netemeinic, s-a respins contestația, promovată în raport cu Decizia de impunere x/10.06.2016 si raportului de inspecție fiscala x/10.06.2016;

- anularea partială a Deciziei de impunere privind obligațiile fiscale suplimentare stabilite de inspecția fiscală x/10.06.2016 si Raportul de inspecție fiscala x/10.06.2016 cu privire la suma de 1.101.345 RON, reprezentând obligații fiscale suplimentare referitoare la impozitul pe profit, impozit pe venituri din alte surse si T.V.A., corespunzătoare unei baze de impunere suplimentare de 6.217.406 RON;

- obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

1.2. Hotărârea primei instanțe

Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 350/2018 din 26 iunie 2018, a respins acțiunea formulată de reclamanta A. S.R.L. Prin B. împotriva pârâtei Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Craiova, ca nefondată.

1.3. Calea de atac a recursului exercitată în cauză și motivele înfățișate

Împotriva sentinței pronunțate de Curtea de Apel Craiova a promovat recurs reclamanta A. S.R.L. prin B., din perspectiva art. 493 C. proc. civ.

În cuprinsul memoriului de recurs, recurenta-reclamantă a arătat, că instanța de fond nu s-a pronunțat asupra apărărilor formulate cu privire la regimul juridic și/sau contabil al prescripției datoriilor și/sau al justificării sumelor avansate spre decontare, asfel că sentințâa este lipsită de temei legal.

Cererea de recurs a fost întemeiată în drept pe prevederile pct. 6 și pct. 8 al art. 488 C. proc. civ.

1.4. Apărările formulate în recurs

Intimata-pârâtă Direcția Regională a Finanțelor Publice Craiova a formulat întâmpinare prin care a solicitat, pe cale de excepție, nulitatea recursului având în vedere că acele critici pe care recurenta le-a expus în motivele de recurs nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de dispozițiile art. 488 din C. proc. civ.

Pe fond, a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

La rândul său, recurentul-reclamant a formulat concluzii scrise.

1.5. Procedura de soluționare a recursului

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., cu aplicarea și a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., s-a fixat termen de judecată pentru soluționarea cererii de recurs la data de 12 ianuarie 2022, în ședință publică, cu citarea părților.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursului

La acest termen de judecată, Înalta Curte a reținut cauza în pronunțare cu privire la excepția nulității recursului.

Examinând cererea de recurs în raport de excepția nulității pentru nemotivatea recursului, invocată din oficiu, a cărei analiză este prioritară, în considerarea prevederilor art. 248 alin. (1) și alin. (2) C. proc. civ., prin raportare la conținutul declarației de recurs și la motivele de casare invocate, respectiv pct. 1, 6 și 8 ale art. 488 din C. proc. civ., Înalta Curte urmează să o admită și să anuleze recursul, având în vedere următoarele considerente:

Dispozițiile imperative înscrise în art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ. prevăd că cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază, precum și dezvoltarea lor, iar dispozițiile art. 488 alin. (1), punctele 1-8 din același act normativ prevăd, limitativ, motivele pentru care se poate cere casarea unei hotărâri.

Dat fiind că recursul este o cale extraordinară de atac ce nu are caracter devolutiv, verificarea legalității hotărârii atacate se face numai în raport de motivele prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Conform prevederilor art. 489 alin. (1) C. proc. civ., recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția motivelor de ordine publică ce pot fi invocate și din oficiu de instanța de recurs, iar, potrivit alin. (2) al aceluiași articol, sancțiunea nulității intervine și în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 C. proc. civ.

Condiția legală a dezvoltării motivelor de recurs implică invocarea motivelor de nelegalitate ale hotărârii pronunțate de instanța a cărei hotărâre se atacă și încadrarea acestora în motivele de casare limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ. ori a unor critici care să permită o astfel de încadrare juridică, pentru ca instanța de recurs să poată exercita controlul de legalitate.

În măsura în care recursul nu este motivat ori atunci când aspectele învederate în cuprinsul cererii de recurs nu pot fi încadrate în motivele de nelegalitate menționate în art. 488 C. proc. civ., recursul este lovit de nulitate.

Înalta Curte reține, pe de o parte, că, deși se invocă dispozițiile art. 488 alin. (1), pct. 6 și 8 C. proc. civ., prin cererea de recurs nu au fost formulate critici concrete asupra raționamentului curții de apel care a determinat soluția de respingere a acțiunii și care să tindă a demonstra nelegalitatea judecății finalizate prin sentința recurată.

Pe de altă parte, în recurs, recurenta nu a opus niciun argument de nelegalitate cu privire la considerentele sentinței atacate, indicând formal dispozițiile art. 488 alin. (1), pct. 1, pct. 6 și 8 C. proc. civ., fără a arăta care sunt aspectele contradictorii din cuprinsul deciziei atacate și fără a dezvolta motivele de casare invocate sub aspectul normelor legale interpretate ori aplicate greșit de către instanța de fond.

Pentru a putea conduce la casarea hotărârii/încheierii, recursul nu se poate limita la o simplă indicare a unor dispoziții legale pretins încălcate, astfel cum a procedat recurentul-reclamant în cadrul memoriului de recurs, întrucât condiția legală a dezvoltării motivelor de recurs implică determinarea greșelilor imputate instanței.

Aceste aspecte, invocate de recurentă în susținerea solicitării sale, în situația în care instanța ar respinge prezentul recurs, nu pot fi asimilate unor veritabile critici susceptibile de a fi încadrate în motivele de casare prevăzute de lege.

Deși nu se prevede în mod expres, este fără dubiu că pentru a putea fi încadrate în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ., criticile formulate trebuie să vizeze argumentele reținute de instanță în justificarea soluției pronunțate, în caz contrar neputând fi exercitat controlul judiciar de către instanța de recurs.

Mai mult decât atât, excedează analizei ce poate fi realizată în faza procesuală a recursului susținerile recurentului-reclamant care vizează modul de apreciere a probelor, a susținerilor din întâmpinarea formulată în cauză de partea adversă, instanța de fond având plenitudine de apreciere în ceea ce privește dovezile administrate în cauză, iar instanța de recurs nu poate să procedeze la reinterpretarea probelor administrate.

Or, cerința legală a dezvoltării motivelor de recurs implică determinarea greșelilor anume imputate instanței și încadrarea lor în motivele de nelegalitate, limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ. întrucât, potrivit legii, nu orice nemulțumire a părții poate duce la casarea unei hotărâri.

Reținând că recurenta-reclamantă nu a prezentat nicio critică ce poate fi încadrată în cazurile de nelegalitate expres și limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ., ceea ce echivalează cu nemotivarea căii de atac, constatând că, în cauză, nu au fost identificate motive de ordine publică ce ar putea fi ridicate din oficiu de către instanță, Înalta Curte urmează să anuleze recursul, în condițiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

III. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs

Față de aceste considerente și având în vedere că în cererea de recurs nu se regăsesc critici propriu-zise ale sentinței nr. 350/2018 din 26 iunie 2018 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal,

care formează obiectul controlului de legalitate în cauză, în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc. civ. și cum, în cauză, nu pot fi reținute motive de ordine publică, Înalta Curte va aplica sancțiunea expres prevăzută într-o asemenea situație de art. 489 alin. (1) și (2) C. proc. civ., respectiv aceea a nulității recursului, admițând excepția cu acest obiect.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția nulității recursului invocată de intimata - pârâtă Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Craiova.

Constată nul recursul declarat de recurenta - reclamantă A. S.R.L. prin B. împotriva sentinței nr. 350/2018 din 26 iunie 2018 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 12 februarie 2021.