ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 621/2022

Ședința publică din data de 3 februarie 2022

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin acțiunea înregistrată inițial pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, la data de 14 decembrie 2020, precizată ulterior, contestatoarea Oprea B., judecător în cadrul Tribunalului Dolj, a contestat, în contradictoriu cu intimatul Consiliul Superior al Magistraturii, Hotărârea nr. 1405 din 26 noiembrie 2020 a Consiliului Superior al Magistraturii, secția pentru Judecători.

Prin decizia nr. 1092 din data de 24 februarie 2021, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența de soluționare a contestației formulate de contestatoarea B. împotriva Hotărârii nr. 1405 din 26 noiembrie 2020 a Consiliului Superior al Magistraturii, secția pentru Judecători, în favoarea Curții de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal la data de 31.03.2021.

Prin sentința civilă nr. 244 din 28 aprilie 2021, Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal a admis acțiunea formulată de contestatoarea B., în contradictoriu cu intimatul Consiliul Superior al Magistraturii, și a anulat Hotărârea nr. 1405/26.11.2020 și procesul-verbal de fraudă întocmit în data de 25.10.2020, cu consecința revenirii asupra măsurii de anulare a lucrării de concurs și a revenirii asupra măsurii eliminării din concurs.

3.1. Împotriva sentinței civile nr. 244 din 28 aprilie 2021 pronunțate de Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal a declarat recurs intimatul Consiliul Superior al Magistraturii, întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., prin care solicită admiterea recursului, casarea sentinței recurate, iar în rejudecare, respingerea acțiunii ca fiind neîntemeiată.

În motivarea recursului arată că, din eroare, în partea introductivă a sentinței recurate apare ca fiind pronunțată la data de 21.04.2021, deși aceasta a fost pronunțată la data de 28.04.2021, astfel cum reiese din dispozitivul hotărârii.

Invocă dispozițiile art. 46 alin. (2) din Legea nr. 303/2004, art. 19, art. 17 alin. (2) și art. 22 alin. (1) din Regulamentul privind organizarea și desfășurarea concursului de promovare a judecătorilor, aprobat prin Hotărârea nr. 1348/17.09.2019 a secției pentru judecători din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii, susținând că în speță este incidentă situația reglementată de prevederile regulamentare anterior menționate, întrucât contestatoarea a continuat să completeze, prin îngroșarea unei buline, teza de concurs după expirarea timpului, aspect recunoscut de aceasta, ceea ce a atras sancțiunile eliminării din concurs și anulării lucrării.

Consideră că Hotărârea nr. 1405 din 26.11.2020 a secției pentru judecători din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii a fost emisă cu respectarea prevederilor legale, fiind legală și temeinică, nefiind incident niciun motiv de nulitate a procesului-verbal de fraudă încheiat la data de 25.10.2020.

Susține că pe pagina de internet a Consiliului Superior al Magistraturii, la data publicării anunțului privind declanșarea concursului de promovare pe loc, respectiv 21.08.2020, a fost publicat și Regulamentul de concurs actualizat, cuprinzând și dispozițiile art. 19 alin. (6), astfel încât candidații au cunoscut prevederile referitoare la modul de desfășurare a concursului. Precizează că pe pagina verso a tezei de concurs se prevede timpul de lucru și faptul că timpul corespunzător operației de marcare este inclus în timpul de lucru.

Mai arată că procesul-verbal de fraudă întrunește toate condițiile de formă și de fond, fiind însușit prin semnătură de persoana care l-a întocmit, și anume responsabilul de sală. De asemenea, acesta cuprinde faptele constatate, dispozițiile legale incidente și măsurile luate, iar descrierea faptelor se circumscrie prevederilor art. 19 alin. (6) din Regulament, ce fac trimitere la alin. (5) al art. 19, având în vedere că acesta este temeiul aplicării sancțiunii de eliminare din concurs a unui candidat.

Recurentul susține, contrar celor reținute de către instanța de fond, că fapta săvârșită de contestatoare, și anume completarea grilei după expirarea timpului de concurs, cade sub incidența acestor dispoziții și atrage sancțiunea instituită de art. 19 alin. (5) din Regulament, instanța de fond reținând în mod greșit că îngroșarea unei buline nu se asimilează colorării acesteia și nu poate fi considerată o completare a foii de concurs. Un argument în sensul că îngroșarea unei buline reprezintă completarea foii de concurs îl constituie și faptul că potrivit art. 17 alin. (5) din Regulament, evaluarea răspunsurilor la întrebările testului-grilă se realizează prin procesare electronică, astfel încât o bulină îngroșată necorespunzător nu este citită de programul electronic, răspunsul respectiv nefiind punctat.

Consideră că sancțiunea eliminării din concurs a candidatului, prevăzută de art. 19 alin. (5) coroborat cu art. 19 alin. (6) din Regulament, este adecvată și proporțională cu fapta săvârșită.

În ceea ce privește solicitarea contestatoarei de reevaluare a sancțiunii aplicate prin prisma principiului egalității în drepturi și al nediscriminării, precizează că aceasta este neîntemeiată, în condițiile în care dispozițiile art. 19 alin. (5) coroborat cu art. 19 alin. (6) din Regulament au o reglementare unitară și o aplicabilitate uniformă pentru cazul pe care îl reglementează, iar pe de altă parte, consideră că nu îi poate fi aplicată o altă sancțiune, întrucât legea nu prevede altă sancțiune.

Referitor la afirmațiile contestatoarei privind presupusele situații în care candidații din alte săli de concurs ar fi beneficiat de minute în plus după expirarea timpului de concurs, arată că aceste situații nu au fost dovedite și ele reprezintă fapte exterioare actului a cărui revocare o solicită, astfel că nu poate fi reținută o nesocotire a principiilor egalității în drepturi și nediscriminării din perspectiva susținută de contestatoare. Din contră, consideră că prin exonerarea contestatoarei de sancțiunea aplicată se produce o discriminare față de candidații care s-au conformat duratei de desfășurare a concursului.

3.2. Împotriva aceleiași sentințe a formulat recurs incident contestatoarea B., întemeiat pe motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 și 6 C. proc. civ., solicitând trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond.

În ceea ce privește motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., arată că, în mod greșit prima instanță și-a întemeiat raționamentul juridic pe ipoteza recunoașterii de către aceasta a depășirii timpului de concurs; că instanța nu a răspuns argumentelor aduse în combaterea susținerilor pârâtului; că reținerea în procesul-verbal a depășirii timpului de concurs cu 2 secunde reprezintă o constatare nereală; că a contestat pe loc procesul-verbal și a solicitat prezența la fața locului a comisiei de organizare a concursului, aspecte ce nu au fost consemnate în procesul-verbal; că semnarea procesului-verbal nu poate avea semnificația unei recunoașteri.

Invocă încălcarea dreptului la un proces echitabil, prevăzut de art. 6 din CEDO și arată că prima instanță nu a răspuns motivului referitor la lipsa unui element obiectiv pentru cronometrarea și evidențierea timpului de concurs.

În ceea ce privește motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., arată că instanța nu s-a pronunțat pe probele solicitate de contestatoare, inclusiv asupra probei testimoniale, considerând, în mod neîntemeiat și neargumentat, că nu se impune administrarea acestora.

4.1. Recurenta - contestatoare B. a formulat întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului formulat de Consiliul Superior al Magistraturii, ca nefondat, apreciind că instanța de fond a reținut în mod corect că starea de fapt expusă în procesul-verbal nu se încadrează în niciuna dintre ipotezele prevăzute de art. 19 din Regulament.

4.2. Recurentul Consiliul Superior al Magistraturii a formulat întâmpinare la recursul incident, prin care solicită respingerea acestui recurs, ca lipsit de interes, pe de o parte, din perspectiva faptului că s-a admis în totalitate acțiunea contestatoarei, astfel că aceasta nu poate obține niciun folos practic prin admiterea recursului, iar pe de altă parte, consideră că recurenta-contestatoare nu a demonstrat în ce măsură considerentele hotărârii îi sunt vătămătoare.

În subsidiar, solicită respingerea recursului, ca nefondat.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând actele și lucrările dosarului, sentința recurată în raport cu motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul principal declarat de Consiliul Superior al Magistraturii este nefondat.

2.1. Argumentele de fapt și de drept relevante.

Cu titlu preliminar, Înalta Curte constată că, în ceea ce privește cererea formulată de către reprezentanta recurentului în ședința publică, la acordarea cuvântului pe fond, prin care s-a solicitat anularea recursului incident, având în vedere că argumentele invocate nu se încadrează în motivele de casare expres prevăzute de C. proc. civ., instanța de recurs reține că aceasta nu a fost invocată prin întâmpinarea la recursul incident, astfel că nu poate proceda la analizarea acesteia.

2.1. În ceea ce privește recursul principal, formulat de Consiliul Superior al Magistraturii, Înalta Curte constată că reclamanta B. a învestit instanța de contencios administrativ și fiscal cu o acțiune prin care a solicitat anularea Hotărârii nr. 1405/26.11.2020, emisă de Consiliul Superior al Magistraturii, prin care s-a respins contestația îndreptată împotriva procesului-verbal de fraudă, din data de 25.10.2020, și revenirea asupra măsurilor de anulare a lucrării de concurs și de eliminare din concurs.

În speță, reclamanta a participat la concursul de promovare pe loc a judecătorilor din data de 25.10.2020, procesul-verbal fiind întocmit ca urmare a faptului că a continuat să completeze teza de concurs prin îngroșarea unei buline ulterior expirării timpului de concurs.

Potrivit art. 19 alin. (5) și (6) din Regulamentul privind organizarea și desfășurarea concursului de promovare a judecătorilor din 17.09.2019, aprobat prin Hotărârea secției pentru judecători nr. 1348/2019:

"(5) Frauda dovedită atrage eliminarea candidatului din concurs. Se consideră fraudă și încălcarea dispozițiilor alin. (1) și (4). În aceste cazuri responsabilul de sală consemnează într-un proces-verbal faptele constatate și măsurile luate, iar lucrarea scrisă se anulează cu mențiunea "fraudă". Procesul-verbal se comunică comisiei de organizare a concursului și candidatului respectiv.

(6) Sancțiunea prevăzută la alin. (5) se aplică și pentru depășirea timpului pentru formularea răspunsurilor la proba scrisă tip grilă, stabilit potrivit art. 17 alin. (2)".

Înalta Curte constată legalitatea sentinței recurate, întrucât din perspectiva faptei reținute prin procesul-verbal din data de 25.10.2020, întocmit de recurentul Consiliul Superior al Magistraturii, aceasta nu este de natură să conducă la aplicarea sancțiunilor din actul atacat, în condițiile în care, astfel cum reiese din procesul verval în discuție, "după expirarea timpului de concurs candidata B., reclamanta, a continuat să îngroașe o bulină de răspuns de pe foaia cu răspunsuri timp de 2-3 secunde".

Analizând textul de lege incident, se constată că ceea ce se sancționează este depășirea timpului pentru formularea răspunsurilor și nu îngroșarea unei bulinei aferente unui răspuns preexistent, ipoteză ce nu este acoperită de textul art. 19 alin. (5) și (6) din Regulamentul privind organizarea și desfășurarea concursului de promovare a judecătorilor din 17.09.2019.

Astfel fiind, Înalta Curte constată că prima instanță a reținut în mod corect că îngroșarea, iar nu colorarea unei buline, nu poate fi considerată o acțiune prin care candidatul a completat foaia de concurs cu o notație nouă care să nu fi fost completată anterior și prin care să depășească timpul de concurs.

În ceea ce privește critica formulată de către recurentul Consiliul Superior al Magistraturii cu privire la faptul că, din eroare, în partea introductivă a sentinței recurate apare ca fiind pronunțată la data de 21.04.2021, iar în dispozitivul hotărârii este menționată data de 28.04.2021, Înalta Curte că acest aspect nu reprezintă o critică de nelegalitate adusă sentinței recurate, ci, eventual, o eroare materială, susceptibilă de îndreptare conform art. 442 C. proc. civ.

Prin urmare, aspectele invocate de către recurentul Consiliul Superior al Magistraturii prin cererea de recurs nu sunt de natură să conducă la reformarea hotărârii recurate, legalitatea soluției pronunțate fiind confirmată de către instanța de control judiciar, aceasta reflectând interpretarea și aplicarea corectă a prevederilor legale incidente cauzei.

2.2. În ceea ce privește recursul incident declarat de contestatoarea B., Înalta Curte constată că potrivit dispozițiilor art. 32 alin. (1) lit. d) și art. 33 din C. proc. civ., una dintre cele patru condiții de exercitare a acțiunii civile rezidă în justificarea unui interes, iar interesul de a acționa trebuie să fie determinat, legitim, personal, născut și actual.

Interesul reprezintă folosul practic, material sau moral, pe care îl urmărește cel ce învestește o instanță de judecată cu o cerere (acțiune sau cale de atac), acesta trebuind să fie determinat, legitim, personal, născut și actual. Prin urmare, interesul reprezintă o condiție generală ce trebuie îndeplinită în cadrul oricărui proces civil, pe tot parcursul soluționării unei cauze, nu doar cu prilejul promovării acțiunii sau formulării căii de atac.

Or, din acest punct de vedere nu se poate reține că recurenta-contestatoare justifică vreun interes, în condițiile în care pretențiile ce au făcut obiectul cererii de chemare în judecată au fost admise, soluție care profită recurentei-contestatoare.

Aceasta nu a arătat în concret care este interesul, respectiv folosul practic pe care l-ar obține prin trimiterea cauzei spre rejudecare, câtă vreme acțiunea pe fond a fost admisă.

Prin urmare, întrucât scopul urmărit prin promovarea recursului nu a fost arătat de către recurentă, se constată că, în privința recursului incident declarat de contestatoare B., nu este îndeplinită condiția de exercitare a acțiunii referitoare la justificarea unui interes în sensul art. 32 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ.

2.2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul principal declarat de Consiliul Superior al Magistraturii împotriva sentinței civile nr. 244 din 28 aprilie 2021 pronunțate de Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat și va respinge recursul incident formulat de B. împotriva aceleiași sentințe, ca lipsit de interes.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul principal declarat de Consiliul Superior al Magistraturii împotriva sentinței civile nr. 244 din 28 aprilie 2021 pronunțate de Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Respinge recursul incident formulat de B. împotriva aceleiași sentințe, ca lipsit de interes.

Definitivă.

Soluția va fi pusă la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.

Pronunțată astăzi, 3 februarie 2022.