ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3209/2020

Ședința publică din data de 7 iulie 2020

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția contencios administrativ și fiscal, la data de 21.04.2017, sub nr. x/2017, reclamanta A. S.R.L. a chemat în judecată pârâtul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, solicitând anularea deciziei de soluționare a contestației nr. 19/20.10.2016 emisă de MADR - DGCAI (prin care s-a respins contestația împotriva procesului-verbal nr. x/19.08.2016 emis de MADR - DGCAI) și a actelor subsecvente; anularea procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/19.08.2016 emis de MADR - DGCAI și a actelor subsecvente; anularea procesului-verbal de stabilire a creanțelor bugetare rezultate din aplicarea dobânzii datorate nr. x/14.03.2017 emis de MADR - DGCAI și a actelor subsecvente; exonerarea de la plata creanței bugetare rezultată din constatarea neregulilor în cuantum de 2.080.000 RON; exonerarea de la plata creanței bugetare rezultată din aplicarea dobânzii datorate în cuantum de 15.457,53 RON; repunerea părților în situația anterioară emiterii actelor desființate și obligarea pârâtului la restituirea sumelor în cuantum de 2.080.000 RON și 15.457,53 RON; obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul litigiu.

Prin sentința civilă nr. 4721 din 5 decembrie 2017 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal s-a respins contestația formulată de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, ca neîntemeiată.

Împotriva sentinței menționate la pct. 2 a formulat recurs reclamanta criticând-o pentru următoarele motive de nelegalitate circumscrise cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 din C. proc. civ.:

- instanța de fond nu a analizat existenta neregulii de natura sistemică, apreciind că lipsa culpei invocata de reclamantă referitoare la imposibilitatea de depistare a erorii sistemice sunt lipsite de suport. De asemenea, si erorile cu privire la formula de calcul din cuprinsul Ghidul Solicitantului sau ale adreselor emise de autoritatea contractanta prin care oferea lămuriri beneficiarilor sunt lipsite de relevanta;

- au existat un număr de 26 de beneficiari ai programului care au fost sancționați în acest mod abuziv;

- urmează a se reține dispozițiile art. 5 alin. (3) din Regulamentul UE nr. 65/2011 care stabilesc că obligația de rambursare prevăzuta la alin. (1) nu se aplica în cazul în care plata a fost efectuata ca urmare a unei erori a autorității competente sau a unei alte autorități si atunci când eroarea nu ar fi putut fi depistata de beneficiar în mod rezonabil, sens în care este și jurisprudenta relevanta europeana, în cauza C-434/12 (Slancheva sila EOOD) și Cauza Gerda Kloppenburg v. Finanzamt Leer);

- interpretarea modului de calcul nu poate fi imputată recurentei, atâta timp cât misiunile de audit desfășurate de organisme ale Comisiei Europene, începând cu decembrie 2011, au constatat faptul ca, în cazul tuturor beneficiarilor SIT NATURA 2000, modul de plata al primelor a fost rezultatul unei aplicări eronate a formulei de calcul, înregistrându-se o neregula de natura sistemica la nivelul DGP-AMPOP;

- formula de calcul privește acordarea unei prime pentru o perioada de maxim 2 ani, în speța, au fost formulate doua cereri de finanțare pentru o perioada de maxim 2 ani conform prevederilor Ghidului Solicitantului pentru Măsura 2.2., s-au formulat cereri de finanțare pentru pierderile de producție aferente anilor 2008 si 2009 și deși a formulat doua cereri de finanțare, din analiza Memoriului justificativ - parte integranta a cererii de finanțare, denota faptul ca a prezentat, transparent si corect, pierderile inregistrate atât pentru anul 2008, cat si pentru anul 2009;

- instanța de fond a respins excepția prescripției dreptului de aplicare a sancțiunii, deși Ordinul de finanțare nr. x/22.11.2010 a fost închis prin plata finanțării la data de 27.12.2010 pe cale de consecința, aplicarea celor 5 ani prin raportare la acest moment stabilește o prescripție care s-a împlinit la data de 27.12.2015, iar Ordinul de finanțare nr. x/17.02.2011 a fost închis prin plata finanțării la data de 31.03.2011m astfel că aplicarea celor 5 ani prin raportare la acest moment stabilește o prescripție care s-a împlinit la data de 31.03.2016;

- documentele reprezentate de Raportul de audit DG MARE din cadrul Comisiei Europene cu nr. Ares (2012) 959619/09.08.2012, Adresa Autorității de audit nr. 51579/AP/16.10.2012 privind verificarea dosarelor beneficiarilor Sit Natura 2000 si Raportul de verificare nr. x/14.12.2012 DGP - AMPOP privind stabilirea naturii sistemice a constatărilor referitoare la modul de acordare a compensațiilor în cadrul proiectului Sit Natura 2000 demonstrează ca reverificarea si emiterea proceselor-verbale aferente trebuiau efectuate în termen de maxim 90 de zile începând, cel mai târziu, de la data de 14.12.2012, iar aceste activități au fost întreprinse în perioada 15.02.2016-02.08.2016, cu mult după împlinirea termenului stabilit de art. 25 din O.U.G. nr. 66/2011, fiind astfel lovite de sancțiunea prescripției;

- în ceea ce privește legea aplicabilă a fost invocată decizia Curții Constituționale nr. 66/26.02.2015 potrivit căreia calificarea neregulii si stabilirii creanțelor bugetare, se fac în temeiul actului normativ în vigoare la data săvârșirii neregulii;

- decizia nr. 19/20.10.2016 de respingere a contestației formulate împotriva procesului-verbal nu este motivată, necuprinzând o analiza pertinenta si obiectiva pentru a se determina temeinicia aspectelor reținute în procesul-verbal, comisia limitandu-se la a-si insusi punctul de vedere al echipei de control.

- din partea Autorității de Management, la data de 21.06.2010, a fost emisa o adresa interpretativa oficiala a modului de calculare a primei, astfel că atât autoritatea de management care a stabilit formula de calcul cat si beneficiarii care au aplicat-o, au avut în vedere valoarea finala formata din suma valorilor rezultate pentru fiecare an în parte;

- în decizia atacată nu este specificata dispoziția legala ce ar fi fost încălcata, nu se indica în ce consta culpa contestatoarei în interpretarea si aplicarea formulei de calcul a primei de compensare, formula pusa la dispoziție si impusa la momentul depunerii cererii de finanțare de către Autoritatea de Management;

- nu se indica modalitatea în care contestatoarea ar fi putut, în mod rezonabil, sa depisteze o eroare sistemica, constatata de către organismele competente cu mult după momentul depunerii si aprobării cererilor de finanțare;

- raportat la apărările formulate, la practica europeana si la legislația comunitara, decizia de soluționare nu cuprinde niciun un element, nu cuprinde niciun motiv de legalitate sau conformitate a procesului-verbal, în conținutul ultimei pagini mentionandu-se exclusiv, fără a se face nici o analiza, ca se respinge contestația;

- îndeplinirea condițiilor de eligibilitate din perspectiva solicitantului si cererilor de finanțare a fost atestata si asumata anterior acordării finanțării, menținerea si îndeplinirea condițiilor aferente acestor finanțări conforme fiind certificata inclusiv ulterior implementării acesteia;

- autoritatea confirma faptul ca legislația aplicabila la momentul accesării finanțărilor si Ghidul solicitantului nu asigura o implementare corecta a prevederilor comunitare si nu era de natura a permite ca beneficiarii sa deducă alta modalitate de aplicare ori dubii în aplicare, aspect care confirma elementul de eroare sistemica si pe cale de consecința lipsa unei culpe a beneficiarilor;

- coroborat principiului securității raporturilor juridice si interdicției aplicării retroactive a normelor, nu se poate impune aplicarea la momentul accesării finanțărilor a unor explicații/clarificări aduse prin documente ulterioare acestui moment;

- cu toate ca în toată documentația anexata cererii de finanțare se face referire la perioada 2008 - 2009, în realitate a fost avut în vedere un an, și anume anul 2008, astfel calculul primei s-a efectuat strict pe un an, motiv pentru care în următoarea Cerere de finanțare nr. x, pentru care s-a semnat Ordinul de finanțare neramburabila nr. 73/17.02.2011 s-a solicitat acordarea primei pentru pierderile suferite în anul 2009.

Pentru toate aceste motive, s-a solicitat admiterea recursului și admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată, cu obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

Prin întâmpinare, intimatul - pârât Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea soluției curții de apel ca fiind legală și temeinică.

A susținut intimatul că autoritatea de audit din carul Curții de Conturi a declarat deficiențele de natură sistemică, astfel că, potrivit dispozițiilor art. 25 din O.U.G. nr. 66/2011 s-a procedat la verificarea acordării compensațiilor.

S-a arătat că sprijinul financiar nerambursabil acordat societății reclamante a fost finanțat din POP 2007-2013, program care nu a fost inchis, astfel că, potrivit dispozițiilor art. 45 alin. (1) din O.U.G. nr. 66/2011, nu pot fi reținute argumentele privitoare la prescripție.

De asemenea, s-a arătat că procesul-verbal de constatare a neregulilor a fost încheiat cu respectarea termenului maxim de efectuare a activităților de verificare, termen care nu este unul de prescripție, ci de decădere, astfel că titlul de creanță nu ar putea fi afectat de nulitate.

Au fost ivocate și considerentele deciziei nr. 683/23 noiembrie 2016 astfel cum au fost acestea reținute de prima instanță cu privire la natura sumelor acordate necuvenit.

Prin rezoluția completului învestit cu soluționarea dosarului a fost fixat termen de judecată pe fond a recursului la data de 23 iunie 2020, constatându-se că nu mai subzistă motivele care au determinat fixarea termenului de judecată pentru examinarea recursului, prin prisma exigențelor dispozițiilor art. 493 alin. (5) - (7) din C. proc. civ., față de Hotărârea Colegiului de Conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 106 din 20 septembrie 2018, prin care s-a luat act de Hotărârea Plenului Judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție, adoptată la data de 13 septembrie 2018, în sensul că procedura de filtrare a recursurilor reglementată prin dispozițiile art. 493 din C. proc. civ. este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal.

Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamanta este nefondat, pentru următoarele considerente:

Argumente de fapt și de drept relevante

În baza Ordinului de finanțare nerambursabilă nr. 50/22.11.2010, reclamantei i-a fost acordată o compensație în cuantum de 2.080.000 RON, pentru acoperirea pierderilor de producție piscicolă aferente perioadei 2008-2009, ca urmare a aplicării regulilor prevăzute în programul SIT NATURA 2000, în temeiul prevederilor art. 30 alin. (5) lit. c) din Regulamentul CE1198/2006, potrivit căruia se acordă o indemnizație excepțională pentru maximum 2 ani de la data deciziei de instituire a zonei NATURA 2000, pentru unitățile de acvacultură existente înainte de emiterea deciziei. În raportul de evaluare, care a stat la baza stabilirii sumei antereferite, s-au avut în vedere pierderile de producție superioare procentului de 50% pentru ambii ani, precum și suprafața de 2080 ha luciu de apă.

Ca urmare a unei noi cereri de finanțare formulate de reclamantă, prin Ordinul de finanțare nerambursabilă nr. 73/17.02.2011, acesteia i-a fost acordată o nouă compensație în cuantum de 2.080.000 RON, ca urmare a aplicării regulilor prevăzute în programul SIT NATURA 2000, în temeiul prevederilor art. 30 alin. (5) lit. c) din Regulamentul CE1198/2006. În raportul de evaluare, care a stat la baza stabilirii sumei antereferite, s-au avut în vedere pierderile de producție superioare procentului de 50% pentru anul 2009, precum și suprafața de 2080 ha luciu de apă.

În baza adresei Curții de Conturi a României - Autoritatea de Audit, nr. 51579/AP/16.10.2012, înregistrată la Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale sub nr. x/18.10.2012, ca urmare a verificărilor suplimentare efectuate la solicitările CE prin scrisorile nr. Ares (2012)579580/11(05/12 și nr. Ares(2012)959619/09/08/2012 privind stabilirea naturii sistemice a constatărilor referitoare la modul de acordare a compensațiilor pentru pierderile de producție înregistrate de unitățile de acvacultură - sit Natura 2000, a fost transmisă Direcției Generale Pescuit - Autoritate de Management pentru POP, situația centralizatoare a tuturor dosarelor analizate în urma misiunii de audit, prin care la pct. 9 din Anexă, este stabilită suma de 2.080.000 de RON ca fiind plătită necuvenit pentru reclamanta A. S.R.L

Prin Procesul-verbal de constatare nereguli nr. x/19.08.2016, întocmit ca urmare finalizării verificărilor proprii ale autorității de management fonduri europene, s-a constatat că în cazul A. S.R.L, prin emiterea Ordinului de finanțare nerambursabilă nr. 73/17.02.2011, i-a fost plătită în mod necuvenit o nouă compensație în valoare de 2.080.000 de RON, cu încălcarea dispozițiilor Deciziei Comitetului de Monitorizare nr. 16/2010 care prevăd calcularea unei singure compensații pentru o perioadă de maxim 2 ani (cea acordată reclamantei prin Ordinul de finanțare nerambursabilă nr. 50/22.11.2010) și compensații anuale și însumarea sumelor rezultate pentru fiecare an.

Împotriva Procesului-verbal de constatare nereguli, reclamanta a formulat contestație, înregistrată la DGP AM POP cu nr. x/23.09.2016. Prin Decizia nr. 19/20.06.2016 emisă de Comisia de Soluționare a Contestațiilor POP 2007-2013 din cadrul M.A.D.R, a fost respinsă contestația ca neîntemeiată.

Referitor la motivul prevăzut în art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ.: ("când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei")

Potrivit art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ., în considerentele hotărârii "se vor arăta obiectul cererii și susținerile pe scurt ale părților, expunerea situației de fapt reținută de instanță pe baza probelor administrate, motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților".

Verificând conținutul sentinței atacate, instanța de control judiciar constată că aceasta îndeplinește exigențele menționate, întrucât judecătorul fondului a expus în mod clar și logic argumentele care au fundamentat soluția adoptată.

Motivul de recurs analizat nu are în vedere considerentele pentru care instanța de fond a respins argumentele de fapt de drept ale reclamantei, ci absența motivării.

Prin urmare, instanța de control judiciar considera că acest motiv de casare nu este fondat.

In ceea ce privește critica privind încălcarea principiului neretroactivității legii în timp și a principiului securității juridice, reține Inalta Curte că în această materie s-a pronunțat CJUE prin hotărârile date în cauzele conexate C-260/2014 și C-261, stabilindu-se că, principiile securității juridice și protecției încrederii legitime trebuie interpretate în sensul că nu se opun aplicării de către un stat membru a unor corecții financiare reglementate printr-un act normativ intern intrat în vigoare după ce a avut loc o pretinsă încălcare a unor dispoziții în materia atribuirii unor contracte de achiziții publice, cu condiția să fie vorba despre aplicarea unei reglementări noi la efectele viitoare ale unor situații apărute sub imperiul reglementării anterioare, aspect a cărui verificare este de competența instanței de trimitere, care trebuie să țină seama de ansamblul împrejurărilor relevante din litigiile principale.

Față de aceste considerente, motivul de nelegalitate invocat de recurenta-reclamantă este nefondat, în raport de dispozițiile deciziei Curții Constituționale nr. 66/2011 și a hotărârii CJUE sus-menționată.

Referitor la decăderea autorității din dreptul de a emite procesul-verbal pentru depășirea termenului de 90 de zile, curgând de la data de 14.12.2012, în acord cu soluția primei instanțe, Înalta Curte constată că nu se poate reține susținerea recurentei în sensul că încălcarea acestuia atrage nulitatea absolută a procedurii.

In lipsa unei sancțiuni exprese în acest sens în cuprinsul O.G. nr. 79/2003 sau O.U.G. nr. 66/2011, verificarea legalității procesului-verbal este condiționată de existența unei vătămări pe care reclamanta nu a probat-o.

In ceea ce privește prescrierea dreptului de aplicare a sancțiunii, observă Înalta Curte că potrivit Anexei nr. 1 pct. 2.2 alin. (2) la Ordinul de Finanțare nr. 73/2011, " DGP-AM are obligația să efectueze controale pe toată perioada de monitorizare, precum și pentru o perioadă de până la 3 ani de la data încheierii oficiale a POP 2007-2013,,

De asemenea, potrivit art. 5 din O.U.G. nr. 66/2011 "dreptul de a stabili creanța bugetară se prescrie în termen de 5 ani de la data de 1 ianuarie a anului următor datei de închidere a programului a POP 2007-2013, program care a stat la baza acordării sprijinului financiar, iar nu de la data ordinelor de finanțare, astfel cum susține recurenta reclamantă.

Cu privire la lipsa de motivare în drept a actelor administrative atacate, se reține că procesul-verbal conține la punctul 5 - Prezentarea aspectelor verificate - actele normative încălcate, precum și la punctul 7- Temeiul de drept.

De asemenea, decizia atacată conține soluția adoptată de Comisia de soluționare a contestației administrative și reflectă analiza tuturor motivelor de nelegalitate ale procesului-verbal atacat în procedura administrativă de către beneficiarul măsurii de finanțare.

În raport de considerentele Deciziei Curții Constituționale nr. 683/2016, reținuta de prima instanță, se constată că sumele stabilite prin titlul de creanță analizat în cauză reprezintă fonduri cu regim juridic special care, plătite necuvenit reclamantei, din bugetul comunitar și bugetul național, reprezintă prejudiciu cert adus acestor două bugete. Suma stabilită prin procesul-verbal contestat nu provine din patrimoniul societății, ci din fonduri europene, aceasta fiind plătită recurentei în urma depunerii cererii de finanțare. În atare situație, recuperarea prejudiciului este obligatorie pentru a se asigura desfășurarea adecvată a Programului Operațional Pescuit prin Fondul European pentru Pescuit.

Dispozițiile art. 30 alin. (2) din Regulamentul CE nr. 1198/2006, privind Fondul European pentru Pescuit, prevăd că "Scopul sprijinului este de a promova: . . . . . . . . . .d) acvacultura durabilă compatibilă cu constrângerile specifice de mediu rezultând din desemnarea zonelor Natura 2000, în conformitate cu Directiva 92/43/CEE a Consiliului din 21 mai 1992 privind conservarea habitatelor naturale și a speciilor de faună și floră sălbatică", precum și alin. (4) - "Statele membre calculează indemnizația în baza unuia sau a mai multora dintre următoarele criterii: . . . . . . . . . .c) în temeiul alin. (2) lit. (d), pentru maximum doi ani de la data deciziei de instituire a zonei Natura 2000 și numai pentru unitățile de acvacultură existente înainte de această decizie."

Modul de acordare a compensației, metoda de calcul și nivelul primelor acordate în baza Programului Operațional pentru Pescuit, privind pierderile de venituri, au fost stabilite prin Decizia nr. 5/29.05.2008 a Comitetului de Monitorizare a Programului Operațional pentru Pescuit 2007 - 2013. "Prima din cadrul acestei măsuri va reprezenta o singură compensație și va fi alocată conform condițiilor prevăzute în art. 30 al Regulamentului 1198/2006", și vor fi acordate pentru maximum 2 ani ulterior datei deciziei privind zonele protejate în concordanță cu Natura 2000, numai pentru unitățile de acvacultură care desfășurau activități de acvacultură anterior deciziei.

Acest mod de acordare a compensației, metoda de calcul și nivelul primelor acordate în baza Programului Operațional pentru Pescuit, privind pierderile de venituri au fost preluate și prin Decizia nr. 16/02.03.2010 a Comitetului de Monitorizare a Programului Operațional pentru Pescuit 2007 - 2013.

Înalta Curte reține că modul de calcul a compensației nu s-a făcut în concordanță cu metodologia stabilită de Comitetul de Monitorizare, din acte administrative cu caracter normativ care au pus în aplicare prevederile art. 30 din Regulamentul nr. 1198/2006, rezultă că nu se procedează la însumarea primei/compensației aferentă pierderilor suferite în fiecare an din cei doi ani prevăzuți de Regulamentul CE, ci calcularea unei compensații unice aferente pierderilor suferite de o fermă de acvacultură într-o perioadă de 2 (doi) ani.

În concluzie, deși pentru anii 2008 și 2009, în mod corect, trebuia plătită o singura primă pentru pierderile de producție, pe baza Ghidului Solicitantului au fost plătite pentru fiecare an sumele prevăzute în art. 30 alin. (5) din Regulament, așadar două prime.

Instanța de control judiciar nu poate primi critica recurentei referitoare la imposibilitatea recuperării creanței, pentru motiv că modul de calcul reprezintă o culpă a autorității datorat unei erori sistemice, pentru care autoritatea este ținută să răspundă și nu beneficiarul.

În concret, recurenta susține faptul că raportat la modul de calcul, nu se poate reține în sarcina sa comiterea unei abateri care să justifice măsura obligării acesteia la restituirea compensației.

După cum s-a arătat, în discuție este o eroare sistemică a autorității publice, însă compensația acordată nejustificat, ca urmare a calculării greșite a primei, trebuie recuperată.

Relevante în acest sens sunt și prevederile art. 10 "Nereguli, sume necuvenite și restituirea finanțării" din Anexa I la Ordinul de finanțare nerambursabilă din POP nr. x/22.02.2011 pentru Proiectul "Acvacultură durabilă în situl Natura 2000 -ROSPA0105-Mostiștei" în care se precizează faptul că: "orice plată excedentară constituie plată necuvenită, iar beneficiarul are obligația de a restitui sumele necuvenite."

Ca atare, afirmația recurentei cu privire la faptul că în cuprinsul actului de impunere "nu se indică în ce constă culpa societății" nu este justificată, în condițiile în care solicitarea pentru finanțare a fost realizată de către beneficiar prin cererea de finanțare.

În ceea ce privește posibilitatea recuperării sumei aflate în discuție, sunt semnificative considerentele expuse în paragraful 27 din decizia Curții Constituționale nr. 683/23.11.2016 referitoare la obiecția de neconstituționalitate a dispozițiilor Legii privind unele măsuri referitoare la plățile beneficiarilor Sit Natura 2000 în care se arată faptul că este vorba despre "o creanță bugetară rezultată dintr-o neregulă, ea nepierzându-și individualitatea prin faptul că a fost preluată la bugetul de stat, definindu-se, în continuare, ca sumă de recuperat ca urmare a constatării unei nereguli în obținerea și utilizarea fondurilor europene și/sau a fondurilor publice naționale aferente acestora (…). Dacă legiuitorul ar fi dorit să se îndepărteze de la această viziune cuprinsă în art. 2 alin. (1) lit. j) din O.U.G. nr. 66/2011, ar fi trebuit să reglementeze o derogare de la conținutul normativ al acestuia în raport cu creanțele vizate de legea criticată, aspect pe care nu l-a realizat; în aceste condiții, creanțele pe care legiuitorul a decis să nu le mai recupereze în temeiul legii criticate sunt, în realitate, tot creanțe bugetare rezultate dintr-o neregulă."

Importante sunt și dispozițiile art. 96 alin. (2) din Regulamentul (CE) nr. 1198/2006 în care se precizează în mod expres faptul că "Statul membru efectuează corecțiile necesare în raport cu neregulile individuale sau sistemice detectate în operațiuni sau în programul operațional. Corecțiile efectuate de către statul membru constau în anularea întregii contribuții publice la Programul Operațional sau a unei părți a acesteia. Statul membru ia în considerare natura și gravitatea neregulilor, precum și pierderea financiară înregistrată de FEP."

În plus de aceasta, în legislația internă, art. 25 din O.U.G. nr. 66/2011 reglementează procedura de urmat în cazul existenței unei nereguli sistemice.

Așadar, în aplicarea dispozițiilor normative anterior citate, în mod corect și pe deplin justificat s-a procedat la emiterea procesului-verbal contestat în prezenta cauză.

Înalta Curte va înlătura susținerile recurentei - reclamante cu privire la incidența în cauză a dispozițiilor art. 5 alin. (3) din Regulamentul UE nr. 65/2011 care ar exonera-o de la obligația de rambursare, întrucât acesta privește Fondul European pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală - FEADR și nu Fondul European pentru Pescuit - PEP.

Totodată, sunt relevante considerentele Curții Constituționale mai sus amintite, în sensul că nu ne aflăm în prezența unor contracte de finanțare ce presupun prestații viitoare realizate în considerarea obiectului contractului, ci de un privilegiu conferit de stat beneficiarilor de proiecte a căror încheiere, la data depunerii cererii de finanțare, nu depindea, în mod esențial, de prestațiile viitoare la care s-au obligat părțile.

Fiind vorba despre o plată necuvenită, nu pot fi reținute nici argumentele recurentei - reclamante privind aplicarea retroactivă a unor clarificări ulterioare, pentru argumentele expuse in prezenta hotărâre.

Pentru considerentele expuse, nefiind identificate motive de casare a sentinței prin prisma dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L. împotriva sentinței civile nr. 4721 din 5 decembrie 2017 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 7 iulie 2020.