ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5374/2021

Ședința publică din data de 9 noiembrie 2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 02.11.2018 sub dosar nr. x/2018, reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a chemat în judecată pe pârâtul A., solicitând să se aprecieze asupra calității de lucrător al Securității în ceea ce îl privește pe pârât.

Curtea de Apel București, secția a VIII-a (veche) contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 1007 din 15 martie 2019, a respins acțiunea formulată de reclamant, ca nefondată.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, invocând motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. și susținând că prima instanță ar fi făcut în cauză o greșită interpretare și aplicare a prevederilor art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, cu modificările si completările ulterioare.

În susținerea cererii de recurs, recurenta-reclamantă a arătat următoarele:

Instanța de fond a stabilit că în speță "/.../îndeplinirea primei condiții este evidentă, după cum s-a arătat mai sus acesta având gradul de gradul de căpitan (1977), maior (1981, 1985), locotenent colonel (1987, 1988) în cadrul I.J. Olt, Biroul 3 (1977, 1985, 1987, 1988), respectiv, în cadrul Grupei Operative Teritoriale 0544 a U.S. Olt (1981) și funcția de șef birou - I.S.J. Olt, Biroul 3 (1988)."

Mai mult, și în ceea ce privește îndeplinirea celei de-a doua condiții a art. 24

2

008, judecătorul fondului constată că,,/.../prin prisma activităților desfășurate interceptarea corespondenței, dirijarea de agenți și informatori pentru supravegherea și cunoașterea activităților persoanei vizate - instanța nu poate ajunge decât la concluzia că a intervenit o intruziune în viața privată a persoanei urmărite, drept afirmat la nivel internațional ia acel moment de ari. 12 din Declarația Universală a Drepturilor Omului și consacrat de art. 17 din Pactul International cu Privire ia Drepturile Civile și Politice./.../."

Însă, prima instanță concluzionează că "/.../în contextul particular al cauzei, apare că demersul în care a fost implicat pârâtul nu urmărea promovarea regimului comunist,/.../", argumentând în continuare că acest demers "/.../urmărea un scop de apărare a unități și integrității teritoriale a statului român ca dimensiune a securității naționale, pe fondul dezbaterilor generate în epocă în societatea britanică de către imigranți cu privire la apartenența Transilvaniei la statul român sau la statul ungar."

De asemenea, în motivarea acestei concluzii, judecătorul fondului reține și că "/.../scopul activității desfășurate de partea pârâtă apare a fi fost acela de asigurare a unui echilibru al argumentelor privind aparteneța statală a Transilvaniei, urmărind exprimarea fundamentată științific în societatea britanică a opiniilor unui imigrant român - GM,/.../."

Concluzia și argumentele în susținerea acesteia au avut ca temei analiza realizată de către instanța de fond cu privire la activitățile desfășurate de pârât în lumina documentelor existente în dosarul nr. x (cotă C.N.S.A.S.), documente consemnate în nota de constatare nr. x/05.07.2018.

Față de acestea, recurenta apreciază că, concluzia judecătorului fondului este eronată, întrucât documentul întocmit și semnat olograf de către pârât - Raportul cu propuneri de deschidere a acțiunii de influențare "B." (numele conspirativ de urmărit al titularului dosarului - dl B.) din 21.06.1981 (dosar nr. x, f. x), conține referiri explicite la motivele reale pentru care a fost urmărit titularul acestui dosar.

Intimatul-pârât A. a formulat și depus la dosarul cauzei întâmpinare pe calea căreia a solicitat respingerea ca nefondat a recursului și menținerea sentinței de fond ca fiind legală și temeinică, întrucât acțiunile pe care le-a întreprins în calitate de lucrător al Securității au constituit o activitate de apărare și promovare a intereselor Statului Român.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate și a apărărilor din întâmpinare, Înalta Curte constată că recursul este fondat, întrucât prima instanță a făcut o greșită aplicare în cauză a dispozițiilor art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, în sensul motivului de casare prevăzut de art. 488 pct. 8 C. proc. civ., pentru argumentele ce urmează:

Din perspectiva situației de fapt se reține că, prin cererile nr. x și nr. y, adresate C.N.S.A.S. de către domnii C. și D., s-a solicitat verificarea sub aspectul constatării calității de lucrător al Securității pentru ofițerii sau subofițerii care au contribuit la instrumentarea dosarelor la care petenții au avut acces în temeiul art. 1 alin. (7) din O.U.G. nr. 24/2008.

Astfel, în dosarul nr. x (cotă C.N.S.A.S.) solicitat în temeiul legii de către domnul C., pârâtul figurează la filele 18v, 19, 78, 92, 97, 98, iar în dosarul nr. x (cotă CNSAS), solicitat de domnul D., pârâtul figurează în volumul 1, la filele x.

Înalta Curte, din înscrisurile prezentate instanței de fond, privitor la situația de fapt mai reține că, din cuprinsul notei de constatare nr. x/05.07.2018, precum și al înscrisurilor atașate acțiunii, domnul A. a fost angajatul fostei Securități, având gradul de căpitan (1977), maior (1981, 1985), locotenent colonel (1987, 1988) în cadrul IJ Olt, Biroul 3 (1977, 1985, 1987, 1988), respectiv, în cadrul Grupei Operative Teritoriale 0544 a IJS Olt (1981) șl funcția de șef birou - ISJ Olt, Biroul 3 (1988).

În această calitate a participat activ la supravegherea informativă a unei persoane, fost condamnat la muncă silnică pentru apartenență la "organizația subversivă Fii Libertății", urmărit și după punerea sa în libertate pentru "manifestări dușmănoase", stabilit din anul 1977 în Marea Britanie.

După emigrare, persoana respectivă a fost supravegheată informativ, exercitându-se totodată și o acțiune de influențare pozitivă cu scopul de a-l determina să nu acționeze ostil în exterior.

În cadrul urmăririi informative desfășurate asupra domnului E.., pârâtul propune deschiderea acțiunii de influențare "B.", dirijând în acest scop sursele "F." și "G.", acestea având sarcina concretă de a-i scrie persoanei urmărite acționând "pe linia influențării pozitive".

De asemenea, se urmărea de către pârât și intensificarea controlului informativ asupra unor persoane din anturajul persoanei urmărite cu care acesta purta corespondență astfel cum rezultă din măsurile dispuse cu privire la urmărit:

"Intensificarea controlului informativ asupra profesorului C.N., care poartă legături de corespondență cu B., folosind adrese și nume conspirative, pentru a vedea dacă, eventual, acesta transmite date eronate, de natură să incite pe obiectiv împotriva organelor noastre. Termen: 30.07.1981. Răspunde: mr. A.";

"Intensificarea controlului informativ asupra H. din Rm. Vâlcea, cunoscut pentru atitudinea sa protestatară, veche legătură a obiectivului și care ar putea să folosească unele căi ilegale prin care să-i trimită date cu caracter tendențios de natură să incite pe obiectiv împotriva organelor noastre. Termen: 30.07.1981. Răspunde: Securitatea Jud. Vâlcea;".

Măsurile dispuse de pârât au fost realizate, așa cum rezultă din Nota de analiză în cazul "B." din 28.10.1981, din care rezultă faptul că s-a identificat controlul informativ asupra numiților C.N. și H., însă "nu s-au obținut date din care să rezulte că au avut contacte în această perioadă" (SIE 44474, voi. 1, f. x).

Din Nota de analiză în cazul "B." din 12.03.1982 se consemnează faptul că sursa "F. a fost dirijată pe lângă obiectiv, iar întoarsă dintr-o deplasare în străinătate această sursă relatează faptul că B. este preocupat de întocmirea unor materiale cu conținut anti-iredentist și, în ciuda anticomunismului

Așadar măsurile aplicate de către pârât, prin urmărirea unor persoane cu ajutorul informatorilor și prin aplicarea unor măsuri precum cele citate anterior, au presupus implicarea activă a ofițerului în obținerea informațiilor, iar aceste informsații, cu caracter personal referitoare la cei urmăriți de Securitate, fără cunoștința și fără acordul acestora și pentru motive care nu aveau de a face cu apărarea intereselor naționale, au caracterul unor acțiuni de natură a viola dreptul la viață privată.

Instanța de fond, prin sentința recurată, a respins ca neîntemeiată acțiunea, reținând în esență faptul că activitatea pe care a desfășurat-o pârâtul a fost una specifică celei de informații externe, iar nu în mod esențial de susținere a puterii comuniste și reprimare a opozanților săi, cu atât mai mult cu cât persoana vizată, B. era încadrată în categoria "opozanților", dar activitatea sa era apreciată ca fiind utilă unui aspect esențial pentru existența statului român unitar.

Față de concluzia instanței de fond, Înalta Curte precizează că O.U.G. nr. 24/2008 este actul normativ prin care s-a instituit o condamnare a regimului totalitar comunist prin deconspirarea lucrătorilor de securitate si a colaboratorilor acesteia, apreciat ca fiind una dintre componentele majore ale perpetuării regimului comunist ca societate totalitară.

Prin conținutul mai multor decizii (Deciziile cu nr. 843/2011, nr. 530/2009 și nr. 1522/2011), Curtea Constituțională a României a statuat că O.U.G. nr. 24/2008 urmărește deconspirarea, prin consemnare publică, a persoanelor care au participat la activitatea de poliție politică comunistă, fără să promoveze răspunderea juridică și politică a acestora și fără să creeze premisele unei forme de răspundere morală si juridică cu caracter colectiv, pentru simpla participare la activitatea serviciilor de informații, în condițiile lipsei de vinovăție și a vreunei încălcări a drepturilor si libertăților fundamentale ale omului.

Prin urmare, rolul instanței judecătorești învestită cu soluționarea unei acțiuni în constatarea calității de lucrător sau, după caz, colaborator al Securității, nu este acela de a stabili vinovății sau de a le comensura, de a aplica pedepse și de a le individualiza, instanța nerealizând o justiție retributivă, ci de a verifica, pe baza copiilor certificate de pe documentele aflate în arhiva reclamantului CNSAS și eventual, a altor probe, întrunirea cumulativă a condițiilor prevăzute de lege pentru existența calității în discuție, rațiunea legii și rolul instanței fiind în acord cu principiile stabilite atât prin Rezoluția Adunării Parlamentare a Consiliului Europei nr. 1096/1996 privind demantelarea fostelor regimuri comuniste, cât și prin jurisprudența CEDO, ca expresie a celor mai înalte idei despre justiție și echitate (a se vedea hotărârea de Mare Cameră pronunțată la data de 16.03.2006 în cauza Zdanoka contra Letoniei; decizia de inadmisibilitate din 22.11.2001 în cauza Knauth contra Germaniei).

În ceea ce privește cerințele impuse de legiuitor, prin art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 293/2008 pentru a se putea constata calitatea de "lucrător al Securității", norma citată impune îndeplinirea următoarelor condiții pentru a se putea reține calitatea invocată: 1) persoana să aibă calitatea de ofițer, inclusiv acoperit, sau subofițer al Securității în perioada 1945-1989; 2) în calitatea menționată la punctul 1 să fi desfășurat activități prin care a suprimat sau a îngrădit drepturi și libertăți fundamentale ale omului.

În cauza de față, este indubitabil că prima condiție este asigurată deoarece pârâtul A. a fost angajatul fostei Securități, având gradul de căpitan (1977), maior (1981 - 1985), locotenent colonel (1987 - 1988) în cadrul IJ Olt, Biroul 3 (1977, 1985, 1987, 1988), respectiv în cadrul Grupei Operative Teritoriale 0544 a IJS Olt (1981) și funcția de șef birou - ISJ Olt, Biroul 3 (1988), aspect rezultat din înscrisurile existente în dosar, încadrarea pârâtului ca ofițer de Securitate nefiind infirmată nici de acesta.

Problema care se ridică este aceea de a aprecia dacă este întrunită și cea de-a doua condiție, respectiv dacă măsurile întreprinse de către pârât au încălcat drepturi și libertăți fundamentale ale omului, garantate prin legile în vigoare și la acea dată.

Înalta Curte, apreciază că din analiza coroborată a probelor, analiză structurată pe dispozițiile art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, rezultă fără putere de tăgadă faptul că instanța de fond a realizat în cauză o greșită aplicare a acestei norme de drept substanțial, așa că devine incident motivul de reformare a sentinței, prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Instanța de recurs constată că, în ceea ce o privește pe persoana față de care s-a deschis dosarul de urmărire informativă, numitul B., în contextul trecutului său ca deținut politic între 1951 și 1964, acesta fiind forțat la muncă silnică timp de 13 ani, motivele deschiderii acestui dosar de urmărire au fost preponderent politice și pe alocuri au vizat supravegherea externă a acestuia cu privire la exprimarea acestuia în spațiul public britanic privitor la apartenența statală a Transilvaniei, în contextul în care persoana urmărită deținea o funcție didactică într-o universitate din Marea Britanie.

În aceste condiții, se apreciază că opinia instanței de fond conform căreia activitatea întreprinsă de intimatul-pârât a avut un caracter legal fiind specifică activității de informare externă este eronată și contrazisă de probatoriul propus în cauză.

Astfel, din Raportul cu propuneri de deschidere a acțiunii de influențare "B.", datat 21.06.1981, se constată că au fost dispuse următoarele activități:

- " ... urgentarea plecării în vizită la Londra a fratelui său I.. și a surorii sale J., cărora obiectivul le-a trimis invitații;" măsură dispusă ca urmare a amenințărilor proferate de acesta " ... în scrisorile trimise surselor "F." și "K.", în care arată că, dacă nu li se permite venirea în vizită, va fi pus în situația să adopte o atitudine protestatară și să apeleze la organisme internaționale . . . . . . . . . .";

- "sursele F. și G. vor fi dirijate să scrie obiectivului și să acționeze pe linia influențării pozitive;

- atragere la colaborare a numitei L.., fostă elevă, față de care obiectivul manifestă multă încredere./.../";

- "Intensificarea controlului informativ asupra profesorului C.N., care poartă legături de corespondență cu B. folosind adrese și nume conspirative, pentru a vedea dacă eventual acesta transmite date eronate, de natură să incite pe obiectiv organelor noastre./../";

- "Intensificarea controlului informativ asupra lui B.l. din Rm. Vâlcea, cunoscut pentru atitudinea sa protestatară, veche legătură a obiectivului și care ar putea să folosească unele căi ilegale prin care să-i trimită date cu caracter tendențios de natură să incite pe obiectiv împotriva organelor noastre . . . . . . . . . ."

În manifestarea acestor activități, pârâtul A. este subiect activ, acțiunile sale având un caracter abuziv specific poliției politice față de persoana urmărită.

În contextul expus se cuvine a se menționa faptul că definiția legală a noțiunii de "lucrător al Securității" nu presupune și nu impune situația în care respectivele persoane (ofițeri, subofițeri, căpitan) încălcau întregul sistem juridic în vigoare înainte de 1989, ci doar aceia care, prin acțiunile lor, încălcau drepturile și libertățile fundamentale ale cetățenilor, fiind irelevant dacă aceste încălcări sau limitări aveau susținere legală.

Măsurile dispuse de către pârât și modul în care a acționat ori a dispus, determinând acțiunile celorlalți membri ai rețelei, relevă, fără niciun dubiu, faptul că persoana urmărită a fost supusă, o anumită perioadă, unor măsuri de supraveghere și urmărire (la locul de muncă sau acasă, în convorbirile telefonice, ori în corespondența ținută), măsuri care vizau depistarea convingerilor sale politice precum și manifestarea convingerilor sale în comunitatea din care făcea parte, mai exact atitudinea față de regimul comunist al vremii, fiind de notorietate faptul că orice opinie contrară acelui regim ori discuțiile cu caracter critic în jurul acestuia expuneau în mod real persoana în cauză riscului unor măsuri de natură să îi afecteze viața și libertatea ei sau a familiei sale.

Activitățile întreprinse de către pârât, expuse sumar în paragrafele anterioare au fost de natură să suprime și să îngrădească drepturi și libertăți fundamentale, iar activitățile desfășurate de Securitate în dosarul de urmărire nu aveau nicio legătură cu apărarea ordinii publice și a siguranței naționale.

În concluzionarea acestor considerente, Înalta Curte constată că sentința recurată este rezultatul încălcării și aplicării greșite a prevederilor art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 293/2008.

Pentru considerentele expuse, fiind incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., republicat, în temeiul dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 și art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va dispune admiterea recursului formulat de Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității împotriva sentinței nr. 1007 din 15 martie 2019 a Curții de Apel București, secția a VIII-a (veche) contencios administrativ și fiscal, va casa sentința recurată și, în rejudecare, va admite acțiunea și va constata calitatea pârâtului de lucrător al Securității.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității împotriva sentinței civile nr. 1007 din 15 martie 2019 a Curții de Apel București, secția a VIII-a (veche) contencios administrativ și fiscal.

Casează în tot sentința recurată și în rejudecarea cauzei, constată calitatea de lucrător al Securității a pârâtului A..

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 9 noiembrie 2021.