ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6080/2021

Obiectul acțiunii deduse judecății Prin cererea înregistrată la data de 20.11.2018 sub nr. x/2018, pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București, reclamanta A. S.R.L. a chemat în judecată pe pârâții: Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale din Cadrul Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale și Ministerul Agriculturii Și Dezvoltării Rurale, solicitând obligarea pârâților în solidar la plata sumei de 22.901 RON cu titlu de cheltuieli de judecată efectuate în etapa recursului în dosarul nr. x/2017, având ca obiect anulare act administrativ; obligarea pârâților proporțional cu culpa fiecăreia la plata sumei de 19.200 RON, reprezentând despăgubiri aferente prejudiciului suferit de reclamantă prin plata lunară a chiriei către Comuna Măldăeni, în perioada iulie 2015 - februarie 2018, perioadă în care nu a putut desfășura activitate în spațiul închiriat, la care se adaugă dobânda legală calculată de la data plății fiecărei chirii până la data reparării integrale și efective a prejudiciului și obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată. Prin sentința civilă nr. 6819/6.11.2018, Judecătoria Sectorului 1 București a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența soluționării capătului de cerere având ca obiect despăgubirile în favoarea Curții de Apel București.

Hotărârea primei instanțe Prin sentința civilă nr. 999 din 15 martie 2019 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, au fost respinse excepția prescripției dreptului material la acțiune, excepția inadmisibilității acțiunii și excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, ca neîntemeiate; a fost respinsă cererea formulată de reclamanta A. S.R.L, în contradictoriu cu pârâții Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale din Cadrul Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale și Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, ca neîntemeiată.

Calea de atac exercitată în cauză Reclamanta A. S.R.L. a formulat recurs împotriva sentinței de mai sus, prin care a solicitat casarea acesteia și, rejudecând pricina pe fond, admiterea cererii introductive. În motivarea cererii de recurs, s-au arătat următoarele: Deși hotărârea primei instanțe cuprinde o expunere detaliată a procesului, opinia propriu-zisă a instanței de fond privitoare la cererea de plată a despăgubirilor aferente prejudiciului cauzat prin plata chiriei, se regăsește pe ultimele 7 (șapte) aliniate ale hotărârii. Astfel, instanța de fond a reținut următoarele: chiria pentru spațiul de desfășurare a activității propuse prin proiect nu constituie cheltuială eligibilă; reclamanta putea semna contractul de finanțare pentru suma aprobată și putea desfășura activitate pe durata soluționării dosarului nr. x/2017; nu există legătura de cauzalitate directă între respingerea în parte a finanțării proiectului și prejudiciul suferit prin plata chiriei. Hotărârea primei instanțe este nelegală, fiind rezultatul încălcării prevederilor art. 1349 din C. civ., coroborate cu art. 19 din Legea nr. 554/2004, privitoare la imperativul angajării răspunderii delictuale a autorității publice pentru repararea prejudiciului cauzat prin actul administrativ anulat. Primul considerent reținut de prima instanță referitor la neeligibilitatea cheltuielilor cu chiria este irelevant pentru soluționarea prezentei cauze, fiind evident că instanța de fond a analizat cauza superficial. Astfel, proiectul nu a cuprins cererea de finanțare a chiriei, iar obiectul acțiunii introductive nu a vizat chirie pe care intimații-pârâți să nu o fi admis în mod nelegal la finanțare. In expunerea situației de fapt, a arătat că reclamanta a fost obligată să plătească în continuare chiria pentru spațiul din comuna Măldaieni, jud. Teleorman, indicat în proiect, pe toată durata de soluționare a dosarului, fără a putea desfășura activitatea prevăzută în proiect. Contrar celor reținute de prima instanță, reclamanta nu a putut încheia contractul de finanțare numai pentru valoarea eligibilă de 4485013,52 RON aprobată. Potrivit Ghidului Solicitantului pentru SUB-MĂSURA 6.4, formularea unei acțiuni litigioase împotriva AFIR determină suspendarea finanțării chiar și în parte a unui proiect. Deși a punctat acest aspect și prin cererea introductivă, instanța de fond nu a observat prevederea expresă din Ghidul Solicitantului, care restricționează finanțarea proiectelor în cazul situațiilor litigioase cu AFIR până la pronunțarea definitivă și irevocabilă a instanței de judecată în litigiui dedus judecății. Așadar, la momentul emiterii notificării nr. 4.646/20.04.2016, recurenta putea fie să semneze contractul de finanțare numai pentru suma admisă la finanțare. acceptând nelegala respingere a finanțării ortopantomografului, fie să conteste actul administrativ emis de AFIR, situație în care semnarea contractului de finanțare se suspenda până la soluționarea definitivă a procesului. Mai mult, pentru a păstra viabilitatea Proiectului, era imperios necesar ca toate condițiile avute în vedere pentru aprobarea parțială a finanțării acestuia să rămână respectate până la soluționarea definitivă a procesului. In consecință, recurenta a continuat să plătească chiria pentru spațiul din comuna Măldăieni. jud. Teleorman, unde trebuia să desfășoare : activitate, chiar dacă nu a desfășurat efectiv activitatea din cauza lipsei finanțării. De altfel, prin cererea care a făcut obiectul dosarului nr. x/2017 înregistrat pe rolul Judecătoriei Roșiori, de Vede, Comuna Măldăieni prin Primar a solicitat rezilierea contractului de închiriere încheiat cu reclamanta, întrucât nu a desfășurat activitatea pentru care a fost dat în folosință spațiul. Cererea a fost respinsă definitiv, instanțele reținând că reclamanta și-a executat obligația principală derivată din contractul de închiriere, de a plăti chiria, chiar dacă nu a desfășurat efectiv activitate. Cât privește considerentul lipsei legăturii de cauzalitate directă dintre respingerea în parte a finanțării și prejudicierea sa prin plata chiriei, hotărârea instanței de fond este din nou nelegală. Fapta ilicită imputată pârâților o reprezintă emiterea actelor administrative nelegale ce susțineau eligibilitatea doar parțială a proiectului său, acte ce au fost anulate prin sentința nr. 649/31.03.2017 dată de Tribunalul Dâmbovița, menținută pe fond prin Decizia nr. 2381/01.11.2017 dată de Curtea de Apel Ploiești. Ca urmare a actelor administrative emise de intimații-pârâți, reclamanta nu a putut încheia contractul de finanțare, deoarece a contestat actele în protejarea interesului său legitim, operând clauza de restricționare a finanțării prevăzute de Ghidul solicitantului. Neacordându-se finanțarea, reclamanta nu a putut desfășura activitatea din proiect, întrucât nu dispunea decât de suma de 20.000 Euro reprezentând coparticiparea sa la realizarea proiectului, iar aceasta nu era suficientă pentru achiziționarea tuturor bunurilor necesare cabinetului stomatologic. Totuși, pentru a asigura posibilitatea realizării proiectului după soluționarea dosarului nr. x/2017, reclamanta a trebuit să păstreze folosința spațiului din comuna Măldăieni, jud. Teleorman, nefiind admisă schimbarea locului de realizare a proiectului. Drept urmare, au fost obligați să continue plata chiriei către comuna Măldăieni, proprietarul imobilului, deși nu au putut desfășura activitate în acesta din cauza respingerii finanțării ortopantomografului. Raportul de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu este evident, întrucât recurenta a fost obligată să achite în continuare chiria pentru spațiul din comuna Măldăeni, de vreme ce eligibilitatea proiectului presupunea dreptul său de folosință asupra exact aceluiași spațiu. În drept, au fost invocate prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Apărările formulate în cauză 4.1. Întâmpinarea depusă de pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale Pârâta AGENȚIA PENTRU FINANȚAREA INVESTIȚIILOR RURALE a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat. În motivarea întâmpinării, s-au arătat următoarele: Alin. (1) al art. 19 din Legea nr. 554/2004 reglementează o situație de excepție de la regula instituită prin art. 8 coroborat cu art. 11, aceea a acțiunilor de plina jurisdicție, în sensul de acțiune complexă, care să conțină si capătul de cerere referitoare la despăgubiri atât pentru daunele morale, cât și pentru cele materiale. în mod normal, cererea de despăgubiri trebuie să reprezinte un capăt secundar de cerere în cadrul acțiunii principale, pentru a da posibilitatea instanței, care analizează legalitatea actului sau contractului administrativ, sa decidă si asupra măsurilor de acoperire a prejudiciului. Acțiunile introduse ulterior, în baza art. 19, trebuie să fie în mod real motivate pe o situație obiectivă, iar reclamantul trebuie să probeze momentul la care a luat cunoștință de întinderea pagubei, el are posibilitatea să formuleze în mod distinct, ulterior, o acțiune separată pentru acoperirea prejudiciului, sub condiția imperativa a respectării termenului de prescripție de 1 an calculat în condițiile art. 19 alin. (1) din lege. Cererea de despăgubire pentru vătămarea produsă prin emiterea unui act administrativ nelegal, formulată în temeiul art. 19 din legea nr. 554/2004, este condiționată de îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiții: existenta unui act administrativ nelegal anulat de instanță, producerea unui prejudiciu și dovedirea legăturii de cauzalitate între actul administrativ nelegal și prejudiciul suferit de reclamant. De asemenea, materia despăgubirilor este însă reglementata și completată cu prevederile art. 1349 C. civ., care dispune îndatorirea oricărei persoane de a repara integral toate prejudiciile cauzate altuia prin încălcarea obligației de a respecta regulile de conduită pe care legea sau obiceiul locului le impune si de a nu aduce atingere drepturilor sau intereselor legitime ale altora, iar art. 1350 impune obligația respectării obligațiilor contractuale asumate. Totodată, în ceea ce privește prejudiciul, în Noul C. civ. sunt instituite două principii, respectiv principiul reparării integrale a prejudiciului - art. 1531 noul C. civ. (se tine seama de pierderea efectiv suferita si de beneficiul nerealizat, iar in privința prejudiciului moral sunt avute in vedere criteriul gravitații prejudiciului si criteriul echității) și principiul reparării prejudiciilor previzibile si a celor care sunt urmarea directa si necesara a neexecutării obligațiilor contractuale - art. 1533 noul C. civ. (în materie delictuala se răspunde si pentru prejudiciile imprevizibile, in timp ce contractul este opera voinței si previziunii părților). Potrivit art. 1533 din Noul C. civ., debitorul poate fi obligat la repararea numai a prejudiciului direct aflat in legătura de cauzalitate directa (creditorul contractual este victima imediata), dar si in legătura de cauzalitate indirecta (victime indirecte sunt terții care suferă un prejudiciu prin ricoșeu sau reflectare, efect al prejudiciului suferit de creditor). Prejudiciul indirect exista atunci când intre el si cauza nu exista o legătura necesara ca de la cauza la efect, si de aceea debitorul nu poate fi obligat să-l repare. În ceea ce privește existenta unui act administrativ nelegal anulat de instanța, raportându-se la speța de fată, se arată că, in acțiunea dedusa judecății in prezentul dosar, recurenta nu indica faptul că prin actele administrative emise de AFIR, aceasta a fost prejudiciată in mod direct cu suma de 19.200 RON. De asemenea, depunerea unei cereri de finanțare nu echivalează cu obținerea în mod direct a finanțării nerambursabile, ci principiul de baza al finanțării nerambursabile este acela al rambursării cheltuielilor eligibile efectuate în prealabil de către beneficiar. Un proiect poate conține cheltuieli eligibile, dar si neeligibile. Fondurile nerambursabile vor fi acordate doar pentru decontarea cheltuielilor eligibile, cheltuielile neeligibile urmând a fi suportate integral de către beneficiarul proiectului. In plus, cheltuielile eligibile sunt decontate doar in urma depunerii la termenele asumate in contract de către beneficiar a cererilor de plată în care sunt evidențiate și justificate documentar cheltuielile ce urmează a fi decontate. Astfel fiind, finanțarea nerambursabilă este obținută de beneficiar numai in urma parcurgerii de către beneficiar a unor etape in implementarea proiectului, cum ar fi desfășurarea procedurii de achiziții, efectuarea lucrărilor, depunerea și verificarea cererii de plată sub aspectul eligibilității, autenticității, necesității cheltuielilor și numai după parcurgerea acestor etape, finanțarea nerambursabilă este efectiv virată către beneficiar. Ulterior, clauzele contractuale impun și instituie mecanismul controlului ulterior, potrivit căruia se poate proceda oricând la reverificarea etapelor procedurale și in ipoteza unei constatări diferite și a descoperirii unor nereguli, se dispune după caz, retragerea in integralitate ori parțială a finanțării nerambursabile. În plus, intimata a emis actele administrative care au fost ulterior anulate doar in îndeplinirea unei atribuții legale și cu respectarea normelor legale incidente, a Ghidului Solicitantului și Manualului de proceduri. Faptul că experții au apreciat și au interpretat că echipamentele propuse in cadrul cererii de finanțare nu sunt eligibile din perspectiva Ghidului Solicitantului nu reprezintă o fapta ilicită, ci un mod de interpretare al dispozițiilor procedurale incidente. In acest sens, instanța de fond nu a reținut încălcarea dispozițiilor legale prin emiterea actelor administrative emise de AFIR prin Centrul Regional și Oficiul Județean ci faptul că Ghidul Solicitantului a exclus in mod expres dintre cheltuielile eligibile doar doua componente ale Codului CAEN 8690 referitoare la transportul cu avionul și la laboratoarele de radiologie și a recunoscut in mod expres eligibilitatea cheltuielilor aferente codului CAEN 3623. Astfel, Tribunalul Dâmbovița apreciază că in mod eronat AFIR a interpretat că "activitatea desfășurata cu ajutorul acestor echipamente tine strict de activitatea de radiologie", atâta timp cât in Studiul de fezabilitate, reclamanta a argumentat și demonstrat că utilizarea celor doua aparate (ortopantomograful și roentgen (RX) dentar intraoral) este una accesorie și subsumata codului CAEN 9623, nu una de sine stătătoare care s-ar încadra in codui CAEN 8690." Instanța de fond de asemenea reține in motivarea sentinței faptul că achiziționarea unui singur aparat care captează imaginile cu ajutorul radiațiilor X nu este de natură a califica activitatea desfășurata ca fiind una de radiologie. Astfel fiind, Tribunalul Dâmbovita in dosarul nr. x/2017 nu a retinut o fapta ilicită a intimatei de natura a antrena răspunderea delictuală, ci o eroare de interpretare a experților care au instrumentat cererea de finanțare. Mai mult decât atât, in ceea ce privește chiria pretinsă pentru spațiul de desfășurare a activității propuse prin proiert, aceasta nu reprezintă in accepțiunea Ghidului Solicitantului o cheltuială eligibilă a proiectului si pe care intimata ar fi refuzat să o acorde. Este obligația solicitantului de a demonstra că deține in proprietate, comodat, chirie un spațiu unde urmează să fie desfășurata activitatea propusă prin proiect. In plus, potrivit reglementărilor legale specifice, solicitantul trebuie în mod expres să dovedească că "are surse financiare stabile și suficiente pe tot parcursul implementării proiectului" și să demonstreze capacitatea de cofinanțare și viabilitatea economică a investiției. Prin încheierea contractului de finanțare beneficiarul își asumă respectarea in integralitate a condițiilor de acordare a finanțării. Astfel fiind, in calitatea de solicitant, apoi de beneficiar, reclamanta nu poate solicita intimatei plata chiriei aferentă spațiului unde își desfășoară activitatea. Solicitantul are cunoștință că cererea de finanțare poate fi eligibilă/neeligibilă ori poate primi un punctaj care să nu îi asigure selectarea și finanțarea. Avansarea cheltuielilor și demararea demersurilor in vederea îndeplinirii tuturor condițiilor pentru depunerea cererii de finanțare nu pot fi pretinse autorității contractante, fiind un risc in sarcina solicitantului. Pe de alta parte, cererea de finanțare depusă de recurenta a fost selectată in vederea finanțării, mai puțin in ceea ce privește echipamentul ortopantomograf; astfel fiind, reclamanta putea să își desfășoare in spațiul închiriat activitatea cabinetului stomatologic, dat fiind faptul că echipamentul apreciat inițial ca neeligibil nu împiedica această activitate. Proiectul depus de către reclamantă a fost considerat eligibil, emițându-se in acest sens Notificarea beneficiarului privind selectarea cererii de finanțare și semnarea contractului de finanțare nr. x/20.04.2016 pentru valoarea eligibilă a proiectului in cuantum de 455.013,52 RON. Echipamentul apreciat ca neeligibil avea o valoare de 88.710 euro, iar ulterior prin rămânerea definitivă a soluției Tribunalului Dâmbovița, a fost modificat bugetul indicativ al proiectului in sensul introducerii și acestei cheltuieli ca fiind una eligibilă. In plus, recurenta in prezenta speță a refuzat încheierea contractului de finanțare pentru valoarea și echipamentele apreciate eligibile inițial prin Notificarea beneficiarului privind selectarea cererii de finanțare și semnarea contractului de finanțare nr. x/20.04.2016. Astfel fiind, aceasta avea posibilitatea încheierii contractului de finanțare, demararea implementării proiectului și desfășurării activității cabinetului stomatologic, însă acesta s-a prevalat doar de neeligibilitatea unui echipament fără de care cabinetul putea facil funcționa. Mai mult, interpretarea dată de recurentă dispozițiilor din Ghidul Solicitantului referitoare la restricționarea încheierii contractului de finanțare in cazul solicitanților cu care există o situație litigioasă, este eronată. Astfel prin adresa nr. x/30.08.2016, CRFIR 3 TÂRGOVIȘTE a invitat solicitantul in mod expres la încheierea contractului de finanțare, dat fiind faptul că la acel moment nu exista un litigiu înregistrat pe rolul instanțelor de judecată și nicio restricție in vigoare, însă recurenta a declinat invitația și încheierea contractului de finanțare pentru valoarea eligibilă a proiectului. Astfel fiind, recurenta și-a asumat riscul eventualelor prejudicii ce ar fi putut deriva din aceasta împrejurare. În plus, potrivit nr. H.G. nr. 226/2015 privind stabilirea cadrului general de implementare a măsurilor programului național de dezvoltare rurală cofinanțate din Fondul European Agricol pentru Dezvoltare Rurală și de la bugetul de stat (Capitolul II - reguli de implementare; Secțiunea 2; Reguli privind masurile de investiții din PNDR 2014-2020 si subprogramul pomicol - Art. 3), nu subzistă această restricție. Interpretând art. 6 lit. d), acesta are în vedere beneficiarii iar nu solicitanții, respectiv aceia care aveau deja încheiat un contract de finanțare cu AFIR (APDRP) in cadrul programelor anterioare (SAPRAD sau FEADR) si care aveau în legătura cu acel contract o situație litigioasă nesoluționată definitiv. Totodată, aceste aspecte au fost modificate legislativ in data de 22.04.2016, iar din analiza textului modificat se observă că a fost integral eliminată restricția accesării finanțării nerambursabile pentru beneficiarii care se regăseau in situații litigioase cu intimata. Așadar, restricția/interdicția finanțării pentru solicitanții care se aflau in situație litigioasă cu intimata nu era aplicabilă in speța prezentă, astfel că in mod temeinic și legal in data de 30.08.2016 AFIR prin CRFIR 3 TÂRGOVIȘTE prin adresa nr. x/30.08.2016 a invitat solicitantul A. S.R.L. să semneze contractul de finanțare pentru valoarea eligibilă a proiectului. In plus, recurenta nu aduce nicio probă din care să reiasă ca intimata a fi refuzat încheierea contractului de finanțare motivat de restricția existenței unui litigiu pe rolul instanțelor de judecată. Mai mult, litigiul existent intre aceasta și intimată a fost înregistrat pe rolul instanțelor de judecată abia in data de 05.09.2016, astfel că in niciun mod acest litigiu nu putea împiedica in august 2016 încheierea contractului de finanțare chiar dacă ar fi fost in vigoare la acea dată vreo restricție privind existența vreunui litigiu intre solicitant și autoritatea contractantă. În ceea ce privește condiția existenței prejudiciului, acesta nu este dovedit. Faptul că reclamanta a procedat la închirierea spațiului pentru desfășurarea activității cabinetului de stomatologie nu poate fi imputat intimatei. Astfel cum a învederat mai sus, după etapa verificării conformității, cererea de finanțare este supusă evaluării, acordării unui punctaj în funcție de îndeplinirea criteriilor de selecție, selectării și abia în ultima etapă se procedează la încheierea contractului de finanțare ce are ca obiect acordarea finanțării nerambursabile. Astfel, prejudiciul indicat de reclamantă este doar unul potențial, acesta neavând o existență concretă. Nu poate fi reținuta vreo culpa ori o faptă ilicită a AFIR în ceea ce privește achitarea chiriei de către reclamantă. Bugetul reclamantului nu a fost diminuat prin vreo acțiune/inacțiune a intimatei, astfel că este evident că reclamantul nu a suferit niciun prejudiciu în mod concret. Astfel, sarcina probei pentru angajarea răspunderii revine victimei prejudiciului și incumba in acest caz reclamantei. In plus, împrejurarea că reclamanta a fost obligată și a procedat in temeiul contractului de închiriere la plata contravalorii chiriei nu poate antrena răspunderea AFIR, intimata fiind un terț față de acest contract. Urmând același raționament, nici condiția existenței unei legături de cauzalitate între fapta ilicită (emiterea actelor administrative nelegale) si prejudiciu nu este îndeplinită. Astfel, pentru a fi îndeplinită această condiție ar fi trebuit ca prin anumite fapte ale intimatei, reclamantul să fie păgubit în mod direct cu suma de 19.200 RON, situație care nu se regăsește în speță. În drept, au fost invocate prevederile art. 205-208, 490 alin. (2) din C. proc. civ. 4.2. Întâmpinarea depusă de pârâtul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale Pârâtul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția netimbrării cererii de recurs și a solicitat anularea cererii ca netimbrată; excepția tardivității recursului; excepția nulității recursului pentru neîncadrare în motivele de recurs; pe fond, a solicitat respignerea recursului ca nefondat. În motivarea întâmpinării, s-au arătat următoarele: În temeiul prevederilor O.U.G. nr. 80/2013, raportat la obiectul prezentei cereri de chemare în judecata, recurenta datorează taxă de timbru in raport de obiectul fiecărui capăt motiv de recurs supus analizei. Intimatul a solicitat instanței de control judiciar sa verifice tardivitatea depunerii prezentului recurs, deoarece recursul depus de recurenta este tardiv, motivat de faptul ca din verificările efectuate la sediul MADR comunicarea sentinței a fost făcuta in data de 08.04.2019, iar pe portalul instanțelor de judecata acesta apare înregistrat la data de 02.04.2019. În ceea ce privește nulitatea recursului, s-a arătat că recurenta a invocat formal in cuprinsul cererii de recurs motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., fara a aduce critici de nelegalitate a soluției pronunțate de instanța de apel, ci doar critici de netemeinicie. In ceea ce privește chiria pretinsa pentru spațiul de desfășurare a activității propuse prin proiect, aceasta nu reprezintă in accepțiunea Ghidului Solicitantului o cheltuiala eligibila a proiectului si pe care AFIR ar fi refuzat sa o acorde. In mod corect instanța de fond a constatat si reținut faptul ca cererea de finanțare depusa de către recurenta a fost selectata in vederea finanțării, mai puțin in ceea ce privește echipamentul ortopantomograf, iar aceasta putea sa-si desfășoare in spațiul închiriat activitatea cabinetului stomatologic, dat fiind faptul ca echipamentul apreciat inițial ca neeligibil nu împiedica aceasta activitate. Proiectul depus de către recurenta a fost declarat eligibil, emitandu-se in acest sens notificarea beneficiarului privind selectarea cererii de finanțare si semnarea contractului de finanțare nr. x/20.04.2016 pentru valoarea eligibila a proiectului in cuantum de 485.013,52 RON, iar ca urmare acestui fapt, aceasta avea posibilitatea incheierii contractului de finanțare, demarării implementării proiectului si desfășurării activității cabinetului. In acest sens, se arată că nici condiția existentei unei legături de cauzalitate intre fapta ilicita (emiterea actelor administrative nelegale) si prejudiciu nu este îndeplinita, întrucât ar fi trebuit ca prin declararea neeligibilitatii sumei reprezentând valoarea ortopantomografului, aceasta să fie păgubita în mod direct cu suma de 19.200 RON, iar in acest context nu se justifica. Cu privire la obligarea Ministerului Agriculturii si Dezvoltării Rurale la plata cheltuielilor de judecata, reprezentând taxa judiciara de timbru si onorariu de avocat, se solicită aplicarea regulilor de reducere a cuantumului acestora în vederea respectării proporționalității lor cu complexitatea redusă a cauzei. În drept, au fost invocate dispozițiile art. 205-208, 451-453 din C. proc. civ.

Aspecte procesuale La termenul din 2 noiembrie 2021, Înalta Curte a luat act de referatul efectuat de magistratul-asistent, în sensul că recursul a fost timbrat corespunzător și declarat în termen, la data de 23.04.2019 față de data de comunicare a sentinței (08.04.2019-dosar de fond). La același termen, a fost respinsă ca nefondată excepția nulității recursului invocată de intimatul-pârât MADR, pentru motivele arătate în cuprinsul încheierii de ședință de la acea dată.

Soluția instanței de recurs Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente: 6.1. Argumente de fapt și de drept relevante In sesiunea nr. 1/2015 de depunere și evaluare a proiectelor aferente Submăsurii 6.1, reclamanta a depus cererea de finanțare pentru proiectul "Înființare cabinet stomatologic in comuna Mălăieni, jud. Teleorman" înregistrată sub nr. x. Oficiul Județean pentru Dezvoltare Rurala și Pescuit Teleorman a procedat la verificarea și analizarea îndeplinirii criteriilor de eligibilitate, iar proiectul depus de către reclamantă a fost considerat eligibil, emițându-se in acest sens Notificarea beneficiarului privind selectarea cererii de finanțare §i semnarea contractului de finanțare nr. x/20.04.2016 pentru valoarea eligibilă a proiectului in cuantum de 435.013,52 RON. Astfel, in urma evaluării realizate la nivelul OJFIR Teleorman și prin raportare strictă la dispozițiile Manualului de procedura pentru evaluarea, selectarea si contractarea cererilor de finanțare pentru proiecte de investiții, s-a apreciat faptul că mu este eligibilă și nu a fost propusă pentru finanțare in cadrul proiectului contravaloarea ortopantomografului - echipament medical propus spre finanțare in cadrul proiectului. Rațiunea emiterii Notificării cererii de finanțare x/20.04.2016 și aprecierii ca fiind neeligibil a echipamentului ortopantomografului a rezidat in aceea că achiziționarea in cadrul proiectului propus spre finanțare neraimbursabilă nu se justifica raportat la dispozițiile Manualului de procedura după care a fost efectuată evaluarea proiectului din punct de vedere al viabilității economice. Ulterior emiterii Notificării beneficiarului privind selectarea cererii de finanțare și semnarea contractului de finanțare nr. x/20.04.2016, Reclamanta SC. A. S.R.L, a formulat adresa înregistrata la OJFIR Teleorman prin care solicita lămuriri in ceea ce privește motivul acceptarii la finanțare doar parțială a proiectului propus. Împotriva Notificării beneficiarului privind selectarea cererii de finanțare si semnarea contractului de finanțare nr. x/20.04.2016, solicitantul SC. A. S.R.L a formulat contestație care a fost soluționată in sensul respingerii, fiind emisă in acest sens Notificarea solicitantului privind contestația depusă nr. 7979/10.08.2016. Ulterior, A. S.R.L a solicitat prin acțiunea înregistrată pe rolul instanțelor de judecata cu nr. x/2017 anularea actelor administrative emise de AFIR in evaluarea cererii de finanțare. Prin sentința nr. 649/31.03.2017 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița în dosarul nr. x/2017, este admisă cererea de chemare in judecată formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L. sj este anulata notificarea nr. x/20.06.2016 și Raportul de selecție din 15.04.2016, constatându-se că proiectul este eligibil integral. Totodată, prin același dispozitiv, intimata-pârâtă AFIR a fost obligată la plata a 22.613,5 Iei cheltuieli de judecată. Împotriva acestei hotărâri, intimata-pârâtă AFIR a formulat recurs înregistrat pe rolul Curții de Apel Ploiești cu nr. x/2017, iar prin Decizia nr. 2381/01.11.2017 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești in dosarul nr. x/2017, este respins recursul formulat de AFIR ca nefondat. Ulterior pronunțării Deciziei nr. 2381/01.11.2017 de Curtea de Apel Ploiești, AFIR a demarat de îndată procedurile privind punerea in executare a celor dispuse prin dispozitivul hotărârii judecătorești rămase definitive. Departamentul de specialitate din cadrul AFIR - CRFIR 3 SUD TARGOVIȘTE - Serviciul Leader și Investiții Nonagricole a procedat la refacerea fișei de verificare El. 2, la modificarea bugetului indicativ și planului financiar, in sensul că au fost încadrate în categoria cheltuielilor eligibile vabarea de 88,710 euro aferenta echipamentului oftopantomograf precum si valoarea aferentă serviciilor de consultanți și TVA. În plus, a fost emisă Notificarea beneficiarului privind selectarea cererii de finanțare și semnarea contractului de finanțare nr. x/31.01.2018 și a fost invitat solicitantul să depună documentele necesare in vederea semnării contractului de finanțare pentru Întreg proiectul propus spre finanțare prin cererea de finanțare depusa inițial de A. S.R.L. În data de 14.06.2018, a fost încheiat contractul de finanțare nr. x având ca obiect acordarea finanțării nerambursabile pentru implementarea proiectului "înființare cabinet stomatologic in comuna Măldăieni, jud. Teleorman". Prin acțiunea de față astfel cum a fost disjunsă, reclamanta A. S.R.L. a chemat în judecată pe pârâții Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale din Cadrul Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale și Ministerul Agriculturii Și Dezvoltării Rurale, solicitând obligarea pârâților proporțional cu culpa fiecăreia la plata sumei de 19.200 RON, reprezentând despăgubiri aferente prejudiciului suferit de reclamantă prin plata lunară a chiriei către Comuna Măldăeni, în perioada iulie 2015 - februarie 2018, perioadă în care nu a putut desfășura activitate în spațiul închiriat, la care se adaugă dobânda legală calculată de la data plății fiecărei chirii până la data reparării integrale și efective a prejudiciului și obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată. 6.2. Analiza motivelor de recurs invocate de recurenta-reclamantă și a apărărilor intimaților-pârâți Înalta Curte constată că, deși recurenta-reclamantă nu a invocat ca atare motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., aceasta a criticat întinderea redusă a considerentelor propriu-zise ale hotărârii, raportat la ansamblul motivării. Cu toate acestea, instanța de recurs statuează faptul că instanța are obligația de a răspunde argumentelor esențiale invocate de părți, iar nu tuturor subargumentelor aduse de acestea, volumul ca atare sau întinderea motivării nereprezentând un standard de calitate sau de legalitate a acesteia. Pe fondul argumentelor invocate de recurentă, se constată că se invocă greșita aplicare a legii în ceea ce privește reținerea neîndeplinirii condițiilor privind răspunderea civilă delictuală a pârâților. Ca urmare a anulării actului administrativ atacat, respectiv notificarea care reținuse eligibilitatea parțială a proiectului. Cu titlu generic, Înalta Curte constată că, deși prevederile art. 19 din Legea contenciosului administrativ permit angajarea răspunderii delictuale a autorității publice pentru repararea prejudiciului cauzat prin actul administrativ anulat, pentru stabilirea acestei răpsunderi este necesară coroborarea acestui text special cu textele generale din material răspunderii delictuale din C. civ., care impun necesitatea întrunirii celor 4 condiții: existența faptei ilicite; existența unui prejudiciu; legătura de cauzalitate între săvârșirea faptei ilicite și producerea prejudiciului; vinovăția pârâtului. În esență, sentința a reținut ca nu este îndeplinită nici condiția existenței unei fapte ilicite, nici condiția lipsei legăturii de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu. Înalta Curte constată că, în ceea ce privește condiția existenței unui prejudiciu, aceasta nu a fost analizată în mod explicit în sentință, putându-se deduce că s-a avut în vedere neîndeplinirea acesteia raportat la raționamentul că valoarea chiriei nu reprezenta o cheltuiala eligibilă a proiectului. Reevaluând aplicarea disp. art. 1349 din C. civ. prin prisma criticilor invocate de către recurentă, Înalta Curte constată că se impune a se reține că primele două condiții erau îndeplinite (existența unei fapte ilicite; existența unui prejudiciu pretins), dar nu este în mod cert îndeplinită condiția referitoare la existența legăturii de cauzalitate între ele două, ceea ce face inutilă cercetarea condiției referitoare la vinovătia pârâtului. Astfel, cât timp notificarea nr. x/20.06.2016 și Raportul de selecție din 15.04.2016, au fost anulate prin hotărâre judecătorească definitivă, constatându-se că proiectul este eligibil integral, nu se poate decât constata existența unei fapte ilicite constând în emiterea acestor acte administrative anulate. În cadrul Deciziei nr. 2381/01.11.2017 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, s-au reținut următoarele: "Ortopantomograful solicitat a fi finanțat nu are drept unică utilitate satisfacerea exigențelor laboratoarelor de radiologie, ci acesta poate fi utilizat în activitatea de a diagnosticare și consultare prealabilă intervenției stomatologice. Activitatea economică specifică a laboratoarelor de radiologie presupune captarea imaginilor cu ajutorul instalațiilor radiologice și punerea la dispoziția clientului a suportului de stocare a imaginilor respective. În schimbul acestei activități, laboratorul de radiologie încasează prețul aferent serviciului efectuat, în scopul realizării finalității oricărei activități economice, respectiv a profitului. Activitatea economică a cabinetului reclamantei presupune consultarea, diagnosticarea și tratarea pacientului. În executarea activității de consultare și diagnosticare a pacientului, societatea poate utiliza simțurile și buna-pregătire a medicului stomatolog și/sau dispozitive medicale specifice. Între dispozitivele medicale specifice necesare desfășurării activității de consultare și diagnosticare a pacientului se numără aparatul roentgen (RX) dentar intra-oral (pentru fixarea pe suport magnetic a imaginii cuprinzând 1-2 dinți) și Ortopantomograful (pentru obținerea imaginii de ansamblu a întregii cavități). De altfel, recurenții nu s-au opus finanțării aparatului roentgen (RX) dentar intra-oral, deși și acest dispozitiv funcționează după același principiu precum Ortopantomograful, respectiv prin captarea imaginilor cu ajutorul razelor X. În pofida faptului că Ortopantomograful este o instalație radiologică, acesta urmează a fi folosit în alt scop decât pentru desfășurarea activității de laborator de radiologie. Pe de altă parte, activitatea de radiologie dentară se regăsește la Codul CAEN 8690, denumit "Alte activități referitoare la sănătatea umană", iar clasa respectivă include următoarele activități: activități referitoare la sănătatea umană, ce nu sunt efectuate în spitale sau de către medici sau dentiști (activități ale infirmierelor, moașelor, fizioterapeuților sau a altor paramedici în domeniul optometriei, hidroterapiei, masajului medical, ergoterapiei, logopedici, homeopatici, chiropracticii, acupuncturii etc.); activități ale personalului paramedical stomatologic cum sunt specialiștii în terapie dentară, infirmiere dentare din școli și personalul paramedical de igienă dentară, care pot activa independent de medicul stomatolog, dar sunt periodic supravegheați de către acesta; activități ale laboratoarelor medicale (laboratoare de radiologie și alte centre de diagnostic similare, laboratoare de analiza sângelui); activități ale băncilor de sânge, băncilor de spermă, băncilor de organe pentru transplant etc.; transportul pacienților, cu ambulanța, inclusiv avioane. Reclamanta nu este laborator de radiologie, ci desfășoară activitățile specifice prevăzute de Codul CAEN 8623, activități care presupun, pentru diagnosticare, utilizarea unor dispozitive ce emit radiații X și implică riscul expunerii la radiații ionizante. În contextul expus, judecătorul fondului a apreciat în mod corect asupra faptului că reclamanta a îndeplinit toate condițiile legale și a fundamentat temeinic orice cheltuială propusă prin proiect, prin prisma viabilității reale a proiectului, raportat la tipul activității și locul de implementare, ceea ce face ca în cauză să nu se identifice vreo situație de încălcare și aplicare greșită de către instanța de fond a vreunei dispoziții legale, în sensul art. 488 pct. 8 C. proc. civ.." Reiese, din considerentele mai sus expuse, că pârâții au realizat o greșită interpretare și aplicare a legii, ceea ce a dus la excluderea parțială a finanțării, în mod nelegal. Astfel, anularea notificării nu s-a datorat intervenirii unor evenimente imprevizibile care să ducă la răsturnarea caracterului temeinic al notei, ci s-a datorat greșitei aplicări a legii de către emitentul acestei note, astfel că este întrunită premisa existenței unei fapte ilicite. De asemenea, în ceea ce privește existența prejudiciului, reclamanta a pretins și dovedit suportarea costului în cuantum de 19.200 RON, reprezentând despăgubiri aferente prejudiciului suferit de reclamantă prin plata lunară a chiriei către Comuna Măldăeni, în perioada iulie 2015 - februarie 2018, perioadă în care nu a putut desfășura activitate în spațiul închiriat, la care se adaugă dobânda legală calculată de la data plății fiecărei chirii până la data reparării integrale și efective a prejudiciului și obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată. Considerarea ca fiind îndeplinită a acestei condiții se face exclusiv prin raportare la dovezile privind existența pagubei, dovezi existente la dosarul cauzei. Cât privește condiția legăturii de cauzalitate, Înalta Curte susține considerentele sentinței pe acest aspect. Deși argumentul legat de neeligibilitatea cheltuielilor cu chiria nu este unul esențial, acesta nu este reținut în mod greșit de prima instanță, care prin această argumentație a dorit sa sublinieze un palier al lipsei de legătură între plata chiriei și fapta pârâților de respingere în mod greșit a proiectului. Cu alte cuvinte, dacă aceste cheltuieli cu chiria ar fi reprezentat cheltuieli eligibile în cadrul proiectului, ar fi fost în mod automat îndeplinită condiția legăturii de cauzalitate; pe de altă parte, caracterul neeligibil nu conduce în mod automat la concluzia lipsei legăturii de cauzalitate, fiind necesar și restul argumentației avute în vedere de către prima instanță. Înalta Curte reține cu prioritate împrejurarea că necesitatea menținerii posesiei spațiului închiriat prin plata chiriei pe durata soluționării procesului și suportarea de către reclamantă a costului acestei chirii pe durata acestui proces nu se află în strânsă legătură de cauzalitate cu emiterea notei anulate definitiv de către instanță. Astfel, costul de menținere a spațiului la dispoziția reclamantei este cheltuiala proprie a acesteia, neobligatorie din punct de vedere al proiectului finanțat, fiind la latitudinea titularului de proiect alegerea spațiului și a modalității de asigurare a folosinței acestuia. Reclamanta a mai invocat imposibilitatea încheierii contractului de finanțare pentru partea admisă, cât timp potrivit Ghidului Solicitantului pentru SUB-MĂSURA 6.4, formularea unei acțiuni litigioase împotriva AFIR determină suspendarea finanțării chiar și în parte a unui proiect. Cu privire la acest argument, Înalta Curte reține că, potrivit art. 6 lit. d) din H.G. nr. 225/2015 în forma în vigoare la data publicării: "Categoriile de solicitanți/beneficiari ai măsurilor/submăsurilor de investiții derulate prin PNDR 2014 - 2020, restricționate de la finanțare, sunt, după caz: d) beneficiarii Programului SAPARD sau ai cofinanțării FEADR, care se află în situații litigioase cu AFIR, până la pronunțarea definitivă a instanței de judecată în litigiul dedus judecății." Astfel, pe de o parte se verifică informația referitoare la interpretarea eronată a acestei dispoziții legale de către recurentă; interpretând art. 6 lit. d), acesta are în vedere beneficiarii iar nu solicitanții, respectiv aceia care aveau deja încheiat un contract de finanțare cu AFIR (APDRP) in cadrul programelor anterioare (SAPARAD sau FEADR) si care aveau în legătura cu acel contract o situație litigioasă nesoluționată definitiv. Totodată, acest text nici nu era incident ipotezei recurentei, față de regulile aplicării legii civiel în timp, câtă vreme acest act normativ a fost modificat la data de 22.04.2016 prin H.G. nr. 292/2016, iar din analiza textului modificat se observă că a fost integral eliminată restricția accesării finanțării nerambursabile pentru beneficiarii care se regăseau in situații litigioase cu intimata. Ca urmare, refuzul de încheiere a contractului de finanțare pentru suma considerată ca fiind eligibila inițial de către autoritățile pârâte nu poate fi întemeiat pe o imposibilitate legală de perfectare a acestui acord. Pe de altă parte, recurenta nu aduce nicio probă din care să reiasă ca intimata a fi refuzat încheierea contractului de finanțare motivat de restricția existenței unui litigiu pe rolul instanțelor de judecată. Dimpotrivă, prin adresa nr. x/30.08.2016, intimata a invitat recurenta să semneze contractul de finanțare pentru valoarea eligibilă a proiectului. Mai mult decât atât, litigiul existent intre aceasta și intimată a fost înregistrat pe rolul instanțelor de judecată abia in data de 05.09.2016, ulterior emiterii adresei de invitare la semnare contractului de finanțare. În ceea ce privește impedimentul legat de împrejurarea că recurenta nu a putut desfășura activitatea din proiect, întrucât nu dispunea decât de suma de 20.000 Euro reprezentând coparticiparea sa la realizarea proiectului, iar aceasta nu era suficientă pentru achiziționarea tuturor bunurilor necesare cabinetului stomatologic, Înalta Curte constată că, potrivit reglementărilor legale specifice, solicitantul trebuie în mod expres să dovedească că "are surse financiare stabile și suficiente pe tot parcursul implementării proiectului" și să demonstreze capacitatea de cofinanțare și viabilitatea economică a investiției. De asemenea, depunerea unei cereri de finanțare nu echivalează cu obținerea în mod direct a finanțării nerambursabile, principiul de bază al finanțării nerambursabile fiind acela al rambursării cheltuielilor eligibile efectuate în prealabil de către beneficiar. În plus, cheltuielile eligibile sunt decontate dooar în urma depunerii la termenele asumate în contract de către beneficiar a cererilor de plată în care sunt evidențiate și justificate documentar cheltuielile ce urmează a fi decontate. Astfel, în mod corect a constatat prima instanță neîndeplinirea condiției legăturii de cauzalitate între prejudiciul pretins și fata ilicită a pârâților, ceea ce a condus la respingerea acțiunii ca neîntemeiată. 6.3. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs Pentru considerentele expuse, nefiind identificate motive de casare a sentinței prin prisma dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.