ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5248/2022

Ședința publică din data de 9 noiembrie 2022

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată la data de 20 august 2020, sub nr. x/2020 pe rolul Curții de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Administratia Fondului pentru Mediu anularea deciziei de respingere a contestației și obligarea Administrației Fondului pentru Mediu să emită o nouă decizie prin care să i se aprobe alocarea sumei de 20.000 RON din cadrul Programului privind instalarea sistemelor de panouri fotovoltaice pentru producerea de energie electrică, în vederea acoperirii necesarului de consum și livrării surplusului în rețeaua națională Casa Verde Fotovoltaice.

Prin sentința nr. 135/F-C pronunțată la 14 decembrie 2020, Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis excepția de inadmisibilitate a capătului de cerere prin care se solicită să se dispună admiterea cererii de finanțare, a respins capătul de cerere prin care se solicită să se dispună admiterea cererii de finanțare, ca inadmisibil, a respins celelalte cereri formulate de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Administratia Fondului pentru Mediu, ca neîntemeiate.

Împotriva sentinței nr. 135/F-C pronunțată la 14 decembrie 2020 de Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a declarat recurs reclamantul A..

În susținerea recursului, reclamantul a menționat că acțiunea a avut două capete de cerere, unul principal, vizând anularea deciziei prin care a fost respinsă contestația sa și cel de-al doilea privind aprobarea cererii formulate și, în subsidiar, alocarea sumei de 20.000 RON din cadrul Programului privind instalarea sistemelor de panouri fotovoltaice pentru producerea de energie electrică, în vederea acoperirii necesarului de consum și livrării surplusului în rețeaua națională Casa Verde Fotovoltaice, fiind evident, din modul de formulare a acțiunii că al doilea petit este urmare firească a admiterii celui dintâi.

Arată că în mod nelegal instanța a inversat ordinea firească a soluționării celor două cereri, soluționând cu prioritate excepția inadmisibilității celui de-al doilea capăt de cerere și drept urmare, respingându-l și pe primul.

În opinia recurentului, instanța de fond i-a limitat accesul la justiție, căutând să soluționeze pricina în varianta cea mai simplă pentru magistrat, fără a încerca să găsească soluția pentru a rezolva fondul problemei deduse judecății.

Mai mult, deși instanța de fond a admis excepția de inadmisibilitate, a procedat totuși și la soluționarea pe fond a pricinii, fără a analiza în integralitate motivele invocate.

Prin maniera de soluționare adoptată instanța de fond a încălcat dispozițiile art. 248 alin. (1) raportat la art. 243 din C. proc. civ., întrucât admiterea excepției inadmisibilității era de natură a pune capăt întregului proces, astfel că instanța admițând excepția respectivă, nu mai avea posibilitatea legală de a analiza fondul cauzei.

Consideră că în mod netemeinic judecătorul fondului a menționat că în urma sesizării instanței de contencios nu pot obține în mod direct admiterea cererii de finanțare.

În cazul în care ar fi considerat că nu se putea ajunge pe calea acțiunii în contencios administrativ direct la admiterea cererii de finanțare, instanța trebuia să analizeze primul capăt de cerere pe fond, și eventual să respingă pe cel de-al doilea ca prematur formulat, iar nu ca inadmisibil.

Susține, trecând la cea de-a doua parte a considerentelor instantei de fond, prin care se arată că nu sunt întemeiate celelalte cereri din cadrul acțiunii, că a depus și înregistrat solicitarea la instalatorul validat, la 09.09.2019, dosarul fiind complet, întrucât înscrierile propriu-zise în cadrul programului au început la 10.09.2019, fiind în aceeași zi suspendate, fără a se menționa vreo perioadă vizată de această măsură a suspendării. În comunicatul din 04.10.2019, se menționează că data reluării înscrierilor în program va fi anunțată din timp, pe site-ul instituției, astfel încât persoanele fizice și juridice care nu au înregistrat documentele la instalatorii validați, până la data de 10.09.2019, să aibă timpul necesar constituirii dosarului.

La 06.11.2019, s-a reluat procedura de înscriere, fără a fi fost anunțată în vreun fel pe site-ul instituției, astfel că nu avea nicio posibilitate să completeze dosarul cu acte care să fie in interiorul termenului de valabilitate, deoarece necunoscând data la care se reia procedura trebuia să solicite zilnic eliberarea de astfel de documente, pentru ca nu cumva vreunul dintre ele să fi expirat înainte cu o zi de reluarea procedurii de înscriere. Or, acest lucru seamănă cu "probatio diabolica" și încălcă principiul previziunii.

Instanța face confuzie între depunerea și înregistrarea cererii la instalatorii validați și înscrierea acestei cereri în cadrul Programului privind instalarea sistemelor de panouri fotovoltaice pentru producerea de energie electrică, in vederea acoperirii necesarului de consum și livrării surplusului în rețeaua națională Casa Verde Fotovoltaice.

Susține că nu i se poate imputa faptul că nu s-a anunțat într-un termen rezonabil data la care va fi reluată proceduri de înscriere, iar comunicatele de presă emise de către pârâtă la 04.10.2019 și respectiv 06.11.2019, au fost de natură a-l induce în eroare cu privire la valabilitatea documentelor depuse și înregistrate.

Mai mult, în nici un text de lege nu prevede posibilitate de actualizare a extrasului, iar interpretarea în acest sens a instanței de judecată este forțată, prin raportare și analogie, judecătorul făcând evident confuzie, între depunerea și înregistrarea cererii și a proiectului în registrul instalatorilor autorității și respectiv înscrierea solicitantului în cadrul programului, această din urmă procedură fiind de competența exclusivă a instalatorului.

Recurentul a considerat că în mod subiectiv, pentru a justifica soluția adoptată, instanta de fond a precizat că acele comunicate sunt doar simple mesaje transmise publicului, câtă vreme aceste comunicate au fost publicate pe site-ul instituței pârâte, cuprindeau referiri la actul normativ aplicabil și se adresau solicitanților din cadrul programului, solicitanți care în mod evident nu au toți pregătire juridică sau de specialitate care să le permită o analiză aprofundată și coroborată a tuturor textelor de lege aplicabile, ca să poată înțelege că, în realitate, nu vor fi considerate ca fiind depuse în termen și valabile documentele lor și că se impune actualizarea acestora.

Intimata-pârâtă a depus întâmpinare în cuprinsul căreia a solicitat în principal a se constata nulitatea recursului pentru nemotivare, iar în subsidiar respingerea căii de atac ca nefondată și menținerea ca legală a soluției instanței de fond.

II. Soluția instanței de recurs

Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor de casare invocate, pe baza probelor administrate și a dispozițiilor legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru argumentele ce vor fi prezentate în continuare.

Instanța de contencios administrativ a fost învestită cu verificarea legalității deciziei de respingere a contestației depusă în cadrul Programului privind instalarea sistemelor de panouri fotovoltaice pentru producerea de energie electrică de către reclamantul A..

Instanța de fond a respins, ca nefondată, acțiunea formulată, reținând, în principal, inadmisibilitatea capătului de cerere vizând admiterea cererii de finanțare și că, nu au fost depuse de către reclamant înscrisuri valabile pentru a îndeplini condițiile de admisibilitate a dosarului.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul A., care a susținut că judecătorul fondului face confuzie între depunerea și înregistrarea cererii la instalatorii validați și înscrierea acestei cereri în cadrul Programului privind instalarea sistemelor de panouri fotovoltaice pentru producerea de energie electrică, în vederea acoperirii necesarului de consum și livrării surplusului în rețeaua națională Casa Verde Fotovoltaice și că, nu i se poate imputa faptul că nu s-a anunțat într-un termen rezonabil data la care va fi reluată proceduri de înscriere, iar comunicatele de presă emise de către pârâtă la 04.10.2019 și respectiv 06.11.2019, au fost de natură a-l induce în eroare cu privire la valabilitatea documentelor depuse și înregistrate.

Înalta Curte reține că instanța de fond a realizat o analiză judicioasă a dispozițiilor legale incidente în cauză, fiind prezentate argumentele de fapt și de drept ce au format convingerea instanței, răspunzând în mod judicios apărărilor părților.

Recursul nu poate avea ca obiect reinterpretarea probelor și stabilirea unei alte situații de fapt, având în vedere, în principal, faptul că cererea de chemare în judecată este formulată de reclamant față de soluția de respingere a contestației administrative care, la rândul său, a vizat respingerea proiectului depus în cadrul Programului privind instalarea sistemelor de panouri fotovoltaice.

Se observă, așadar, că cererea de chemare în judecată formulată de reclamant, privită în contextul prevederilor art. 22 și art. 23 din Ghidul de finanțare, nu este altceva decât o acțiune îndreptată atât împotriva deciziei Comitetului director prin care s-a aprobat centralizatorul cuprinzând proiectele propuse de Comisia de analiză spre respingere, între care proiecte se regăsește și cel al reclamantului, cât și împotriva soluției dată de autoritatea pârâtă contestației administrative a acestuia.

În cadrul acestei acțiunii, reclamantul a formulat și un capăt de cerere prin care a solicitat instanței să dispună obligarea autorității pârâte la emiterea unui nou act administrativ prin care să admită cererea de finanțare formulat în cadrul Programului Casa Verde Fotovoltaice. În raport cu acest capăt de cerere, instituția pârâtă a susținut că instanța se poate pronunța doar cu privire la modul de depunere/nedepunere în termen a cererii de finanțare, respectiv la conformitatea dosarului, acesta fiind de fapt motivul respingerii proiectului, astfel că, în măsura în care instanța de fond considera întemeiate susținerile reclamantului putea dispune cel mult admiterea capătului de cerere privind anularea deciziei Comitetului director, cu consecința obligării autorității la analiza eligibilității documentelor, în caz contrar, instanța subrogându-se în drepturile autorității pârâte.

În ceea ce privește solicitarea reclamantului, de a se anula actul prin care i s-a respins proiectul și actul prin care autoritatea pârâtă a respins contestația administrativă formulată, trebuie văzut, mai întâi, că, așa cum a arătat instanța de fond, reclamantul a formulat o cerere de înscriere în cadrul Programului privind instalarea sistemelor de panouri fotovoltaice pentru producerea de energie electrică, cerere ce se susține a fi depusă la data de 09.09.2019 la unul dintre instalatorii validați, aspect, de altfel, necontestat de niciuna dintre părți.

La data de 10.09.2019, așa cum instanța de fond a arătat, Administrația Fondului pentru Mediu a suspendat înscrierea persoanelor fizice în programul denumit generic "Casa Verde Fotovoltaice", publicând în acest sens un comunicat de presă, după care a redeschis sesiunea de înscriere începând cu data de 06.11.2019, publicând, de asemenea, un comunicat de presă în acest sens.

În primul comunicat de presă, cel cu nr. x/04.10.2019, instituția pârâtă după ce a arătat că s-a suspendat în data de 10 septembrie 2019 înscrierea persoanelor fizice în program, a menționat și că:

"În urma solicitărilor primite din partea persoanelor fizice, cu privire la valabilitatea documentelor care trebuie depuse în vederea obținerii finanțării în cadrul programului, respectiv certificatele de atestare fiscală și extrasul de carte funciară, documente a căror valabilitate poate expira în perioada de suspendare a Programului, precizăm următoarele:

În conformitate cu prevederile ghidului de finanțare a programului, aprobat prin Ordinul ministrului mediului nr. 1287/2018, pe perioada de suspendare, termenele se prelungesc în mod corespunzător. În această situație, menționăm că toate documentele depuse și înregistrate la instalatorii validați până la momentul suspendării accesului în aplicația informatică, sunt acceptate de Administrația Fondului pentru Mediu ca fiind depuse în termen la data redeschiderii accesului în aplicație, în vederea analizării (…)"

În cel de al doilea comunicat de presă, emis la data de 06 noiembrie 2019, Administrația Fondului pentru Mediu, făcând referire la primul comunicat de presă, a menționat, printre altele, că:

"Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor (MMAP) și Administrația Fondului pentru Mediu (AFM) au redeschis sesiunea de înscriere a persoanelor fizice în Programul privind instalarea sistemelor de panouri fotovoltaice (…) Astfel, programul va fi reluat începând de miercuri, 06 noiembrie 2019, ora 10:00, dată la care instalatorii validați vor putea să continue înscrierea persoanelor fizice în aplicație. (…)

Toate documentele înregistrate cu succes în aplicația informatică, precum și cele înregistrate în registrul instalatorilor care nu au fost încărcate în aplicație până la momentul suspendării accesului în aplicația informatică, sunt acceptate de Administrația Fondului pentru Mediu ca fiind depuse în termen, în vederea analizării (…)"

Mai departe, se constată că, reclamantul a fost înscris în aplicația informatică la data de 06.11.2019, însă proiectul acesteia a fost respins pe motiv că documentele depuse, mai exact extrasul de carte funciară și certificatul de atestare fiscală nu sunt în termenul de valabilitate la data înscrierii în aplicație.

În raport cu aceste motive, recurentul-reclamant a arătat, prin cererea de chemare în judecată, că, față de comunicatele de presă sus indicate, aceste documente ar fi trebuit să fie considerate în termenul de valabilitate.

Așadar, ceea ce a susținut reclamantul prin cererea de chemare în judecată este că în raport cu comunicatele de presă sus-arătate, nu s-ar impune actualizarea extrasului de carte funciară și a certificatului fiscal, astfel că, în opinia acestuia, în mod greșit s-ar fi respins cererea sa de finanțare.

În ceea ce privește temeiurile de drept aplicabile, prezintă relevanță prevederile art. 12 din O.U.G. nr. 115/2011, potrivit cărora:

"(1) Finanțarea proiectelor prevăzute la art. 10 alin. (11) și la art. 11 alin. (11) se realizează de către Administrația Fondului pentru Mediu în limita fondurilor aprobate cu această destinație în bugetul de venituri și cheltuieli al Fondului pentru Mediu, evidențiate distinct în cadrul acestuia, conform listei categoriilor de proiecte prioritare, stabilită anual de autoritatea publică centrală pentru protecția mediului.

(2) Lista prevăzută la alin. (1) se aprobă prin ordin al ministrului autorității publice centrale pentru protecția mediului și stă la baza fundamentării creditelor de angajament și creditelor bugetare aferente proiectelor prevăzute la art. 10 alin. (11) și la art. 11 alin. (11), aprobate în bugetul de venituri și cheltuieli al Fondului pentru Mediu (…)

(4) Categoriile de beneficiari și metodologia de finanțare care prevede analiza, selectarea, aprobarea, implementarea și monitorizarea proiectelor prevăzute la alin. (1) se stabilesc prin ghidul de finanțare aferent fiecărui program, aprobat prin ordin al ministrului autorității publice centrale pentru protecția mediului."

Apoi, se observă că, în temeiul prevederilor art. 12 alin. (4) din O.U.G. nr. 115/2011, prin art. 1 din Ordinul nr. 1287/2018 s-a aprobat Ghidul de finanțare a Programului privind instalarea sistemelor de panouri fotovoltaice pentru producerea de energie electrică, în vederea acoperirii necesarului de consum și livrării surplusului în rețeaua națională, prevăzut în anexa care face parte integrantă din acest ordin.

Potrivit art. 21 din Anexa care face parte integrantă din Ordinul menționat, nr. 1287/2018:

"Documentele pe care le depune solicitantul la instalatorul cu care Autoritatea a încheiat contract de participare sunt: (…) e) extras de carte funciară, nu mai vechi de 30 de zile la data înscrierii; (…) g) certificatul de atestare fiscală privind obligațiile de plată către bugetul de stat, emis pe numele solicitantului, de către organul teritorial de specialitate al Ministerului Finanțelor Publice, în termen de valabilitate la data înscrierii (…)."

De asemenea, potrivit art. 18 alin. (3) din Anexa Ordinului nr. 1287/2018:

"Înscrierea solicitantului în cadrul programului constă în: a) identificarea solicitantului și analiza conformității documentelor prezentate cu condițiile impuse prin ghid; b) introducerea în aplicația informatică a următoarelor date: (…); c) scanarea de către instalator a documentelor prevăzute la art. 21 și introducerea lor în aplicația informatică în format pdf, ulterior stabilirii conformității acestora;"

În același timp, potrivit art. 33 alin. (7) din Anexă:

"(7) În situația în care aplicația informatică este indisponibilă, toate termenele prevăzute în ghidul de finanțare care depind de funcționarea ei se prelungesc corespunzător cu perioada în care aceasta nu a funcționat."

Așa cum reiese din art. 21 din Anexa aferentă Ordinului 1287/2018, documentele pe care le depune solicitantul la instalatorul cu care Autoritatea a încheiat contract de participare trebuie să fie în perioada de valabilitate la data înscrierii în cadrul programului, iar potrivit art. 18 din aceeași anexă, înscrierea solicitantului în cadrul programului constă în: identificarea solicitantului, analiza conformității documentelor, și introducerea în aplicația informatică a anumitor date expres prevăzute de art. 18, inclusiv în introducerea în aplicația informatică a documentelor prevăzute la art. 21 în format pdf, ulterior stabilirii conformității acestora.

Reiese, așadar, cu claritate că documentele pe care le depune solicitantul la instalatorul cu care Autoritatea a încheiat contract de participare, între care se regăsesc extrasul de carte funciară și certificatul de atestare fiscală, toate acestea trebuie să fie în perioada de valabilitate la data când se face înscrierea în cadrul programului, adică la data când se face identificarea solicitantului, analiza conformității documentelor, și introducerea în aplicația informatică a datelor prevăzute la art. 18, inclusiv la momentul introducerii în aplicația informatică a documentelor respective în format pdf.

Așa fiind, este cât se poate de evident că, potrivit prevederilor sus-enunțate, pentru a se propune de către Comitetul director spre aprobare proiectul reclamantului era necesar ca extrasul de carte funciară și certificatul de atestare fiscală depuse de către reclamantă să fie în perioada de valabilitate la data înscrierii în cadrul programului, adică la data când s-au efectuat toate operațiunile prevăzute la art. 18 din Ghidul de finanțare, inclusiv la momentul introducerii în aplicația informatică a documentelor respective în format pdf.

Or, așa cum reiese chiar din susținerile recurentului, la data efectuării tuturor operațiunilor prevăzute la art. 18 din Ghidul de finanțare, mai precis la data introducerii în aplicația informatică, extrasul de carte funciară și certificatul fiscal nu mai erau în perioada de valabilitate, acestea fiind depuse odată cu cererea înregistrată la instalatorul validat, adică la data de 09.09.2019, în timp ce, datorită suspendării accesului la aplicația informatică, înregistrarea în aplicație s-a făcut la data de 06.11.2019.

Faptul că prin suspendarea accesului la aplicația informatică s-a ajuns ca extrasul de carte funciară și certificatul fiscal să nu mai fie în perioada de valabilitate, acest aspect nu poate determina admiterea vreuneia dintre cererile reclamantului, întrucât nu există niciun temei legal prin care să se reglementeze că într-o atare situație nu ar trebui luată în considerare valabilitatea acestor documente la data înscrierii în aplicația informatică, ci, dimpotrivă, prin art. 21 din Anexa aferentă Ordinului, se prevede că extrasul de carte funciară nu trebuie să fie mai vechi de 30 de zile la data înscrierii, iar certificatul de atestare fiscală trebuie să fie în termen de valabilitate la data înscrierii, fără ca prevederile în discuție să distingă în funcție de suspendarea sau nu a aplicației informatice prin intermediul căreia se face înscrierea ori să trimită în vreun fel sau altul la o atare suspendare.

Cât privește prevederile art. 33 alin. (7) din Anexa aferentă Ordinului nr. 1287/2018, apreciez că aceste prevederi vorbesc doar despre prelungirea termenelor prevăzute în ghidul de finanțare care depind de funcționarea aplicației informatice, și nicidecum despre prelungirea tuturor termenelor indicate în Ghid ori despre prelungirea termenelor de valabilitatea a extrasului de carte funciară sau a certificatului fiscal. Trebuie observat, în acest sens, că termenele care depind de funcționarea aplicației informatice sunt cele care privesc în mod direct aplicația informatică, adică termenele al căror curs depinde în mod direct de posibilitatea de utilizare a aplicației informatice, cum este, spre exemplu, termenul prevăzut la art. 25 alin. (3) din Ghidul de finanțare. Or, termenul de valabilitate a extrasului de carte funciară sau cel de valabilitate a certificatului fiscal, nici unul nici celălalt nu depind de funcționarea aplicației, tocmai întrucât sunt termene care curg independent de utilizarea sau nu a acestei aplicații informatice, neexistând niciun text normativ care să prelungească termenul de valabilitate a acestor documente în raport de perioada de suspendare a aplicației în discuție. Ca atare, nu se poate reține că art. 33 alin (7) din Anexa aferentă Ordinului nr. 1287/2018 ar avea în vedere termenul de valabilitate a extrasului de carte funciară sau termenul de valabilitate a certificatului fiscal, fiind termene prevăzute de alte acte normative care curg independent de existența sau nu a posibilității de utilizare a aplicației informatice despre care vorbește Ghidul de finanțare aprobat prin Ordinul nr 1287/2018.

În ceea ce privește comunicatele de presă emise de pârâtă, Înalta Curte reține, contrar susținerilor recurentului reclamant, că nu pot determina admiterea cererii reclamantului, întrucât nu pot constitui un temei de drept pentru pretenția acestuia, ci doar simple mesaje transmise publicului în legătură cu cererile făcute de către solicitanții din cadrul Programului privind instalarea sistemelor de panouri fotovoltaice, spre deosebire de Ghidul de finanțare a Programului, aprobat prin Ordinul nr. 1287/2018, care cuprinde chiar normele ce reglementează metodologia de finanțare a programului vizat de Ordinul nr 1.287/2018, și nu doar simple mesaje în legătură cu Programul în discuție, din moment ce acest Ghid de finanțare face parte integrantă din Ordinul prin care este aprobat, adică dintr-un act normativ, și, așa cum se arată în preambulul Ordinului, este emis în aplicarea art. 12 alin. (4) din O.U.G. nr. 115/2011, în cadrul căruia se reglementează că metodologia de finanțare, care prevede analiza, selectarea, aprobarea, implementarea și monitorizarea proiectelor prevăzute la alin. (1), se stabilește prin ghidul de finanțare aferent fiecărui program, aprobat prin ordin al ministrului autorității publice centrale pentru protecția mediului.

Așa fiind, comunicatele de presă, emise de pârâtă nu pot determina admiterea vreuneia dintre cererile reclamantului.

În acord cu judecătorul fondului, Înalta Curte constată că nu se poate dispune obligarea autorității pârâte la emiterea unui nou act administrativ prin care să fie admisă cererea de finanțare formulată de reclamant în cadrul Programului Casa Verde Fotovoltaice, acest capăt de cerere fiind inadmisibil, întrucât în cauză se verifică doar legalitatea modului de soluționare a contestării deciziilor, în urma soluționării contestațiilor, conform art. 23 alin. (5) din Ghidul de finanțare Comitetul director aprobă proiectele propuse spre respingere și avizează și propune spre aprobare Comitetului de avizare al Autorității proiectele propuse spre acceptare, astfel că nu se poate ajunge, în mod direct, la aprobarea cererii de finanțare.

În acest context, față de cele expuse pe larg anterior, instanța de fond în mod legal a soluționat în principal excepția de inadmisibilitate a capătului de cerere vizând admiterea cererii de finanțare și a respins celelalte cereri ca neîntemeiate.

Recurentul reclamant a precizat, în cuprinsul cererii de recurs că, deși instanța de fond a admis excepția de inadmisibilitate, a procedat totuși și la soluționarea pe fond a pricinii, fără a analiza în integralitate motivele invocate, aspect ce nu poate fi reținut, întrucât prin maniera de soluționare adoptată s-au respectat dispozițiile art. 425 din C. proc. civ.

Față de considerentele expuse, Înalta Curte constată că prima instanță a făcut o corectă aplicare a prevederilor legale incidente în cauză, motiv pentru care nu se impune casarea sentinței recurate.

III. Soluția instanței de recurs și temeiul juridic al acesteia

În baza dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 coroborate cu art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va menține ca legală și temeinică sentința instanței de fond, urmând să respingă ca nefondat recursul declarat de reclamantul A..

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamantul A. împotriva sentinței nr. 135/F-C din 14 decembrie 2020 a Curții de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 9 noiembrie 2022.