ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5015/2021

Ședința publică din data de 26 octombrie 2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

1.1. Prin cererea înregistrată la data de 18.12.2017 pe rolul de Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal sub nr. x/2017, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Guvernul României, reprezentat prin Secretariatul General al Guvernului, Stațiunea de Cercetare-Dezvoltare pentru Creșterea Bovinelor Arad și Academia de Științe Agricole și Silvice "Gheorghe Ionescu Sisești", constatarea nulității parțiale a Hotărârii Guvernului nr. 685/21.09.2017 privind reorganizarea Stațiunii de Cercetare și Dezvoltare pentru Creșterea Bovinelor Arad, respectiv a dispozițiilor care stabilesc că următoarele bunuri, prevăzute în anexa nr. 1 și anexa nr. 4, sunt transferate/menținute în administrarea Stațiunii de Cercetare și Dezvoltare pentru Creșterea Bovinelor Arad: HCN 594/1 - înscris în CF nr. x Arad, suprafață 7.608 mp, HCN 594/2 - înscris în CF nr. x Arad, suprafață 4.207 mp, HCN 597 - înscris în CF nr. x Arad, suprafață 3.517 mp, HCN 600 - înscris în CF x Arad, suprafață 2.107 mp, HCN 605 - înscris în CF nr. x Arad, suprafață 2.601 mp, HCN 608/2 - înscris în CF nr. x Arad, suprafață 1.990 mp, HCN 567 - înscris în CF nr. x Arad, suprafață 2.101 mp, HCN 567/1 - înscris în CF nr. x Arad, suprafață 972 mp, HCN 567/2 - înscris în CF nr. x Arad, suprafață 903 mp, HCN 567/3 - înscris în CF nr. x Arad, suprafață 1.354 mp, HCN 568 - înscris în CF nr. x Arad, suprafață 5.771 mp, HCN 572 - înscris în CF nr. x Arad, suprafață 3.753 mp, HCN 575 - înscris în CF nr. x Arad, suprafață 3.116 mp, HCN 595 - înscris în CF nr. x Arad, suprafață 3.487 mp, Teren fără număr top. - înscris în CF x Arad, suprafață 794 mp, HCN 615 - înscris în CF nr. x Arad, suprafață 1.469 mp, Teren fără nr. top. - înscris în CF nr. x Arad, suprafață 5.204 mp., Teren nr. cad. x - înscris în CF nr. x Arad, suprafață 0,4148 ha (drum de folosință).

1.2. La data de 23.04.2018, reclamantul A. a formulat cerere adițională, prin care a precizat obiectul cererii, în sensul că a solicitat constatarea nulității parțiale a Hotărârii Guvernului nr. 685/21.09.2017 privind reorganizarea Stațiunii de Cercetare și Dezvoltare pentru Creșterea Bovinelor Arad, respectiv a dispozițiilor care stabilesc că următoarele bunuri, prevăzute în anexa nr. 4, sunt transferate/menținute în administrarea Stațiunii de Cercetare și Dezvoltare pentru Creșterea Bovinelor Arad: HCN 594/1 - înscris în CF nr. x Arad, suprafață 7.608 mp, HCN 594/2 - înscris în CF nr. x Arad, suprafață 4.207 mp, HCN 597 - înscris în CF nr. x Arad, suprafață 3.517 mp, HCN 600 - înscris în CF x Arad, suprafață 2.107 mp, HCN 605 - înscris în CF nr. x Arad, suprafață 2.601 mp, HCN 608/2 - înscris în CF nr. x Arad, suprafață 1.990 mp, HCN 567 - înscris în CF nr. x Arad, suprafață 2.101 mp, HCN 567/1 - înscris în CF nr. x Arad, suprafață 972 mp, HCN 567/2 - înscris în CF nr. x Arad, suprafață 903 mp, HCN 567/3 - înscris în CF nr. x Arad, suprafață 1.354 mp, HCN 568 - înscris în CF nr. x Arad, suprafață 5.771 mp, HCN 572 - înscris în CF nr. x Arad, suprafață 3.753 mp, HCN 575 - înscris în CF nr. x Arad, suprafață 3.116 mp, HCN 595 - înscris în CF nr. x Arad, suprafață 3.487 mp, Teren nr. cad. x - înscris în CF nr. x Arad, suprafață 0,4148 ha (drum de folosință).

Reclamantul a înțeles să precizeze obiectul cererii, în sensul că în acesta nu mai sunt incluse bunurile din anexa nr. 1 și nici cele trei suprafețe de teren care nu sunt date în administrarea Stațiunii (teren fără număr top. - înscris în CF x Arad, suprafață 794 mp, HCN 615 - înscris în CF nr. x Arad, suprafață 1.469 mp, teren fără nr. top. - înscris în CF nr. x Arad, suprafață 5.204 mp.), indicate inițial în cererea inițială de chemare în judecată.

Prin sentința civilă nr. 2725 din 11 iunie 2018, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins excepția lipsei de interes, invocată de Guvernul României, a respins acțiunea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu parații Guvernul României, Stațiunea de Cercetare și Dezvoltare pentru Creșterea Bovinelor Arad și Academia de Științe Agricole și Silvice " Gheorghe Ionescu", ca nefondată și a admis cererea de intervenție accesorie formulată de Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale.

Împotriva sentinței indicate în punctul I.2 anterior, a formulat recurs reclamantul A., prin care, invocând cazurile de casare reglementate de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., a solicitat admiterea acestuia, casarea sentinței civile recurate și, în rejudecare, admiterea cererii de chemare în judecată astfel cum a fost formulată.

În susținerea căii extraordinare de atac a învederat, în esență recurentul că hotărârea primei instanțe este rezultatul unei greșite aplicări a prevederilor Legii nr. 45/2009, instanța reținând, în mod eronat, în opinia recurentului că Stațiunea de Cercetare-Dezvoltare pentru Creșterea Bovinelor Arad, înființată prin H.G. nr. 35/2006, este aceeași cu Stațiunea de Cercetare-Dezvoltare pentru Creșterea Bovinelor Arad reorganizată prin H.G. nr. 685/2017, în realitate fiind două entități juridice distincte.

A mai arătat recurentul că Stațiunea de Cercetare-Dezvoltare pentru Creșterea Bovinelor Arad înființată prin H.G. nr. 35/2006 și-a încetat existența în anul 2017, la momentul intrării în vigoare a H.G. nr. 685/2017, fiind înființată o nouă persoană juridică, întrucât reorganizarea ce a operat în cauză, nefiind realizată sub forma fuziunii sau a divizării, putea, conform art. 241 C. civ., reprezenta doar o transformare a persoanei juridice, ceea ce echivalează cu înființarea unei persoane juridice noi.

Totodată, în opinia recurentului, dispozițiile Anexei 3.39, a Legii nr. 45/2009, se referă la terenurile ce se aflau în administrarea Stațiunii de Cercetare-Dezvoltare pentru Creșterea Bovinelor Arad înființată prin H.G. nr. 35/2006, în considerarea caracterului indispensabil pentru activitatea acestei persoane juridice și nu privesc activitatea Stațiunii de Cercetare-Dezvoltare pentru Creșterea Bovinelor Arad reorganizată prin H.G. nr. 685/2017. Cu alte cuvinte, caracterul indispensabil se referă doar la activitatea stațiunii existente la momentul intrării în vigoare a Legii nr. 45/2009, iar nu la cea înființată în anul 2017.

Referitor la argumentul respectării Legii nr. 24/2000, recurentul a apreciat că obținerea avizului Ministerului de Justiție nu avea relevanță pentru legalitatea actului atacat, întrucât un astfel de aviz nu are forța juridică necesară spre a înlătura viciile actului a cărui nulitate a fost solicitată și nici caracter obligatoriu.

Printr-o altă critică formulată în recurs, recurentul a susținut greșita aplicare a prevederilor art. 31 din Legea nr. 45/2009 privind caracterul indispensabil al terenurilor pentru activitatea stațiunii, apreciind ca fiind greșită concluzia instanței de fond potrivit căreia H.G. nr. 685/2017 a fost dată urmare a unei corecte aplicări a Legii nr. 45/2009. În opinia recurentului, câtă vreme această hotărâre de guvern s-a limitat la actualizarea anexei 3.39 conform cărților funciare, au fost încălcate prevederile Legii nr. 45/2009 care impuneau ca dreptul de administrare reținut prin hotărâre de guvern să vizeze doar acele bunuri care erau indispensabile pentru activitatea Stațiunii.

De asemenea, a învederat recurentul că nelegalitatea sentinței atacate este generată și de eronata aplicare a dispozițiilor art. 4 alin. (3) din Legea nr. 24/2000, întrucât printr-un act cu forță legislativă inferioară au fost date în administrarea Stațiunii bunuri aflate în proprietatea publică a statului care nu doar că nu erau indispensabile activității de cercetare - dezvoltare a unității, dar mai mult, acestea nu erau nici funcționale, nefiind utilizate de o perioadă îndelungată, încălcându-se condițiile de transmitere a dreptului de administrare prevăzut de actul normativ cu forță legislativă superioară.

Cât privește chestiunea suprafeței de teren având destinația de drumul de exploatare, recurentul a învederat că, deși, inițial, DJ 682F, având număr cadastral x, înscris în CF nr. x Arad a figurat ca fiind în proprietatea publică a statului, prin H.G. nr. 976/2002 s-a stabilit că DJ 682 F face parte din domeniul public al județului Arad, conform adresei nr. x/16.10.2013 a Direcției Tehnice Investiții - Serviciul Administrare Drumuri și Poduri din cadrul Consiliului Județean Arad și adresei nr. x/27.06.2014 a Consiliului Județean Arad.

4.1. Prin întâmpinarea depusă în dosarul cauzei, intimatul - reclamant Guvernul României a solicitat respingerea recursului, apreciind că acesta este nefondat, motiv pentru care se impune menținerea, drept temeinică și legală, a hotărârii primei instanțe.

4.2. În cauză a formulat întâmpinare și intimata - pârâtă Stațiunea de Cercetare Dezvoltare pentru Creșterea Bovinelor Arad, prin care a invocat, pe de o parte, excepția lipsei calității sale procesuale pasive, învederând, în esență că, în raport de obiectul cererii de chemare în judecată, prin care s-a solicitat anularea parțială a Hotărârii de Guvern nr. 685/2017, nu are calitatea de autoritate sau instituție emitentă a acesteia spre a avea calitate procesuală pasivă în cauză. Din perspectiva aspectelor de fond ale speței, intimata a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

4.3. Respingerea recursului ca nefondat a fost solicitată și de intimatul - intervenient Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, prin întâmpinarea depusă în dosarul cauzei, acesta cerând, la rându-i menținerea sentinței atacate, pe care a apreciat-o ca fiind temeinică și legală.

Prin răspunsurile formulate de recurentul - reclamant față de toate cele trei întâmpinări depuse în cauză, acesta a solicitat respingerea excepției lipsei calității procesuale pasive a intimatei Stațiunea de Cercetare Dezvoltare pentru Creșterea Bovinelor Arad, precum și a apărărilor formulate de intimați asupra fondului cauzei, pe care le-a apreciat ca neîntemeiate.

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471

1

și art. 201 C. proc. civ., iar prin rezoluția din 11 ianuarie 2019 s-a fixat termen de judecată la data de 26 mai 2021, în ședință publică, cu citarea părților, când cauza a fost amânată pentru data de 13 octombrie 2021.

Prin încheierea de ședință din data de 15 mai 2019, Înalta Curte a respins cererea formulată de recurentul-reclamant A. de preschimbare a termenului de judecată acordat la data de 26 mai 2021.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport de motivele de casare invocate, de normele legale incidente și de aspectele invocate în întâmpinări, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamantul A. este nefondat, pentru următoarele considerente:

În ceea ce privește motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., Înalta Curte constată, însă, că acesta a fost invocat doar formal de către recurent, având în vedere că, în speță, criticile formulate de către acesta nu vizează faptul că hotărârea recurată nu ar cuprinde motivele pe care aceasta se întemeiază sau că ar cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei, astfel că instanța de recurs nu poate analiza hotărârea recurată din această perspectivă.

Referitor la criticile subsumate de recurent motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte le apreciază ca nefondate, în contextul în care sentința recurată este rezultatul unei corecte aplicări și interpretări, de către prima instanță, a normelor de drept material incidente cauzei.

Dintr-o primă perspectivă, Înalta Curte apreciază necesară clarificarea modului de a aplicare în timp a normelor, cu delimitarea sferei de reglementare a H.G. nr. 35/2006, Legii nr. 45/2009 și H.G. nr. 685/2017.

Astfel, în ceea ce privește H.G. nr. 35/2006 privind înființarea unor stațiuni de cercetare-dezvoltare agricolă în domeniul zootehniei prin reorganizarea unor stațiuni de cercetare și producție agricolă din domeniul zootehniei (privită, în primul rând, în raport de forma acesteia incidentă la data promulgării Legii nr. 45/2009), Înalta Curte observă că aceasta a fost adoptată în vederea organizării și executării în concret a Legii nr. 290/2002 privind organizarea și funcționarea unităților de cercetare-dezvoltare din domeniile agriculturii, silviculturii, industriei alimentare și a Academiei de Științe Agricole și Silvice Gheorghe Ionescu-Șișești, anterior adoptării Legii nr. 45/2009.

Contrar celor afirmate de recurent, prin art. 2 alin. (3) din H.G.35/2006, s-a statuat că: Suprafețele de teren ale stațiunilor de cercetare și producție agricolă din domeniul zootehniei, aflate în domeniul public al statului și în administrarea Agenției Domeniilor Statului și concesionate stațiunilor de cercetare și producție agricolă din domeniul zootehniei, trec în administrarea stațiunilor de cercetare-dezvoltare agricolă din domeniul zootehniei, nou-înființate, și au datele de identificare prevăzute în anexele nr. 1.c)-9.c).

În ceea ce privește Stațiunea de Cercetare și Dezvoltare pentru Creșterea Bovinelor Arad, datele de identificare a suprafețelor de teren din domeniul public al statului care au fost date în administrarea acesteia sunt menționate în anexa 1.c) a H.G. nr. 35/2006.

Pe cale de consecință, situația juridică a acordării unui drept de administrare Stațiunii de Cercetare și Dezvoltare pentru Creșterea Bovinelor Arad (înființată prin H.G. nr. 35/2006), asupra suprafețelor de teren menționate în anexa 1.c) a hotărârii antereferite, s-a născut anterior intrării în vigoare a Legii nr. 45/2006 și are, din perspectiva aplicării în timp a acestei legi, natura unei facta praeterita realizată, în întregime, înainte de intrarea în vigoare a legii noi, motiv pentru care nu poate fi apreciată ca făcând parte din sfera de reglementare a Legii nr. 45/2006. Orice altă interpretare (precum cea propusă de recurent) este contrară principiului neretroactivității legii civile.

Pe de altă parte, după cum s-a reținut în jurisprudența Curții Constituționale, o lege nu este retroactivă atunci când modifica pentru viitor o stare de drept născută anterior, pentru că, în aceste cazuri, legea noua nu face altceva decât să reglementeze modul de acțiune în timpul următor intrării ei în vigoare, adică în domeniul ei propriu de aplicare (Deciziile nr. 330/2001, nr. 294/2004 și nr. 458/2003).

Din această perspectivă, Înalta Curte observă că, prin art. 28 alin. (3) și (8) din Legea nr. 45/2009, legiuitorul a reglementat faptul că unitățile de cercetare-dezvoltare prevăzute în anexa nr. 3 se reorganizează ca instituții de drept public, cu personalitate juridică, în subordinea ASAS, reorganizarea urmând a fi realizată, prin hotărâre a Guvernului, inițiată de Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale, la propunerea ASAS, pentru anexele nr. 1-3, 5 și 6. În cuprinsul Anexei 3 a Legii nr. 45/2009, la poziția 3.30 este menționată și intimata Stațiunea de Cercetare și Dezvoltare pentru Creșterea Bovinelor Arad.

De asemenea, Înalta Curte observă că modificarea adusă de art. III alin. (1) din Legea nr. 72/2011 Legii nr. 45/2009 a vizat doar termenul de 60 de zile pentru reorganizare prin emiterea hotărârilor de guvern, reglementat de alin. (8) al art. 28 din Legea nr. 45/2009, prevederile alin. (3) și (8) ale art. 28 nesuferind alte modificări.

În ceea ce privește H.G. nr. 685/2017, aceasta reprezintă acea hotărârea de guvern emisă în vederea organizării și executării în concret a prevederilor art. 28 alin. (3) și (8) din Legea nr. 45/2009 ce a vizat reorganizarea Stațiunii de Cercetare-Dezvoltare pentru Creșterea Bovinelor Arad.

Pe de altă parte, observând și obiectul cererii de chemare în judecată, prin care recurentul solicită anularea în parte a H.G. nr. 685/2017, respectiv a unei părții a Anexei nr. 4 a hotărârii de guvern (privind suprafețele de teren indicate în cererea de chemare în judecată, modificată), Înalta Curte observă că, în esență, chestiunea supusă analizei este cea a relevanței Anexei nr. 3.39 din Legea nr. 45/2009, ce reglementează datele de identificare a suprafețelor minime de teren, din domeniul public al statului, aflate în administrarea Stațiunii de Cercetare-Dezvoltare pentru Creșterea Bovinelor Arad, indispensabile activității de cercetare-dezvoltare-inovare și multiplicării materialului biologic, din perspectiva procesului de reorganizare a sus indicatei Stațiuni, în raport de prevederile art. 31 din Legea nr. 45/2009.

Din această perspectivă, Înalta Curte va avea în vedere faptul că, potrivit art. 57 alin. (1) din Legea nr. 24/2000: la redactarea textului unui proiect de act normativ se pot folosi, ca părți componente ale acestuia, anexe care conțin prevederi ce cuprind exprimări cifrice, desene, tabele, planuri sau altele asemenea, iar, astfel cum s-a statuat și în pct. 22 din Decizia Curții Constituționale nr. 748/2017, prevederile anexelor la Legea nr. 45/2009 (din care face parte și anexa nr. 3.39) realizează o inventariere a terenurilor ce fac obiectul de reglementare al actului normativ criticat, sub următoarele aspecte: locul unde este situat terenul și caracteristicile tehnice ale acestuia (tarlaua, parcela, categoria de folosință, suprafața - ha).

Totodată, Înalta Curte reține că potrivit alin. (3) și (5) ale art. 57 din Legea nr. 24/2000, anexa trebuie să aibă un temei-cadru în corpul actului normativ și să se refere exclusiv la obiectul determinat prin textul de trimitere, titlul anexei cuprinzând exprimarea sintetică a ideii din textul de trimitere. Totodată nu poate fi ignorat faptul că Anexa nr. 3.39 reprezintă o subdiviziune a Anexei nr. 3 a Legii nr. 45/2009.

Or, observând structura integrală a prevederilor Legii nr. 45/2009, Înalta Curte constată că temeiul - cadru al anexei 3 a legii (inclusiv a subdiviziunii acesteia având nr. 3.39) este reprezentat, în principal, de art. 28 alin. (3) din Legea nr. 45/2009, respectiv de prevederea prin care se dispune reorganizarea inclusiv a Stațiunii de Cercetare-Dezvoltare pentru Creșterea Bovinelor Arad, drept instituție de drept public, cu personalitate juridică, în subordinea ASAS.

Pe cale de consecință, temeiul - cadrul principal al reglementării datelor de identificare a suprafețelor minime de teren, din domeniul public al statului, aflate în administrarea Stațiunii de Cercetare-Dezvoltare pentru Creșterea Bovinelor Arad, indispensabile activității acesteia de cercetare-dezvoltare-inovare și multiplicării materialului biologic cuprinse în anexa 3.39 a Legii nr. 45/2009, este cel al reorganizării unei astfel de Stațiuni, motiv pentru care este evident că astfel de date privesc Stațiunea de Cercetare-Dezvoltare pentru Creșterea Bovinelor Arad rezultată din reorganizarea realizată prin hotărârea de guvern emisă în condițiile art. 28 alin. (8) din Legea nr. 45/2009.

În acest context, sunt lipsite de relevanță susținerile recurentului privind tipul de reorganizare, dintre cele reglementate de art. 241 C. civ., care ar fi fost incident în materia reorganizării reglementate de art. 28 alin. (3) din Legea nr. 45/2009, precum și cele privind existența unui număr de două entități juridice diferite, generată, în opinia recurentului, de o reorganizare prin transformare a entității înființate prin H.G. nr. 35/2006, nefiind, astfel, fondate criticile aduse de acesta modului în care prima instanță a identificat sfera de reglementare a anexei 3.39 a Legii nr. 45/2009.

De asemenea, prevederile art. 31 alin. (2) din Legea nr. 45/2009 trebuie interpretate în mod sistematic, prin coroborarea cu prevederile art. 28 alin. (3) și art. 31 alin. (1) din Legea nr. 45/2009. Întrucât, din perspectiva unităților de cercetare-dezvoltare prevăzute în anexa nr. 3, scopul principal al adoptării Legii nr. 45/2005 este cel al reglementării procedurii de reorganizare (ce, în conformitate cu prevederile art. 28 alin. (8) precitat, implică emiterea unei hotărâri de guvern plasată temporal ulterior datei adoptării Legii nr. 45/2009), contrar celor invocate de recurent, dispozițiile Legii nr. 45/2009 nu se referă exclusiv la instituțiile și unitățile de cercetare - dezvoltare de drept public înființate prin hotărârea de guvern anterioară intrării sale în vigoare, ci se referă, în principal la reorganizarea acestora. Astfel, este lipsit de echivoc faptul că dreptul de administrare instituit prin astfel de prevederi vizează unitățile de cercetare-dezvoltare prevăzute în anexa nr. 3, inclusiv în forma reorganizată a acestora, drept instituții de drept public, cu personalitate juridică, în subordinea ASAS.

Nefondat este și setul de argumente prin care recurentul critică maniera în care prima instanță a dezlegat chestiunea condiției de bunuri indispensabile desfășurării activității de cercetare - dezvoltare a canalelor cu destinația de "ape stătătoare", în contextul în care raționamentul expus de instanța de fond este rezultatul unei interpretări și aplicări corecte a prevederilor Legii nr. 45/2009 și a celor ale Legii nr. 24/2000.

Din această perspectivă, Înalta Curte reține că, potrivit art. 31 alin. (1) din Legea nr. 45/2009, invocat de recurent (în forma în vigoare la data emiterii H.G. nr. 685/2017): Institutele naționale, institutele, centrele și stațiunile de cercetare-dezvoltare din domeniul agricol, instituțiile de învățământ agricol și silvic, unitățile de cercetare-dezvoltare aflate în structura unor regii din domeniul agricol administrează bunuri din domeniul public, identificate prin hotărâre a Guvernului de reorganizare a unităților de cercetare-dezvoltare, bunuri din domeniul privat al statului, precum și bunuri proprii dobândite în condițiile legii, fiind destinate exclusiv activității de cercetare-dezvoltare-inovare și multiplicării materialului biologic vegetal și animal.

Or, teza finală a alineatului în discuție (la care face, de fapt, trimitere recurentul) nu reglementează criterii de includere a bunurilor din domeniul public în hotărârile de guvern, cum eronat susține recurentul, ci faptul că unitățile de cercetare - dezvoltare ce administrează bunurile menționate în textul de lege (bunurile din domeniul public, identificate prin hotărâre a Guvernului de reorganizare, bunurile din domeniul privat al statului și precum și bunurile proprii) nu pot exercita un astfel de drept de administrare decât în scopul activității de cercetare-dezvoltare-inovare și în cel al multiplicării materialului biologic vegetal și animal, instituind, practic, o limitare a dreptului în discuție (de administrare).

De asemenea, Înalta Curte reține că, prin prima teză a alin. (2) al art. 31 din Legea nr. 45/2009 (în forma în vigoare la data emiterii H.G. nr. 685/2017), legiuitorul a reglementat expres faptul că suprafețele de teren cu destinație agricolă prevăzute în anexele la prezenta lege sunt bunuri aparținând domeniului public al statului indispensabile cercetării-dezvoltării și multiplicării materialului biologic.

Pe cale de consecință, caracterul suprafețelor de teren ce fac obiectul prezentei cauze, astfel cum au fost acestea inventariate sub aspectul locului unde sunt situate și caracteristicilor tehnice (tarlaua, parcela, categoria de folosință, suprafața - ha) în Anexa 3.39 a legii, de suprafețe de teren cu destinație agricolă indispensabile cercetării-dezvoltării și multiplicării materialului biologic, a fost stabilit prin chiar Legea nr. 45/2009, neputând fi modificat decât printr-un act normativ cu forță legislativă similară, iar nu printr-un act cu forță legislativă inferioară, precum H.G. nr. 685/2017.

În contextul descris anterior, observând că identitatea dintre terenurile indicate în Anexa nr. 3.39 a Legii nr. 45/2009 și Anexa nr. 4 a H.G. nr. 685/2017 nu a fost contestată, Înalta Curte apreciază că hotărârea de guvern atacată (privită în limitele suprafețelor de teren ce fac obiectul cauzei), prin care a operat (după cum afirmă recurentul) o "actualizare" a anexei nr. 3.39 din Legea nr. 45/2009 conform cărților funciare, a fost emisă în condiții de legalitate, cu respectarea art. 4 alin. (3) din Legea nr. 24/2000 și a limitelor organizării și aplicării în concret a Legii nr. 45/2009, scopul unei astfel de hotărâri de guvern neputând fi cel de a stabili care sunt bunurile indispensabile activității de cercetare - dezvoltare - inovare și multiplicare a materialului biologic pentru Stațiunea de Cercetare-Dezvoltare pentru Creșterea Bovinelor Arad, cum pretinde recurentul.

În raport de astfel de aspecte, instanța de control judiciar apreciază ca fiind lipsit de relevanță setul de argumente prin care recurentul contestă calificarea drept aspect de oportunitate a caracterului indispensabil pentru activitatea Stațiunii a terenurilor ce fac obiectul litigiului pendinte, câtă vreme obiectul cauzei este cel al legalității H.G. nr. 685/2017, ce nu poate modifica legea în executarea căreia a fost emisă, iar un astfel de caracter (indispensabil) a fost stabilit prin chiar Legea nr. 45/2009.

Cât privește criticile aduse de recurent considerentelor primei instanțe prin care aceasta a făcut trimitere la respectarea prevederilor H.G. nr. 561/2009, dată fiind avizarea proiectului H.G. nr. 685/2017 de către Ministerul Justiției, Înalta Curte observă că astfel de considerente au fost invocate de instanța de fond doar în circumstanțierea tezei respectării prevederilor Legii nr. 24/2000, cu titlu de considerente colaterale celor principale. Astfel, în mod corect prima instanță a apreciat că emiterea unui astfel de aviz, drept parte a succesiunii operațiunilor din etapa de avizare, ce confirmă realizarea unei verificări a tehnicii de redactare a actului, are, din perspectiva verificărilor pe care dispozițiile Legii nr. 24/2000 le impun, potențialul ca, în mod coroborat cu restul considerentelor evocate, să contureze teza respectării normelor de tehnică legislativă.

În ceea ce privește terenul având destinația de drum de exploatare, Înalta Curte reține că, în cauză, nu a fost dovedită identitatea dintre suprafața de teren menționată în Anexa nr. 4 a H.G. nr. 685/2017 ca fiind amplasată în tarlaua x, cu o suprafață de 0,4148 ha, având număr cadastral x și înscrisă în CF nr. x Arad ca fiind domeniu public al statului, pe de o parte și tronsoanele de drum județean DJ 682F de la km. 0+000 la km. 4+400 și de la km. 7+190 la km. 11+300, astfel cum sunt acestea menționate în Protocolul nr. 18025/28 aprilie 2006 ce ar fi parte a domeniului public al județului Arad, pe de altă parte.

Adresele nr. x/16.10.2013 a Direcției Tehnice Investiții - Serviciul Administrare Drumuri și Poduri din cadrul Consiliului Județean Arad și nr. 7890/27.06.2014 a Consiliului Județean Arad, au doar natura juridică a unor înscrisuri informative, însă, în ceea ce privește dovada dreptului de proprietate, conform prevederilor art. 15 alin. (3) din Legea nr. 7/1996 și art. 565 C. civ., forță probantă determinantă au mențiunile înscrise în cartea funciară. Or faptul existenței, în cuprinsul CF nr. x, a înscrierii dreptului de proprietate publică în favoarea statului asupra terenului având număr cadastral x nu a fost contestat de părți. Pe cale de consecință, instanța de control judiciar apreciază că susținerile recurentului, privind includerea în Anexa nr. 4 a H.G. nr. 685/2017 a unei suprafețe de teren ce, la data emiterii actului, nu mai aparținea domeniului public al statului, nu se verifică, motiv pentru care, în mod legal, prima instanță a apreciat că actul administrativ atacat de recurentul - reclamant a fost emis în condiții de legalitate.

În concluzie, Înalta Curte constată că hotărârea recurată este apărată de orice critică de nelegalitate ce s-ar putea subsuma motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 din C. proc. civ., soluția pronunțată fiind legală, motiv pentru care, în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de reclamantul A., ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinței civile nr. 2725 din 11 iunie 2018, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 26 octombrie 2021.