ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3919/2021

Ședința publică din data de 14 septembrie 2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

1.1. Obiectul cererii deduse judecății

Prin sentința civilă nr. 886 din 23.03.2018 pronunțată în dosarul nr. x/2018 al Tribunalului Cluj, s-a respins acțiunea formulată de către de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Institutul Național de Cercetare - Dezvoltare pentru Utilaj Petrolifer IPCUP Ploiești.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul A., prin care a solicitat casarea cu reținere și admiterea recursului.

Reclamantul A. a invocat excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor cuprinse în art. 17 alin. (1) din O.G. nr. 57/2001.

1.2. Hotărârea primei instanțe

Prin decizia civilă nr. 3694/2018 din 7 septembrie 2018 a Curții de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal s-a admis recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinței civile nr. 886 din 23.03.2018 pronunțată în dosarul nr. x/2018 al Tribunalului Cluj pe care a casat-o, în tot, în sensul că, rejudecând cauza, s-a admis în parte cererea de chemare în judecată.

A fost obligat pârâtul la comunicarea către reclamant a informației solicitate la pct. 2-4 din cererea formulată la data de 30.12.2017. S-au respins restul solicitărilor formulate. A fost obligat pârâtul la plata în favoarea reclamantului a sumei de 0,52 RON cheltuieli la fond.

Prin aceeași hotărâre, instanța a apreciat că nu sunt întrunite cerințele art. 29 alin. (1) din Legea de organizare și funcționare a Curții Constituționale, întrucât textul de lege cu privire la care s-a invocat excepția de neconstituționalitate nu are legătură cu soluționarea cererii de recurs.

1.3. Calea de atac exercitată

Împotriva deciziei civile nr. 3694/2018 din 7 septembrie 2018 a Curții de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal a declarat recurs reclamantul A..

În opinia recurentului, art. 17 alin. (1) din O.G. nr. 57/2001 încalcă principiul securității juridice dedus din art. 1 alin. (5) al Constituției României. Articolul de lege criticat nu satisface exigențele clarității și predictibilității normei juridice, ba chiar a unei norme-definiții. Astfel, definitorul (definiens) termenului definit (defîniendum) e extrem de vag și cu caracter general, motiv pentru care definiția e prea largă. Elementele definitorului precum "domeniile de interes național" și "strategia de dezvoltare a României" sunt lipsite de conținut, acestea nefiind precizate în ordonanța guvernului din care face parte articolul criticat și nici într-un alt act juridic cu forță obligatorie. Similar e cazul elementului definitorului "consolidarea competenței științifice și tehnologice" care e prea vagă pentru a se referi la ceva concret.

În plus, precizează recurentul, articolul de lege criticat creează incertitudine în aplicarea legii. Simplul fapt că un institut național de cercetare-dezvoltare se înființează prin hotărâre a guvernului nu asigură securitate juridică, executivul neavând suficientă informație pentru a evalua oportunitatea înființării unui institut național de cercetare-dezvoltare, nefiind clar ce anume este un asemenea institut, dincolo de faptul că e o persoană juridică și că se ocupă cu cercetarea și dezvoltarea.

În concluzie, recurentul solicită instanței de recurs să constate că elementele de adminibilitate prevăzute expres și limitativ la art. 29 al Legii 47/1992 sunt întrunite în speță.

În continuare recurentul invocă dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 2 - dacă hotărârea a fost pronunțată de alt judecător decât cel care a luat parte la dezbaterea pe fond a procesului sau de un alt complet de judecată decât cel stabilit aleatoriu pentru soluționarea cauzei ori a cărui compunere a fost schimbată, cu încălcarea legii și pct. 7 - când s-a încălcat autoritatea de lucru judecat și pct. 8 - când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material.

Susține recurentul că instanța de fond a respins cererea pe fond după ce respinsese la ședința din 23.03.2018 aceleași argumente la soiuționarea excepției calității procesuale pasive, încălcând, astfel, autoritatea de lucru judecat, căci instanța de fond era ținută de modul în care a soluționat excepția procesuală. Se arată că instanța de fond a aplicat eronat art. 2 lit. a) al Legii nr. 544/2001.

II. Considerentele și soluția Înaltei Curți asupra recursului

Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor de casare invocate, pe baza probelor administrate și a dispozițiilor legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul este nefondat doar în limitele și pentru argumentele ce vor fi prezentate în continuare.

În ceea ce privește soluția pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal cu privire la excepția de neconstituționalitate invocată de reclamantul A., instanța de control judiciar apreciază că în mod corect s-a reținut că nu sunt întrunite cerințele art. 29 alin. (1) din Legea de organizare și funcționare a Curții Constituționale, întrucât textul de lege cu privire la care s-a invocat excepția de neconstituționalitate nu are legătură cu soluționarea cererii de recurs.

În cererea de recurs problema juridică care se ridică în speță este dacă pârâta este sau nu autoritate sau instituție publică prin raportare la dispozițiile Legii 544/2001. Ca atare indiferent dacă s-ar constata constituționalitatea sau neconstituționalitatea dispozițiilor legale indicate, respectiv art. 17 alin. (1) O.G. nr. 57/2001 analiza instanței trebuie să vizeze îndeplinirea exigențelor art. 2 din Legea nr. 544/2001.

Astfel, potrivit dispozițiilor art. 29 alin. (1)-(3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată:

"(1) Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia.

(2) Excepția poate fi ridicată la cererea uneia dintre părți, sau, din oficiu, de către instanța de judecată ori de arbitraj comercial. De asemenea, excepția poate fi ridicată de procuror în fața instanței de judecată, în cauzele la care participă.

(3) Nu pot face obiectul excepției prevederile constatate ca fiind neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale".

Din interpretarea logico-juridică a prevederilor art. 29 alin. (1) - (3) din Legea nr. 47/1992 rezultă că, pentru sesizarea Curții Constituționale cu o excepție de neconstituționalitate, trebuie îndeplinite, în mod cumulativ, următoarele cerințe:

- excepția să fie invocată în cadrul unui litigiu aflat pe rolul unei instanțe judecătorești sau de arbitraj comercial;

- excepția să aibă ca obiect neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare;

- prevederile care fac obiectul excepției să nu fi fost constatate ca fiind neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale,

- dispozițiile criticate să aibă legătură cu soluționarea cauzei.

Condiția relevanței excepției, care impune ca normele criticate să aibă incidență în soluționarea cauzei respective, nu trebuie analizată in abstracto, ci trebuie dedusă din aptitudinea prevederilor legale ce fac obiectul excepției de a influența litigiul aflat pe rolul instanței, impunându-se o analiză în care să fie luat în calcul interesul procesual al rezolvării excepției de neconstituționalitate, prin prisma elementelor cadrului litigios și a stadiului concret în care se află disputa contencioasă.

Totodată, din cuprinsul normativ al prevederilor art. 29 alin. (5) prima teză din Legea nr. 47/1992, rezultă că incumbă instanței în fața căreia a fost invocată excepția competența de a verifica dacă sunt îndeplinite condițiile aferente sesizării Curții Constituționale, în acest sens fiind, de altfel și jurisprudența instanței de contencios constituțional (Decizia Curții Constituționale nr. 1571/2011, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 60 din 25 ianuarie 2012, par. 5).

Înalta Curte reține că legătura la care face trimitere art. 29 din Legea nr. 47/1992, ce trebuie să existe pentru însăși sesizarea Curții Constituționale, nu trebuie să fie generată de simpla tangență a normelor cu soluționarea cererii, ci este necesar ca aspectele de neconstituționalitate, o dată dezlegate de Curtea Constituțională, să aibă aptitudinea de a influența soluția ce se va pronunța în cauză. Cu alte cuvinte, decizia Curții Constituționale în soluționarea excepției de neconstituționalitate trebuie să producă un efect direct și concret asupra conținutului hotărârii din procesul principal, ceea ce presupune existența unei legături efective între normele contestate și soluția ce urmează a se pronunța în cauză, apte a permite ca aspectele statuate prin decizia Curții să genereze concret astfel de efecte în cauză.

Or, în raport de reperele cadrului procesual aferent dosarului în discuție, nu se poate decela existența unei relevanțe a normelor legale a căror neconstituționalitate este invocată asupra soluționării recursului, motiv pentru care Înalta Curte constată că nu este îndeplinită cerința referitoare la existența unei legături între obiectul excepției invocate prin cererea de sesizare a Curții Constituționale supusă analizei și soluționarea cauzei.

În concluzie, Înalta Curte constată că sentința recurată este legală, fiind dată cu corecta interpretare și aplicare a normelor de drept incidente în cauză.

Pentru considerentele expuse, nefiind identificate motive de casare a sentinței prin prisma dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1), va respinge recursul declarat de reclamantul A. ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei civile nr. 3694/2018 din 7 septembrie 2018 a Curții de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 14 septembrie 2021.