ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3683/2022

Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII -a contencios administrativ și fiscal, reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a formulat acțiune în constatare, prin care a solicitat ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se aprecieze asupra calității de lucrător al securității în ceea ce îl privește pe pârâtul A..

Hotărârea instanței de fond Prin sentința civilă nr. 3354 din data de 13 iulie 2018, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis acțiunea și a constatat calitatea pârâtului A., de lucrător al securității.

Decizia instanței de recurs Împotriva sentinței civile nr. 3354 din data de 13 iulie 2018 pârâtul A. a declarat recurs, ce a fost soluționat de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal prin decizia civilă nr. 3606 din 10 iunie 2021, pronunțată în dosarul nr. x/2018, în sensul respingerii recursului ca nefondat.

Contestația în anulare formulată în cauză Împotriva deciziei civile menționate în punctul I.3. anterior, pârâtul A. a formulat contestație în anulare, înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal sub nr. x/2021, întemeiată pe dispozițiile art. 503 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ.. În cuprinsul acesteia, contestatorul a învederat că va motiva calea extraordinară de atac promovată în termen de 15 zile de la comunicarea hotărârii atacate, în condițiile art. 506 C. proc. civ.

Apărările formulate în cauză Legal citat, intimatul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității nu a formulat întâmpinare.

Procedura în fața instanței învestite cu soluționarea contestației în anulare În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a contestației în anulare și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 503-508, coroborat cu art. 194-200 și 201 C. proc. civ., iar prin rezoluția din data de 19 iulie 2021 s-a fixat termen de judecată la data de 2 februarie 2022, în ședință publică, cu citarea părților, când soluționarea cauzei a fost amânată pentru data de 22 iunie 2022. II. Soluția instanței asupra contestației în anulare Examinând cu prioritate, conform art. 248 C. proc. civ., excepția nulității contestației în anulare, invocată din oficiu, Înalta Curte o apreciază întemeiată, pentru următoarele considerente: Dispozițiile art. 503 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ., pe care contestatorul și-a fondat cererea, oferă posibilitatea părților de a formula contestație în anulare împotriva unei hotărâri pronunțate în recurs, pentru motivele indicate în text. Din analiza contestației în anulare aflate la dosarului pendinte, rezultă că aceasta a fost formulată de contestator împotriva deciziei din 10 iunie 2021 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2018, în calea de atac a recursului, fără ca, în cuprinsul prezentei cereri, contestatorul să fi indicat și motivele promovării căii extraordinare de atac, singura mențiune fiind cea potrivit căreia aceasta va fi motivată în termen de 15 zile de la data comunicării hotărârii atacate. Observând, însă, actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată că, în cauză, contestatorul nu a mai depus o petiție separată, în cuprinsul căreia să învedereze motivele pentru care a apreciat că se impune anularea hotărârii atacate, iar din înscrisurile aflate la filele x ale dosarului nr. x/2018, rezultă că decizia civilă nr. 3606 din 10 iunie 2021, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal în acesta, a fost comunicată contestatorului la 04.04.2022, respectiv 05.04.2022, termenul pentru motivarea contestației în anulare împlinindu-se, cel mai târziu, la data de 21.04.2022. Înalta Curte reține că prevederile art. 506 alin. (2) C. proc. civ. impun părții care formulează contestația în anulare obligația de a motiva calea extraordinară de atac, sub sancțiunea nulității stipulată în teza finală a aceluiași text normativ. Întrucât contestația în anulare este un mijloc procedural destinat exclusiv îndreptării unor nereguli procedurale expres și limitativ prevăzute de C. proc. civ., iar potrivit prevederilor art. 503 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ., evocat de contestator, anularea hotărârii atacate se poate cere atunci când instanța de recurs, respingând recursul sau admițându-l în parte, a omis să cerceteze vreunul dintre motivele de casare invocate de recurent în termen, Înalta Curte apreciază că o simplă declarare a voinței părții de a formula calea extraordinară de atac (precum în cauza de față) nu este suficientă spre a se aprecia îndeplinită obligația de motivare ce incumbă părții. Din această perspectivă, Înalta Curte arată că cererea de contestație în anulare trebuie să cuprindă atât arătarea motivelor de anulare, cât și dezvoltarea lor, neputându-se limita la o simplă indicare formală a dispozițiilor normative aplicabile, condiția legală a dezvoltării motivelor implicând formularea unei argumentări juridice a incidenței cazurilor reglementate de art. 503 C. proc. civ., prin indicarea neregulilor procedurale săvârșite de instanța de recurs, în lipsa acestor mențiuni neputându-se exercita controlul judiciar. Întrucât contestatorul nu a formulat critici prin care să motiveze demersul de declarare a căii extraordinare de atac a contestației în anulare, limitându-se la a formula doar o declarație de promovare a acesteia, Înalta Curte va admite excepția invocată din oficiu și va constata incidența, în cauză, a sancțiunii nulității contestației în anulare, lând, totodată, act și de poziția procesuală a contestatorului, care, prin reprezentant convențional, a solicitat admiterea unei astfel de excepții. În raport de cele prezentate mai sus, Înalta Curte, în temeiul art. 506 alin. (2) C. proc. civ., va anula contestația în anulare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei civile nr. 3606 din 10 iunie 2021, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2018, întrucât aceasta nu a fost motivată.