ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 708/2021

Ședința publică din data de 9 februarie 2021

Asupra recursului de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată la data de 07.02.2018 pe rolul Curții de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2018, reclamantul A. a chemat în judecată pârâții Administrația Fondului pentru Mediu și Ministerul Mediului, solicitând obligarea acestora la acordarea finanțării alocate prin programul Casa Verde - persoane fizice, respectiv despăgubiri în valoare de 6000 RON, sumă care se acordă în cazul admiterii cererilor de finanțare formulate de persoane fizice pentru fiecare imobil.

Prin încheierea de ședință din data de 17 mai 2018, instanța a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Mediului și a dispus scoaterea acestuia din cauza de față.

Hotărârea instanței de fond

Prin sentința civilă nr. 78/F-CONT din 14.06.2018, Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis, ca întemeiată, cererea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta ADMINISTRAȚIA FONDULUI PENTRU MEDIU, în sensul că admite contestația înregistrată la pârâta Administrația Fondului pentru Mediu și obligă pe aceasta din urmă să plătească reclamantului suma de 6000 RON cu titlu despăgubiri.

Deopotrivă, a obligat pârâta Administrația Fondului pentru Mediu să plătească suma de 300 RON cu titlu de cheltuieli de judecată reclamantului A..

Cererea de recurs

Împotriva acestei sentințe, în condițiile art. 483 C. proc. civ., pârâta ADMINISTRAȚIA FONDULUI PENTRU MEDIU a formulat recurs, întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând casarea hotărârii recurate iar pe fond respingerea acțiunii promovate de intimatul - reclamant.

În dezvoltarea criticilor sale, a susținut recurentul - pârât că instanța de fond a soluționat cauza cu aplicarea greșita a dispozițiilor art. 13 și art. 10 din Ordinul nr. 1817/2016.

După prezentarea unui scurt istoric, recurenta a susținut în esență că instanța de fond în mod greșit a admis acțiunea reclamantului, reținând ca obligația prevăzută de art. 13 lit. i) din Ordinul 1817/2016 ar fi fost îndeplinita de către acesta, prin faptul ca reclamantul a dat declarația autentificata sub nr. x/13.10.2016. Din acea declarație ar rezulta faptul ca reclamantul și B. ar fi singurii moștenitori, acea declarație bucurandu-se de toate efectele legii până la proba contrară.

Declarația autentificata sub nr. x de C., este dată de A. si B., persoane ce nu fac dovada de moștenitori ai defunctei D. si de coproprietari ai imobilului, nefiind îndeplinita condiția impusa de art. 13 lit. i) din Ordinul 1817/2016.

Susține recurenta că dovada proprietății trebuia făcuta atât cu extrasul de carte funciara a imobilului, cat si cu certificatul de moștenitor întocmit pentru succesiunea rămasa de pe urma defunctei D., ori, reclamantul nu a făcut dovada proprietății, în condițiile prevăzute în mod expres de lege, fapt ignorat de către instanța de fond.

În cadrul celei de-a doua critici, recurenta susține că instanța de fond în mod nelegal s-a subrogat în drepturile autorității, procedând la soluționarea cererii de finanțare si pe cale de consecința obligând instituția la plata sumei de 6000 RON cu titlu de despăgubiri.

Invocând Decizia nr. 1260/2017 a ICCJ, arată recurenta că legiuitorul a instituit o procedură firească administrativă de analiză a cererilor atât din punct de vedere al conținutului lor obligatoriu., cât și a cererii pe fond.

Consideră că, în speță, în situația in care instanța de fond ar fi constatat că decizia atacata ar fi fost nelegală, putea cel mult să anuleze decizia de respingere a dosarului de finanțare al reclamantului, nefiind însă posibilă admiterea în mod direct si a capătului de cerere privind obligarea la acordarea finanțării

Într-o altă critică, recurenta arată că instanța de fond in mod nelegal a obligat instituția să plătească reclamantului suma de 6000 RON cu titlu de despagubiri, în condițiile în care cererea de despăgubiri pentru vătămarea produsă prin emiterea unui act administrativ nelegal, poate fi formulată doar în temeiul art. 19 din Legea 554/2004, și este condiționată de îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiții: existenta unui act administrativ nelegal anulat de instanța, producerea unui prejudiciu si dovedirea legăturii de cauzalitate între actul administrativ nelegat si prejudiciul suferit de reclamant.

Reclamantul nu a făcut dovada prejudiciului suferit prin respingerea cererii de finanțare, nefiind întrunite condițiile art. 1357 C. civ.

În consecință, solicită admiterea recursului, casarea sentinței civile atacate, iar pe fond respingerea acțiunii reclamantului.

Apărările formulate în cauză

Intimatul-reclamant A. a formulat întâmpinare, în cadrul căreia a solicitat respingerea recursului, ca neîntemeiat și nefondat, iar pe cale de consecință, menținerea sentinței nr. 78/F-CONT/14.06.2018 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, ca legală și temeinică, cu obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată.

Susține intimatul că principala critică a recurentei vizează interpretarea greșită a dispozițiilor art. 10 si art. 13 din Ordinul 1817/2016 de către instanța de fond a Curții de Apel Pitești. Solicită a se observa că această critică este nesustenabilă în raport de inscrisurile depuse la dosarul cauzei si de textele de lege vizate. Astfel, dispozițiile art. 13 lit. i) din Ordinul nr. 1817/2016 pentru aprobarea Ghidului de finanțare a programului privind instalarea sistemelor de incalzire care utilizează energie regenerabila, inclusiv inlocuirea sau completarea sistemelor clasice de incalzire, beneficiari persoane fizice, menționează că "pentru imobilele deținute in coproprietate se va depune o declarație notariala, semnată de toți coproprietarii, din care sa reiasă ca pentru imobilul respectiv se va depune o singura cerere de finanțare, precum si persoana solicitanta, în original"

Aceasta obligație a fost indeplinita de către reclamant, conform inscrisurilor de la dosar, coroborate de instanță, din conținutul declarației date la C., autentificată sub nr. x/13.10.2016, rezultând că cei doi, A. si B., sunt singurii moștenitori ai defunctei D., primul in calitate de sot, cealaltă în calitate de fiică.

Susține intimatul că, în mod corect Curtea reamintește că orice declarație autentificata în fata unui notar public este prezumată a fi legală și se bucură de toate efectele legii pana la proba contrară, adică constatarea infracțiunii de fals in declarații prevăzuta de art. 326 C. pen., printr-o hotărâre judecătoreasca definitiva.

In concluzie, din înscrisurile de la dosar rezulta ca reclamantul a făcut dovada tuturor cerințelor legale prevăzute de art. 13 alin. i din ordinul nr. 1817/2016, cerința impusa si de angajații recurentei si fara de care nu i-ar fi fost întocmit dosarul inregistrat sub nr.x (aflat in integralitate la dosarul cauzei). In nici un alineat al articolului 13 din Ordinul 1817/2016 nu se face vorbire despre necesitatea depunerii unui certificat de moștenitor, ca atare nici persoanele care primeau si verificau dosarele cu inscrisuri nu puteau de ceara. Deși in pagina a 3-a a motivelor de recurs, recurenta recunoaște vocația succesorala a celor doi (A. si E.), ulterior (doua alineate mai jos) aceasta isi contrazice propriile susțineri si isi arata vădita indoiala cu privire la vocația succesorala a celor doi.

Ulterior recurenta recunoaște faptul că Ordinul 1817/2016 nu prevede nicăieri în mod expres obligația de a depune inscrisuri care sa facă dovada calității de moștenitori, aspect reținut corect si de către instanța de fond, încercând sa isi suplinească si sa isi justifice modalitatea abuziva de a respinge dosarul reclamantului A. apelând la dispozițiile generale prevăzute in C. civ., or acest motiv nu poate fi primit sub nici o forma, întrucât Ordinul 1817/2016 prevede în mod expres si limitativ care sunt înscrisurile necesare finanțării și îndeplinirii criteriilor de eligibilitate . Si sub acest aspect instanța de fond a remarcat extrem de corect faptul ca textul de lege nu prevede necesitatea depunerii unor înscrisuri suplimentare și consideră că, cerându-le ulterior echivalează cu un comportament necorespunzător al recurentei.

In ceea ce privește ultima critica, bazata pe faptul că instanța de fond s-a subrogat în drepturile recurentei, in susținere făcându-se vorbire despre Decizia nr. 1260/2017 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, intimatul - reclamant arată că în acea speță era vorba întocmai de neîdeplinirea obligațiilor impuse de textul de Lege, astfel ca acel justițiabil nu depusese aceasta declarație pe proprie răspundere și nici extrasul de carte funciara cu adresa corespunzătoare a imobilului, aspecte ce nu pot fi primite în prezenta cauza, întrucât insasi recurenta recunoaște faptul ca intimatul și-a indeplinit aceste obligații cu rigurozitate.

În concluzie, solicită astfel menținerea sentinței de fond, ca legală și temeinică și respingerea recursului, ca neîntemeiat, cu obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată.

Răspunsul la întâmpinare

Deși i-a fost comunicată întâmpinarea formulată de intimatul - reclamant A. în termenul legal, recurenta - pârâtă Administrația Fondului Pentru Mediu nu a combătut apărările acestuia în cadrul unui Răspuns la întâmpinare, astfel cum permit dispozițiile art. 471

1

alin. (4) din C. proc. civ., incidente și în cazul recursului, conform art. 490 C. proc. civ.

Procedura de soluționare a recursului.

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., cu aplicarea și a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013. În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., prin Rezoluția Completului învestit cu soluționarea dosarului din data de 07.01.2019 s-a fixat primul termen pentru judecata recursului la data de 09 februarie 2021, în ședință publică, cu citarea părților și, la acel moment procesual, considerând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei, în conformitate cu dispozițiile art. 394 C. proc. civ. a declarat dezbaterile închise și a reținut cauza spre soluționare pe fondul recursului ce face obiectul pricinii dedusă judecății.

Soluția instanței de recurs.

Examinând sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, prin prisma criticilor formulate și a apărărilor din cadrul întâmpinării, Înalta Curte constată că recursul declarat de pârâta Administrația Fondului Pentru Mediu este fondat, pentru următoarele considerente:

Înainte de a trece la analizarea criticilor formulate de recurenta - pârâtă, instanța de control judiciar reține următoarea situație de fapt, respectiv că,

Prin dosarul de finanțare înregistrat sub nr. x reclamantul a solicitat o finanțare nerambursabilă în cuantum de 6.000 RON pentru realizarea proiectului,InstaIare de panouri solare presurizate", implementarea proiectului urmând a fi efectuată la adresa imobilului situat în localitatea Schiau, str. x, Comuna Bascov, jud. Argeș.

Cererea de finanțare a fost respinsă pentru, neîndeplinirea criteriilor de eligibilitate, constând în faptul că:

"din documentele despuse la dosarul de finanțare (certificat deces, extras CF, care menționează coproprietar pe defuncta, declarație notariala, sesizare deschiderea procedurii succesorale), nu rezulta că singurii moștenitori legali si deci, coproprietari ai imobilelor, sunt personale care semnează declarația notariala ",solicitantul nu a făcut dovada proprietății asupra imobilului pentru cares-a solicitat implementarea proiectului".

Împotriva soluției de respingere, reclamantul a parcurs procedura plângerii prealabile, formulând contestația înregistrată la A.F.M. sub nr. x/20.10.2017, arătând faptul că "nu este specificat nici un moment în art. 13 din Ordinul nr. 1817/2016, . . . . . . . . . .faptul că la dosar trebuie atașata copie de pe certificatul de moștenitor, acesta fiind singurul document care atesta care sunt coproprietarii imobilelor...".

Comisia de soluționare a contestațiilor a respins plângerea prealabilă cu motivarea, în esență, că nu se cunosc proprietarii imobilului pentru care s-a solicitat finanțarea implementării proiectului, iar declarația autentificată sub nr. x/13.10.2016 de C., precizează că aceasta este dată de A. și B., persoane ce nu fac dovada de moștenitori ai defunctei D. și de coproprietari ai imobilului, nefiind îndeplinită condiția prevăzută de art. 13 lit. i) din Ordinul nr. 1817/2016.

Prin cererea de chemare in judecată, reclamantul a solicitat obligarea Administrației Fondului pentru Mediu la acordarea finanțării alocate prin programul Casa Verde - persoane fizice, respectiv despăgubiri în valoare de 6000 RON, sumă care se acordă în cazul admiterii cererilor de finanțare formulate de persoane fizice pentru fiecare imobil, urmare a respingerii cererii de finanțare.

Instanța de fond a admis cererea formulată de reclamantul A. reținând că acesta și-a îndeplinit obligația dispusă prin art. 13 lit. i) din Ordinul nr. 1817/2016, reținând că, din declarația notarială dată la C. rezultă că cei doi, A. și B., sunt singurii moștenitori ai defunctei D., primul în calitate de soț, cealaltă în calitate de fiică.

Soluția primei instanțe nu este împărtășită și de instanța de control judiciar, care apreciază că judecătorul fondului a interpretat greșit dispozițiile art. 13 lit. i) din Ordinul nr. 1817/2016.

Învestită cu soluționarea cererii de recurs prin care se invocă incidența dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte constată că, potrivit acestui motiv, casarea unei hotărâri se poate cere când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material. Prin intermediul acestui motiv de recurs poate fi invocată numai încălcarea sau aplicarea greșită a legii materiale, nu și a legii procesuale. Hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii atunci când instanța, deși a recurs la textele de lege aplicabile speței, fie le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, adăugând sau omițând unele condiții pe care textele nu le prevăd, fie le-a aplicat greșit.

În cauza de față acest motiv este incident, reținând că interpretarea pe care prima instanță a dat-o dispozițiilor art. 13 lit. i) din Ordinul nr. 1817/2016 este greșită.

Constată astfel că dispozițiile art. 13 din Ordinul nr. 1817/2017, prevăd următoarele:

"ART. 13

Dosarul de finanțare

(1) Dosarul de finanțare va cuprinde:

f) extras de carte funciară pentru informare nu mai vechi de 30 de zile, valabil la data depunerii cererii de finanțare, care să ateste dreptul de proprietate/coproprietate al solicitantului asupra imobilului-teren și imobilului-construcție pe care se implementează sistemul de încălzire, în original, pentru solicitanții care dețin individual un imobil;

i) pentru imobilele deținute în coproprietate se va depune o declarație notarială, semnată de toți coproprietarii, din care să reiasă că pentru imobilul respectiv se va depune o singură cerere de finanțare, precum și persoana solicitantă, în original;"

În dovedirea îndeplinirii condițiilor impuse de dispozițiile art. 13 din Ordinul nr. 1817/2016 reclamantul a depus extrasul de carte funciara nr. x/22.08.2016 (dosar de fond) din care rezultă că proprietari ai imobilului situat în localitatea Schiau, județ Argeș, pentru care s-a solicitat finanțarea implementării proiectului sunt: D. si A..

Potrivit Certificatului de deces nr. x/18.05.2013, unul din cei doi proprietari ai imobilului, respectiv D., a decedat la data de 8.05.2013.

La dosarul de finanțare intimatul - reclamant a mai depus în dovedirea cererii sale, printre altele, Declarație pe propria răspundere autentificată la C. sub nr. x din 13.10.2016, dată de recurentul - reclamant A., în calitate de proprietar al imobilului pentru care s-a solicitat finanțarea, împreună cu doamna B., în calitate de fiică a defunctei, în sensul că vor depune o singură cerere de finanțare nerambursabilă formulată în temeiul dispozițiilor art. 13 alin. (1) litera 1 din Ghidul de finanțare... "iar cererea de finanțare se va depune de către coproprietarul A.".

Deopotrivă s-a mai depus de către recurentul - reclamant Anexa nr. 24 - Sesizare pentru deschiderea procedurii succesorale eliberată de Consiliul Local al Municipiului Pitești și legalizată la F. sub nr. x din 23.09.2016, din conținutul căruia rezultă că intimatul - reclamant A., în calitate de soț și doamna B., în calitate de fiică a defunctei D. sunt prezumptivi moștenitori ai defunctei, fără a se atașa și un certificat de moștenitor.

Ori, raportat la conținutul acestor înscrisuri, constată Înalta Curte că, în mod greșit instanța de primă jurisdicție a reținut ca fiind îndeplinită de către reclamant obligația prevăzută de dispozițiile art. 13 lit. i) din Ordinul nr. 1817/2016, acestea nefăcând dovada că reclamantul împreună cu fiica sa, doamna B. sunt coproprietarii imobilului.

Fără a fi negată calitatea reclamantului de proprietar al imobilului, instanța de control judiciar nu poate atribui aceeași calitate și doamnei B., în lipsa unui certificat de moștenitor de pe urma defunctei D., raportat la dispozițiile art. 1133 din Noul C. civ., conform cărora " certificatul de moștenitor face dovada calității de moștenitor legal sau testamentar, precum și dovada dreptului de proprietate al moștenitorilor acceptați asupra bunurilor din masa succesorală în cota care se cuvine fiecăruia".

Deși reclamantul este proprietar asupra bunului imobil, conform extrasului de carte funciară nr. x/22.08.2016, instanța de control judiciar nu poate aprecia ca fiind îndeplinită condiția impusă de art. 13 lit. i) din Ordinul nr. 1817/2016, nici Anexa nr. 24 - Sesizare pentru deschiderea procedurii succesorale eliberată de Consiliul Local al Municipiului Pitești și legalizată la F. sub nr. x din 23.09.2016 și nici Declarație pe propria răspundere autentificată la C. sub nr. x din 13.10.2016, nefăcând dovada că și doamna B. este proprietară a respectivului imobil.

De altfel, această situație juridică este recunoscută implicit de recurentul - reclamant și de doamna B., prin Declarația pe proprie răspundere autentificată la C. sub nr. x din 13.10.2016, recurentul reclamant formulând respectiva declarație "în calitate de proprietar al imobilului", iar doamna B., "în calitate de fiică a defunctei".

Așadar, câtă vreme reclamanul nu a depus la dosarul de finanțare certificatul de moștenitor de pe urma defunctei D., care să ateste că recurentul - reclamant și fiica sa, doamna B. sunt moștenitorii acesteia, prin acceptarea succesiunii, devenind astfel și coproprietarii imobilului pentru care s-a solicitat implementarea proiectului, în mod corect recurenta - pârâtă a respins cererea de finanțare pentru neîndeplinirea criteriilor de eligibilitate, în lipsa acestuia neputându-se aprecia că doamna B. este proprietara/coproprietara asupra imobilului pentru care s-a solicitat implementarea proiectului.

În condițiile în care, în conformitate cu dispozițiile art. 1133 din Noul C. civ., " certificatul de moștenitor face dovada dreptului de proprietate al moștenitorilor acceptanți asupra bunurilor din masa succesorală..", iar recurentul - reclamant a depus la dosar doar Anexa 24 - Sesizare pentru deschiderea procedurii succesorale, în cuprisul căreia recurentul - reclamant, în calitate de soț și doamna B., în calitate de fiică, figurează doar ca " moștenitori (succesibili) prezumtivi al defunctei D.", în mod greșit judecătorul de primă jurisdicție a constatat că reclamantul a făcut dovada tuturor cerințelor legale prevăzute de art. 13 alin. (1) din Ordinul nr. 1817/2016 și astfel este îndreptățit să primească suma de 6000 RON cu titlu de despăgubiri, reprezentând finanțare nerambursabilă pentru proiectul depus.

Față de aceste considerente, Înalta Curte constată că soluția de respingere a cererii de finanțare de către recurenta - pârâtă este legală, astfel încât sentința instanței de fond, prin care s-a admis, ca întemeiată, cererea reclamantului G., a fost pronunțată cu greșita interpretare și aplicare a dispozițiilor art. 13 alin. (1) lit. i) din Ordinul nr. 1817/2016, fiind necesară reformarea acesteia de către instanța de control judiciar.

Pe cale de consecință, urmează a se admite recursul, a se casa hotărârea recurată și, rejudecând cauza, se va respinge acțiunea reclamantului A., ca nefondată.

Apreciind, așadar, ca fiind întemeiată prima critică a recurentei, Înalta Curte, raportat la soluția ce se preconizează, constată că nu se mai impune a se analiza și celelalte critici din cadrul recursului, din moment ce acțiunea reclamantului va fi oricum respinsă.

Temeiul legal al soluției adoptate în recurs

Constatând incidența motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., republicat, în conformitate cu dispozițiile art. 496 alin. (1) din C. proc. civ. și art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va admite recursul promovat de pârâta Administrația Fondului pentru Mediu, va casa sentința civilă recurată și rejudecând, va respinge acțiunea formulată de reclamantul A., ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de pârâta Administrația Fondului pentru Mediu împotriva sentinței nr. 78/F-CONT din 14 iunie 2018 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința civilă recurată și rejudecând:

Respinge acțiunea, ca nefondată.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 9 februarie 2021.